Familia, 1978 (Anul 114, nr. 1-12)
1978-01-01 / nr. 1
revistă de cultură fondator IOSIF VULCAN seria a V-a anul 14 (114) nr. 1 (149) ianuarie 1978 16 pagini # 3 lei LA MULȚI ANI, IUBITE ȘI STIMATE TOVARĂȘE NICOLAE CEAUȘESCU, Oradea, iunie 1977 Partidul, Ceaușescu, România E tot ce avem mai scump pe acest pămînt Omul adenândui De ce îl iubim și stimăm noi comuniștii României suverane și independente, noi cetățenii patriei noastre socialiste, indiferent de naționalitate și de limba maternă, pe exemplarul bărbat de stat, pe eminentul militant revoluționar, Nicolae Ceaușescu? De ce numele de Ceaușescu este rostit pe toate meridianele globului cu adine respect, iar politica externă, de pace și colaborare între popoare, noua ordine economică, al căror arhitect este dînsul, se bucură de un imens prestigiu? Pentru că toată personalitatea, activitatea și deci politica promovată de acest strălucit comunist, cu rigoare și dăruire, stă sub semnul profundului adevăr! Intr-adevăr, secretarul nostru general este omul adevărurilor esențiale, intransigente, descoperite de-a lungul a 45 de ani de acțiune revoluționară, printr-o gândire creatoare, printr-o înțelegere in complexitate a concepției materialist-dialectice și istorice, și fixate în bronzul nepieritor al luptelor eroice și al realizărilor practice care vor dura pentru viitorime. Adevărul pathosului, gîndirii și voinței lui Nicolae Ceaușescu convinge prin însăși evidența lui, prin însăși împlinirea lui! E destul să ne uităm la tot ce s-a realizat pe teritoriul țării noastre ca să ne dăm seama de eficiența acestui adevăr. Adevărul pentru care a militat și militează Nicolae Ceaușescu este adînc ancorat în tradițiile înaintate ale acestui neam, în sîmburele de foc al istoriei noastre naționale, în realitățile organice ale acestui pămînt. Adevărul lui Nicolae Ceaușescu este însă și anticipativ. El prefigurează marile transformări viitoare. Adevărul lui Nicolae Ceaușescu este un adevăr trăit, verificat într-o viață de încercări maxime — care pe alții i-ar fi doborit — cu cutezanță, abnegație și inflexibilitate. Este un adevăr devenit autentic stil de viață comunist, model de comportare pentru noi toți, care-l iubim și stimăm nespus, exemplu director pentru gîndirea, inima și acțiunea noastră. Este un adevăr care se proiectează peste decenii și veacuri, conturînd o Românie ca un vis de aur! Dar adevărul acestui profund patriot, animat totodată de trainice sentimente de solidaritate internațională, este un adevăr izvorît dintr-o autohtonă, adîncă și neclintită omenie, omenia unui comunist tare ca stînca munților Carpați, limpede ca apele noastre alpine, rodnic cu holdele noastre mănoase, pur ca și cerul vizuriu al României. Adevărul acestui extraordinar de dinamic conducător de stat și de partid izvorăște dintr-un acut simț al calității. Promotor al calității cît mai înalte, Nicolae Ceaușescu este un om de înaltă calitate. Istoria a cunoscut veacuri aurite, de mare înflorire. Secolul lui Pericle, epoca lui Ludovic al XIV-lea, era elizabetană etc. Dar toate aceste perioade de splendoare magnifică și augustă, erau dublate de o clasă mizerie și de atroce nenorociri, fiind generate de o orînduire subliniatiniquă. Pentru prima dată, renașterea României, ce se identifică cu Eva Ceaușescu, ne înfățișează o epocă de aur în care guvernează justiția socială, libertatea umană, demnitatea visului omenesc. De aceea prosperitatea materială și eflorescența spirituală e rodul nemijlocit al omeniei, calității și adevărului de neînvins. La împlinirea sexagenarei vîrste și a patru decenii și jumătate de neînfrîntă acțiune revoluționară, Ceaușescu e mai mult decit o realitate, e simbolul istoriei noastre descătușate, pe care trebuie Să-l urmăm oriunde lucrăm, dîrz, lucid și încrezător! Radu ENESCU PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VAI asemeni ar boilor mari Cu inima nestinsă-n piept, sub steaua sborului răsări, — cum te-am visat, prieten drept, asemeni arborilor mari. Tu vii din șirul care spune că aici avem temeiul noi, — ni-s vii izbinzile străbune. Tu vii din șirul cu eroi, oșteni străbuni își apărară, cu viața, holdă și fîntînă să ne numim popor și țară și să