Familia, 1865 (Anul 1, nr. 1-21)
1865-11-25 / nr. 18
214 17 ani, carea prin frumsetiele-i rare, fragedîmea-i incantatoare, dar’ mai alesu prin spiritu-i farmecatoriu si cunoscintiele-i rare atrase atențiunea tuturor. Aceasta tenera străină, era doamn’a Dora d’ Istria, atunci princes’a Elen’a Grhica, fata marelui banu Mihailu Grhica, fratele celu mai mare alu fostului Domnu de Romania Alesandru Grhica, — carele după petrecerea mai îndelungata in Veneția, Viena, Dresda si alte capitale mai insemnate pentru completarea studielor in acelu tempu caletoriu cu cele doue fete ale sale. Aci cu ocasiunea festivitatei de véra din Sanssouci, unde la dorinti’a regelui luara parte mai multi invetiati escelinti, princes’a Elena făcu cunoscintia cu renumitulu Alesandru Humboldt, carele fiindu bine dispusu, vorbiâ despre nesce sculpture antice si despre alte lucruri de arte. Venerabilulu invetiatu chiaru tienea in mana o bucata de sculptura antica, candu se apropia regele si cerceta cu borgnet’a petr’a despre care era vorba si intreba ce inscriptiune este aceea? „Maiestate, noi avemu aici o dama, carea cunosce foarte bine limb’a elina“, adîse Humboldt si se adresă catra cea mai mare din acelea doue dsiere si aretandu-i inscriptiunea, duse cu amabilitate : „Mari’a ta, esplica-ni acestu oraculu!“ — Tener’a princesa se inrosî, vise esplică inscriptiunea, adaugandu apoi ca d. Humboldt ar fi fostu destulu de galantu, pentru ca s’a prefacutu ca si candu n’ar fi sciutu s’o traduca. Princes’a Elena in acelu tempu avea cunoscintie forte latîte, cultur’a ei era adenca si seriósa; spre acesta multu si dara mai alesu a fostu in ajutoriu mam’a dsale, carea inca de la natura era dotata cu sentieminte nobile, si ca o femeia forte culta, scieaséstraplante in’fraged’a sa fiica gustulu pentru totu ce e frumosu, santu si nobilu. Tener’a princesa vorbiâ limbele clasice si cele mai culte europene, cunoscea autorii cei mai străluciți din tempulu celu mai vechiu si celu mai nou. In anulu 1849 re ’nturna in patria, infrumsetiata cu cunoscintiele cele mai frumose, incâtu si marele Humboldt a fostu inuimitu de stralucitulu ei spiritu, si a marturisitu cu sinceritate, ca cunoscintiele ei filologice suntu unu adeveratu tesauru, si ca posiede in sine unu ce originariu, ne mai pomenitu inca; ma i se parea ca si cumu ai dormită in trens’a o missiune, o chiamare mare. Nu multu după re ’nturnarea in patria, abea numara 20 de primăveri din vieti’a sa, candu frumoasa ca o rosa, subtile si frageda ca unu angeru blandu, o maritara după principele Alesandru Koltzoff-Massalsky, carele se tragea din viti’a uneia din cele mai vechi familie curatu rusesci. — Firesce acésta casetoria nu potea fi fericita, ceriulu posomoritu alu acestei tiere friguróse si apesate de forti’a arbitrara, apoi sociulu ei pré putienu finu si imbuibatu de superstitiunile pan-rusismului, erau in contrastulu celu mai cerbicosu cu sentiemintele fragede ale bravei romane. Curtea lui Nicolae I tiarului rusescu inca nu o potea suferi pentru latîrea ideelor aduse din Europ’a culta; viéti’a apesata a sclavilor produse in adenculu animei ei o desgustare nemărginită, si se sterni in peptulu ei dorulu de a sborâ spre média dx. I succese a se intielege cu sotiulu ei, ca se se despartă frumosu, principele insusi i casciga pasportu pentru ca se pota esî din acesta temnitia ghiatiosa. In 26. aprile 1855, pleca din Russia si in iunie ajunse in Elvetia, unde i se deschise o vietia noua. Ca intenerita imbratiosia geniulu seu si se deprinse a-si depune cunoscintiele sale mai alesu in diarile francese. Colonele diarelor celor mai de frunte erau deschise ei, si a scrisu neobositu in limba natiunilor culte inadinsu ca se atraga atențiunea lumei civilisate asupra orientului decadiutu, si cu destingere se cascige simpati’a Europei pentru tier’a sa. Caletori’a si petrecerea sa in Elveția a eternisatu-o prin opulu seu : „Elveția germana si suirea pe Milnich“, publicata la an. 1856. — Acestu opu clasicu facil sensatiune plăcută. —■ numele Dora d’ Istria, sub care e cunoscuta in lumea literaria, deveni indata poporala. — Nu mai putienu fu admirata energi’a ei, ce a aratatu o la urcarea pe muntele Milnich, pe care putieni caletori s’au mai suitu. Ea se sui pe culmea cea mai ’nalta si acolo in planta tricolorulu României, ca unu semnu de suvenire pentru iubit’a sa patria si națiune, carora li-a cascigatu atâta gloria prin fruptele strălucitului seu talentu. — In an. 1858 publica o carte : „Despre vieti’a monacala in biseric’a orientala,“ — prin carea asisdere se facil renumita; critic’a europeana suprinsa de cunoscintiele rare si ideele solide ce cuprindea acestu opu maretiu, a incoronatu-o cu laurii apretoarei generale. — Numele dómnei Dora d’ Istria deveni si mai poporalu, candu la 1860 a publicatu : „Femeile in Orientu,“ pentru carea cu ocasiunea caletoriei sale in Grecia avu o primire entusiastica si fii denumita de membr’a academiei scientifice din Atena. De atunci necontenitu se ocupa cu sciintiele, nutrindu in sinulu seu acea dorintia ca ostenelele sale se fia de folosit mai alesu Roma-