Familia, 1866 (Anul 2, nr. 1-44)
1866-05-05 / nr. 13
140 Shakespeare si despre spiritulu lui. — Originea artei teatrale a Angliei, ca a toturoru poporeloru, se trage din religiunea creștina. După sinodulu din Constantia parochii Anglesi au representatu raai alesu prin studenţi nesce piese religiose, morale, ne cugetandu, cu cu acestea pusu temeiulu teatrului, persecutatu mai tardiu. Cu finea seclului alu 15-a s’au representatu nesce comedii mici, asie numite „interludes.“ John Heywood, nebunulu de curte a lui Henricu alu VIII-a, a compusu mai multe comedii, dar aceste erau fara neci o forma, fara comicu adeveratu. — Reformatiunea pe tempurile aceste s’a intinsu in tote partile Europei, asie si in Anglia. Multi a folositu comediile aceste spre latirea reformatiunei, pentru acea Henricu alu VIII-a, dar mai alesu Maria regin’a Angliei a datu mandatulu cumcâ se nu cutedie nime a representă atari comedii. Teatrulu de atunci se deosebesce de teatrele din tempurile nostre ; mai antaiu neci n’a fostu edificiuri destinate spre representarea pieseloru teatrale, ci representatiunile se sfarsiau in baserici, seu in otele publice. In ogradele oteleloru se faceau nesce redicaturi in patru cornuri, publiculu potea vedé din tote partile representantii, si balconurile otelului sierbiau de lege. Representatiunile se sfarsiau sub ceriulu golu, diu’a, dar mai de multe ori ser’a la lumin’a lampeloru. Decoratiune nu era. De trebuia unu pomu, o strada, unu otelu, unu riu, seu pădure, pre ceva obiecte scriau, cum ca acesta e o casa, aici e unu riu, strade seu pădure s. c. 1. Vestmintele inca erau mai acelea, dar infrumsetiate cu pene, flori, si faceau barbe, mustetie. Rolele femeesci le jucau copii imbracati in vestminte femeesci. Intre acte nu sona musica, ci nesce baiati jocau seu cantau, mai demulte ori cu nesce glume gresite desfătau publiculu. Dram’a Angliei se incepe cu „dramele basericesci“, numite: „mysteries si moralities“; atari piese teatrale in seclulu alu 12-a inca s’au aflatu si s’au representatu in Anglia. înaintea lui Shakespeare erau latîte si: „Miracle-plays adeca jocurile miraculose, cari s’au numitu de sasii anglesesci: „plegan.“ Dîcu cumca „Minunile Stei Catarine“se fie fostu dram’a dintaiu. Sub Henricu alu VIII-a au fostu mai multi dramaturgi, inse compunerile loru erau debile, erau neghiobe; mai plăcute au fostu: „Every mant“ „Hycke scorns,“ si altele. In formele tragediei antice inca s’a facutu încercări, darfara ceva resultate imbucuratoare. In „Campaspe“ dela Lilly, si in „Eduard alu II.“ dela Marlow este ceva bunu, dar celelalte sugale. Altmintre fiindu impedecata latirea artei teatrale de Henricu alu VIII-a si mai alesu de Maria, nu ne potemumira,daca nu ne’ntalnimu cu ceva piese clasice, cari se ne implinesca tote oftările. Literalii nu multu se cugetau cu innaintarea teatrului, vediendu pedecele mari, cu cari au avutu a se luptă in tote momentele. Inse tempurile aceste asupritore nu multu au trenutu, pentruca in partea a dou’a a seclului alu 16-a urcandu-se Elisabeta pe tronulu Angliei, tote si-au luatu alta direptiune. Sub domnirea ei protestantismulu s’a intaritu forte, mai tota insul’a eră reformata, cu regin’a din preuna. Elisabeta a pusu religiunea reformata de lege a tierei; cu acest’a, pe langa altele, si literaturei i-a folositu multu. Indata au aparatu omeni mari, literati, si dramaturgi buni, precum: Peele, Rowley, Lodge, Deeker, Nash, Heywood, Green, Wakefield, Croydon, Chettle si altii, cari mai multu totu dupa regule si in forme bune au conlucratu spre înflorirea teatrului, si au datu dramei unu temeiu natiunalu. In seclulu alu 16-a piesele religiose si morale, precum si nimicurile de comedii fara forma au dispărutu depre scândurile teatrului, si le au ocupatu loculu piesele naţionale, compuse dupa formele cunoscute de atunci. In London si in giurulu lui s’au redicatu mai multe teatre stabile, si regin’a Elisabeta a trenutu in giurulu seu 12 teatralisti de curte, cu care fapta a datu publicului indemnu spre iubirea teatrului; si in adeveru,prejudetiulu nutrita in contra representantiloru a dispărutu, si publiculu nobilu in tote serile eră in teatru. In asie stare a fostu teatrulu in Anglia, candu s’a născuta Shakespeare in Stratford in comitatulu Warvikshire in anulu 1564. 23. Aprilie. Tatalu seu John Shakespeare a fostu manusteriu si mercatoru de lana. Afara de William, Shakespeare a avutu inca 3 fetiori si patru fete, cari mai toti au muritu, numai Edmund a remasu, care mai tardîu a fostu teatralistu in London cu Wiliam. William a fostu primulu nascutu. John, candu fiulu seu a fostu de 15 ani, a vruta se faca si din elu maestru dar n’a potutu. Esistă in tempulu acest’a o scola italiana in Stratford, in care Shakespeare a studiata limbele clasice. Despre cultur’a, sciinti’a lui William nu-su intr’o părere invetiatii din tempurile trecute. Dicu multi, mai alesu Rowe, cu tatalu seu traindu in miseria mare, indata l’a luatu de la scola, si l’a facutu dascalu in unu satu. Aceea e dreptu, cu trebile lui John inca in teneretiele lui William si-au luat- o direp-