vorbim limba română. Tu, ca și ei, falnic te-arăți vibrînd distinct la tot ce este, peste tîrzii singurătăți seamănă grîu brațele aceste. Lăuntrul firii să dea rod, dans de luceferi peste moarte, din trupuri am clădit viu pod scrutînd cu ochii mai departe. Al casei părintești rămîi prin tot ce-nmugurește faptă, lumina lumii noastre fie rotundă pururi și-nțeleaptă. La cumpene nuntim fintîni, cum bunii noștri ne-nvățară, creștem virtutea din români pe această vatră legendară. Ard flori de purpură pe brad, sub tricolor deschis ne-aduni, Tovarăș drept, prieten drag, — să ne trăiești ani mulți și buni! George CHIRILA iul literaturii și artelor Toate documentele de partid, într-un fel direct sau indirect, se referă sau fac trimiteri la cultura socialistă, la literatură și artă pentru că, în concepția partidului nostru, ridicarea nivelului de viață material al oamenilor muncii este legat dialectic de cel spiritual. Literatura, toate artele, sunt ideologie așa că atunci cînd se vorbește de creșterea capacității ideologice a omului nou, capitolul cuprinde implicit conștiința estetică, parte integrantă a conștiinței sociale, iar în conceptul de societate socialistă multilateral dezvoltată, alături de îmbogățirea orizontului științific intră, prin adiacență și orizontul cultural. Rod al unei elaborări colective a conducerii de partid și de stat aceste teorii general marxist-leniniste poartă în ele structura unor idei, a unor problematici specifice gîndirii socialpolitice românești, originalitatea extrasă din condițiile particulare de construire a socialismului în spațiul și timpul românesc și poartă de asemenea, pregnantă, amprenta de lumină a personalității secretarului general al partidului, ca parte integrantă a ceea ce numim doctrina Ceaușescu în politica noastră internă și externă. Am parcurs atent cele 14 volume de opere ale tovarășului Ceaușescu și am constatat că în toate referirile, la toate domeniile de activitate (din industrie, agricultură, construcții, comerț, armată) referirile la cultură sunt un capitol totdeauna prezent ca o componentă de noblețe spirituală a tuturor oamenilor patriei. Și că, în vizitele de lucru din toate zonele țării sunt invocate personalități literare și artistice, precursori ai culturii, aparținători tuturor naționalităților: Vulcan și Ady la Oradea, — Slavici la Arad, — Eminescu, Creangă, Sadoveanu și Călinescu la Iași, — Caragiale la Ploiești, Coșbuc, Petőfi, Goga la Cluj, etc. Evocarea anului revoluționar 1848, cel al Unirii principatelor, al războiului de independență, al răscoalelor țărănești a oferit secretarului general al partidului prilejul de a panorama contribuția literaturii și artelor în desfășurarea evenimentelor ca dovadă a implicării marilor clasici în fenomenul politic și social și a caracterului angajat, combatant al operelor lor. Dar fundamentarea programatică a concepției Ceaușescu despre rosturile literaturii și artei este cuprinsă în mod deosebit în documentele de partid ale Congreselor IX, X și XI, în Programul partidului, — și în tezele celor două Conferințe Naționale analizate amănunțit în cuvîntările rostite la Conferințele pe țară ale uniunilor de creație. Ideile generale se referă la realismul artelor, la implicarea lor în social, cu rol educativ în decantarea conștiinței socialiste a omului nou și, mai larg, la însăși desăvîrșirea societății socialiste multilateral dezvoltate și a înaintării României spre comunism. De aceea literatura și artele sînt privite în complexitatea fenomenului de civilizație socialistă, alături de învățămînt și știință. In „Cuvîntarea la Conferința națională a scriitorilor" din 26 mai 1977, Președintele republicii spune: „Plecînd de la considerentul că menirea istorică a socialismului este nu numai eliberarea omului de exploatare și asuprire, asigurarea bunăstării lui materiale și spirituale, ci și făurirea unei civilizații superioare, partidul și statul nostru asigură dezvoltarea și perfecționarea continuă a învățămîntului, științei, culturii, legarea tot mai strînsă a acestora de cerințele concrete ale societății, intensificarea tot mai puternică a vieții spirituale a poporului, făuri- Al. ANDRIȚOIU (Continuare în pag. 2)