Familia, 1972 (Anul 108, nr. 1-12)

1972-01-01 / nr. 1

SĂRBĂTOAREA UNIRII „La numai 11 ani de la revoluția din 1848 s-a înfăptuit unirea Moldovei cu Țara Românească — rod al luptei duse de ma­sele populare, de cărturarii patrioți ai timpului, eveniment aplaudat cu simpatie de opinia publică internațională înaintată, care a marcat un moment istoric de im­portanță crucială în viața poporului ro­mân, punctul de plecare în formarea sta­tului național unitar." Nicolae Ceaușescu Sînt zile în viața unor popoare, a unor națiuni, în care istoria parcă se condensează, ele reprezentînd îm­plinirea unor aspirații de mult plămădite și în același timp începutul, premizele, cadrul firesc al înfăptuirilor ce vor urma. Mirabila sămînță a ridicării unui popor întreg fusese aruncată în vremea prea scurtei domnii a lui Mihai Vi­teazul. Chemarea năvalnică a tăriei sale nu va putea fi stăvilită de forțele potrivnice niciodată, nici pe vremea lui Horea, nici a lui Tudor, nici la 1848. Ea a încolțit în sufletul și cugetul întregului popor român și nimenea n-a învins un popor întreg călăuzit de ideea unirii, li­bertății națion­ale și dreptății sociale și care nu a fost niciodată cu gînd rău împotriva altor popoare. Era însă și ridicarea demnității poporului român în fața Europei, în fața întregii lumi, contribuția sa la progresul popoare­lor de pretutindeni. Pagini de cronică, de jurnal, paria măiastră a istori­cilor și scriitorilor, verbul avîntat al oamenilor politici au remarcat atunci și de atunci încă o sută treisprezece ori, materializarea voinței maselor populare și luptătorilor politici progresiști din zilele lui ianuarie 1859 — Unirea Țării Românești și a Moldovei, alegerea lui Cuza-Domn. Cine n­u-și aduce aminte de glasul vibrant al dască­lului din orele de istorie, vorbind de Unire, de Cuza, de moldovenii, muntenii și ardelenii acelui timp, de nețăr­muritele hore ale Unirii care încing pămîntul românesc de la uni capăt la altul în fiecare lună a începutului an? Și cine de pe acest pămînt de freamăt și de dor al Car­­paților românești, nu s-a simțit măcar odată părtaș la marea luptă și la marea victorie a poporului român, cu­prins de marea chemare a tuturor secolelor, a tuturor celor ce-au fremătat pentru libertate și dreptate, pentru progresul lor și al semenilor lor? Să ne amintim de marii bărbați, de brațul lor în­drăzneț, de gîndirea lor mare și clară: „Să ascultăm, fra­ților, inima poporului nostru, să ascultăm glasul și inte­resul nației noastre, care ne strigă neîncetat: unire și unire". — M. Kogălniceanu. Să ne amintim de țăranii cu pas domol, aducînd pe încălțările lor pămîn­tul reavăn din luncile Siretului și Prutului, din holda necuprinsă a Bărăganului, din pajiștile Gorjului și de voința lor neclin­tită: „să nu mai fim ai nimănui, să fim numai ai țării și să avem și noi o țară". Să ne amintim de ce scria cu pană măiastră Al. Papiu-Ilarian: „românii din Transilva­nia numai la Principate privesc ... iar cînd s-a ales Cuza domn, entuziasmul la românii din Transilvania era poate mai mare decit în Principate"; de simpatia pentru Unire a intelectualilor progresiști maghiari și sași exprimată prin glasul celor două ziare din Cluj și Brașov (Kolozs­vári Közlöny și Kronstädter Zeitung). Victoria poporului român însemna în același timp victoria forțelor progresiste împotriva reacțiunii din­ Eu­ropa. Cuvintele de îmbărbătare și solidaritate au venit de la francezii Jules Michelet, Edgar Quinet, Paul Bataillard, Elias Regnault, simpatia de la democratul rus Cernîșevski și recunoașterea marilor virtuți de la Kossuth Lajos. Lui 24 ianuarie 1859 îi urmară — tot prin voința și lupta poporului român alături de întreaga mișcare spre dreptate și omenie a Europei, obținerea Independenței în ’77/78 și luminosul 1 Decembrie 1918, cînd pe Cîmpul lui Horea de la Alba Iulia se încheia ce se temeluise în ianuarie 1859 — formarea statului național unitar, spre gloria înfăptuirilor și tuturor generațiilor ce au venit și vor să vie. Al o sută treisprezecelea Ianuarie 24 bate cu belșug și cîntec, dar și cu gîndul de mai bine și de mai mult, la toate casele, la toate mințile, la toate inimile. Fie ca împlinirile contemporane să aducă omagiul suprem tutu­ror celor care s-au gîndit că lupta și activitatea lor „va face fericirea generațiilor viitoare/ Sever DUMITRAȘCU DIN EXPOZIȚIA JUDEȚEANĂ ANUALA ORADEA — 1971 TRAIAN GOGA 9 toamnă MIHAI TOMPA 9 culesul porumbului IOSIF FEKETE 9 cocoșul CORIOLAN HORA 9 portret

Next