Familia, 1866 (Anul 2, nr. 1-44)

1866-11-13 / nr. 38

Nu se scie mai ni­­micu despre artea Fe­­m­eianiloru de la cari du ni-au remasu decâtu câte­va medalii­­carta­gineze. Cunoscemu ase­menea forte putînu de­spre artea Ebreiloru. Este probabilu ca le­gile loru severe ii facea se considere frumósele arte ca nesce prisosuri periculose. Ceea ce sci­­mu este, ca legea lui Moise opria r­epresen­­­tatiunea Divinităţii sub o forma umana, si ca in tempii cei mai înflo­ritori ai monarchiei loru, ei aduceau artişti de la Titu si Sidonu. Au remasu câte­va monuminte, in marmu­ra, in petra sapata si in bronzu, din artea Per­­siloru. Pare ca Persii nu permiteau se repre­­sinte figure gole; figu­­rele loru sunt tóate in­­velite, si impingu au­steritatea pana acolo, ca se abtinu d’a indică form’a goala sub dra­perie ! — Arhitectur’a Persiloru incarcata de ornaminte este cu to­­tulu lipsita de gustu si frumusetie. Descoperirile mai noue au resuscitatu, ca se dîcu asie Niniva si au datu despre artea asirian­a o idea mai completa. Cărțile pieru, traditiunile se stergu, popoarele dispăru, si câ­te­va mii de ani după aceste funeralii istori­ce, gratia acestei fru­­moase arte a statuariei care scrie intr’o forma inalterabila, indestruc­tibila, pre­cum nemo­­ritare, se reafla in ci-

Next