Familia, 1866 (Anul 2, nr. 1-44)
1866-06-25 / nr. 18
206 cu lui paganu. — Elu s’a luptatu in golfulu Le-panto, unde fu sdrobita poterea turcului, totu de odata inse si dinsulu si perdu vnan’a stanga, asta impregiurare inse nu-lu retienit ca se nu continueze carier’a militaresca, căci insanetosîndu-se in Mesina, se inrola de nou in armat’a neapolitana, unde se califică in litub’a italiana. Din Neapolu re’ntornandu spre Ispania in 16 sept. 1575, nai’a in carea era si elu, fu atacata de corsarii de mare si asie deveni in sclavi’a Maurilor, cari lu dusera prinsu la Algeria unde petrecu siepte ani plini de suferinde. In fine guvernulu lui rescumperă cu 500 de scudi. După eliberarea sa, se asiedă in Madrid unde traiă inamn’a si sor’a sa, si urmandu aplecărilor sale înnăscute, lipsita de sciintiele sculelor mai ’nalte, se supuse cu seriositate studiului limbei latine, spaniole si italiane, si cu toata agerimea talentului seu lucră pentru ca se-si asigureze mediulecele trebuintioase de traitu. — In an. 1584 a scrisu „Galatea“ novela pastoresca, totu in acestu anu in 12 dec. s’a casatoritu cu Da Caterina de Salazar Vozmediano y Palacios, de aci in colo activitatea sa literaria era mai fruptifera, a scrisu vre-o 30 de comedii, dintre cari inse numai „Numancia“ e mai presusu de mediocritate. In an. 1588 a parasitu Madridulu si s’a mutatu in Sevilla, unde totu de odata a incetatu de a mai scrie comedii si mai multu s’a ingrijitu ca se ocupe vre-unu postu care se-i asigureze subsistinti’a, intre altele se scie că mai multu timpu a fostu agentu de provisiune, si umblandu-i bine a locuitu aci unu tempu mai indelungatu, din care causa scrietorii biografiei lui erau de acea opiniune, că Cervantes s’a nascutu in Sevilla. In an. 1595, fiindu serbarea canonisarei Stului Jacintu in manastirea de Zaragoza, s’a publicatu siepte premie pentru opuri poetice in laud’a canonisatului, din aceste premiulu celu d’antăiu de trei pondi d’argintu l’a cascigatu Cervantes. Sonetulu celu mai frumosu alu seu, despre care chiaru si dinsulu ducea că e mai presusu de toate opurile sale,e celu ce l’ascunsu la inmormentarea lui Filipu II, regelui Spaniei. In an. 1605 lu aflamu in Valladolid, unde fii incurcatu prin intriganti nobili in procesu criminalu si fii aruncatu in inchisoare, dar’ curundu fi dechiaratu de nevinovatu si eliberatu. In acesta inchisóre a scrisu renumitulu seu opu comicii: „Istori’a lui Don Quixote de la Mancha“ in care a eternisatu datinele romantice si ridiculose a cavalerismului d’ atunci. Antâiu s’a publicatu numai partea prima a acestui opu, care numai decâtu a atrasu atentiunea comuna asupra sa, si s’a latîtu peste mesura in mai multe editiuni; abia in 1615 a aparutu si partea a dou’a, după ce unu calugaru a fostu scrisu continuarea falsa a acestui opu, insusîndu-si totu de odata sîesi si partea I. Cervantes vnse scriindu si publicandu adeverata continuare a „Istoriei lui Don Quixote“ publiculu numai decâtu cunoscu pre adeveratulu autoru gonialu. Mai departe a scrisu si alte mai multe poesii si novele frumóse, cu toate aceste activitatea sa literaria nu-i potu asigură o stare buna materiala, din care causa contele de Lemos lu luă sub protectiunea sa si lu impresoră cu mai multe binefaceri, — in an. 1615 lu cuprinse unu morbu greu de care n’a scapatu pana la capetulu vietiei sale. înaintea mortiei a dedicatu unu opu alu seu contelui binefacatoriu si i-a multiamitu cu fragedîme, câteva ore după aceasta a repausatu in 23 aprilie 1616. .— Totu in aceasta diua a muritu si marele poetu alu Angliei Shakespeare. — Odata se stinseră cei doi luceaferi mai strălucitori, odata adormiră cei doi mai mari poeți ai tempului de-atunci! —I i*i»— 1. Oh vina fetisiara Tu bela dînisiora. Pe peptu-mi saltatoriu! Me lasa oh lelitia, Ca depe-a ta guritia Se sorbu alu teu amoru! Se sorbu in desmerdare O dulce sărutare, Stringandu-te la peptu! Si uniti intr’o iubire Din asta fericire In raiu se me desceptu !!! II. Ce-e amorulu de fecioara ? Rea ’n sinu la deriéra; Ce-e amorulu de fecioru ? E unu tainicu dulce dorul! III. Intre tufe prin desime Plânge merl’a in suspine, Plânge canta ’ncetisioru: ,,Dulce-e tainiculu amoru“!