Familia, 1866 (Anul 2, nr. 1-44)
1866-11-13 / nr. 38
450 mitirele pamentului, unde Domnedieu arunca cetatile morte, o idea frageda ca in prim’ani, inbalsamata chiar de natur’a substantiei sale. Sunt trei mii de ani de când Niniva este moarta, si Niniva esiste inca in satele Luvrului din Paris, alaturi cu Egiptulu, Etruria, Grecia si Roma. Aceasta galeria asiriana, care conține unu mare numeru de sculpture originale si ipsote tomate ni-a datu in fine o idea de acea arte gigantica, străină, calma si forte, naiva si savanta. In figurele de fatia, piciorele sunt de profila; in capetele de profila, ochii sunt de fatia ; vedemu inse piciére de o frumsetie admirabila, demne de scóra greaca, si o sciintia profunda de anatomia, corectaminte acusata in planurile principale. Anticitatile asiriane ne făcu se facemu o observatiune pe care o confirma artele înaltei anticitati de la India si China pana la Grecia trecandu pe la Feniciani, Egipteni si Etrusci, ca animalele sunt representate forte mici relativii cu proportiunea umana: făcătorii de sisteme, comentatorii au conchisu dintr’acesta ca Grecia producea o rasa de cai forte mici si forte vigurosi. Ore asemenea este pentru totu Orientulu? Adeverulu este câ, la cei vechi, arbitrarulu acestoru proportiuni relative esprimâ subordinatiunea naturei ladiei si la omeni. S’au incetatu forte atribuindu civilisatiuneloru antice unu caracteru esclusivu de materialismu. Ce este mai misticu de câtu India si Egiptulu? Ce este mai idealu si mai poeticu de câtu Grecia? Spiritualismulu esageratu aluevului mediu n’a fostu inventatu de crestinismu. Braminii indiani intrecu pe sântii cei mai ascetici ai religiunei catolice. In sculpturele Ninivei, sau mai bine in palatulu Corsabadu, animalulu este totu d’auna dominatii de persoan’a umana. Patru cai inhamati si condusi de unu resbelicu in piciore, forte usioru i-ar trece pe sub-bratiu. Erculele asiaticu strinse in anghiulu antebratiului unu leu de marimea naturala, totu asie ca cum o copila ar tine unu micu catielu. Aceasta figura simbolica alu fortiei este cea mai surprindietoare si mai maretia din toata colectiunea. Are o inaltime aproape doua-dieci piciore trupulu si capului sunt din fatia, piciorele din profilu la stang’a; obrazulu este inconjuratu de plete groase, si barb’a, mai fina taiata, se coboara patrata pe sinu. O tunica scurta, bordata de omaravite, ajunge pana la genunchie. Piciorele, forte desinate, are tu muschii in reliefu. Este demnu d’a vedé pe acestu Ercule primitivii sugrumandu, fara se se turbure, intre bratiu si pantece, leulu incovaiatu ale cărui ghiare ascuțite, dar neputincioase, indesiertu se infigu in peptulu invingatoriului. Eca Forti’a. In toate cele alte representatiuni ale lui Ercule, antice sau moderne, de la dieulu grecu pana la Milon de Crotone alu lui Puget, este tot-d’auna o lupta intre omu si regele animaleloru. Aci superioritatea omului este afara din causa, si leulu, care ve privesce din fatia fara se se intoarca contra rapitoriului, pare ca a perdutupanasi instinctulu apararii si alu libertății. Ce mirare pentru noi când vedemu aceste sfaramature monstruose si cugetamu la desvoltarea societatiloru antice! Acești Erculi de câte doua dieci piciore nu erau de câtu unu detaliu neinsemnatu pe monumintele asiatice. Calugarulu Marţian spune ca in China este unu munte taiatu in forma de statua de o mărime atâtu de prodigioasa, in câtu i se pote discerne nasulu, si ochii de la o distantia de mai multe mile. Vedemu aci realisata idea lui Stasicrat care voia sa faca din muntele Atos statua lui Alesandru, tienendu in mana o cetate de dieci mii de omeni. Palatulu Carnac, la Teba, de unde aveau obelisculu deLucsor, era precedatu de o alee cu trei mii de sfiucsi in granita, lungi flacare de cinci dieci piciére, si o suta douadieci émeni se asiediau usioru pe culmea capitoluriloru coloaneloru cari inca stau in piciore la Carnac. In lumea primitiva, forti’a era cea d’antâiu virtute, precum la Romani curagiula,virtus, era virtutea cea mai escelinta. Grecii, mai inteligenţi si mai frumoşi, adoptara nu forti’a care resulta din mărire, greutate si tari’a musculara, ci forti’a care resulta din adres’a si proportiunea eleganta a staturei. Castor si Pelus sunt esemple. La naţiunile citate, artea nu a ajunsu a trei’a epoca, perfecţiunea, de aceea ’n resumatulu acesta rapede, nu ne vom opri la istori’a lorii incompleta. In Grecia, din contra, artea a aruncatu o strălucire care si acum lumineza lumea, — pentru ca Grecii erau frumoşi si iubeau frumusetiea. Despretiuimu artea cu resonu când artea cade si se vulgariza, pentru ca atunci devine periculoasa. Dar artea este sublima si morala, atâta cât este interpretarea inteligenta a formei umane in tipii sei diversi si in semnificarea sa. Grecii aveau pretiuri pentru frumusetie, precum pentru virtute si poesia. Intr’unu statu bine constituitu, perfectiumentulu plasticu alu barbatiloru si femeiloru trebuie se fia una din cele mai neadormite veghieri a politicei. Fru-