Familia, 1873 (Anul 9, nr. 1-44)
1873-07-22 / nr. 28
323 — Numai? — Apoi ce causa sa mai sciu eu alt’a, candu inca nici nu am onoare a te cunosce?! — respunse ea tîntindu-si ochii spre pamentu. — Ierta-me dara, domnisiora, sa-ti potu da ocasiune a me cunósce ! Copil’a tăcu unu momentu. Apoi respunse : — Nu se poate. — Nici odata? — Pentru ce-mi ceri dta ceea ce nu atârna de la mine ? — E bine, voiu cere dara voi’a părintelui dtale. Potu spera o primire buna? — Tatalu-meu primesce bucurosu pe toti aceia câti se abatu pe la elu. Credu dara, că si pe dta te va saluta cu plăcere. — Dar dta? — Eu... — Da, căci numai dta esti caus’a rentorcerii mele in acestu locu. — Azraela face totu-de-una cu plăcere pe voi’a părintelui seu. — Si fatia cu mine nu te va indemna altu motivu la o primire cordiala, decâtu vointi’a părintelui dtale? — N’am dîsu acest’a. — Aste dara... — Esti pré pretensivu, domnule. — Ai dreptu, domnisioara. Am trecutu marginile cuviintiei si etichetei. Recunoscu gresiel’a mea. Ceru scusele mele Dar eu nu stim de vina. In momentulu in care te-am vediutu de ora , mi pareai o cunoscuta vechia; par’ că te-am vediutu de multu. Asié e, Azraela , tu nu-mi esti străină. Esti rudita animei mele, sufletu din sufletulu meu, sânge din sângele meu. In nopțile frumoase, candu lun’a si stelele lucescu melancolicu, zefirulu sioptesce misteriosu, florile se ’ngana, uulu murmura, pădurile respandescu unu fremetu tainicu, paserile viséaza, — candu toate se inchina placeriloru ceresci, atunce, ratecitu singuru in dumbravi a farmecatoria, neavendu altu amicu cu mine afara de dorulu meu, candu fantasia mea tinera sboru pe de asupra noriloru, facându-si acolo unu idealu incantatoriu, unu chipu de feciora cu gratii ceresci, care vine sfe me ferésca si sa me conducă pe plaiulu nemuririi: atunce te-am vediutu mai antâiu, si de atunce te vedu necontenitu. Copil’a ascultă adancita in visări aceste cuvinte inspirate de amoru, — era elu continuă : — De stau, de mergu, — desceptu seu visandu, — ori unde si ori candu, vedu numai totu fati’a ta. Pentru aceea mi pari cunoscuta, pentru aceea mi-am iertatu se fiu asiea pretensivu. Ierta-mi aceasta gresiela! — Te iertu, — siopti copil’a de jumetate beata. — Oh! Azraela, angerulu vieții mele, fericirea mea pe acestu pamentu, te iubescu, te adom ca pe angerulu meu mântuitorii!! Oh! spune-mi, iubesci-me si tu? Vrei sa fii a mea? Scu taci, nu spune, lasa-me sie traiescu; nu me omori cu unu singuru cuvintielu ! Fericire sau nefericire mi-ar profetî acel’a, m’ar omori d’o potriva. Oh! spune, că celu pucinu nume vresei, că va vini odata unu timpu, candu anim’a ta iubitoria se va ’ndura de mine, si atunce me vei suferi in giurulu teu, si că dera odata intr’unu tardîu me vei iubi. Aprinde-mi in sinu numai o mica radia a sperantiei, numai o slaba radia! Copil’a tacea cufundata in visări sublime. Anim’a-i voia sa respunda, dar buzele i denegau acestu serviciu. — Numai o mica radia a sperantiei! — siopti gur’a beata a junelui înamorații. — Spera! — siopti ea intr’unu tonu supra pamentescu. Mateiu voi sa sara la ea a-i sărută man’a cu focu, dar ea lu opri, ducându: — Deca me iubesci, sh nu te apropii de mine! Junele stete locului, apoi uitandu-se la ea cu admiratiune, duse adancu petrunsu: — E bine, ca sa-ti dovedescu, că te iubescu, me retragu. Voiu plecă indata din acestu locu, care e loganulu seu dera mormentulu fericirii mele. Dar mane voiu vini de nou, si me voiu infatisiă părintelui dtale. I voiu spune, cine stim si ce voiescu ? Dar deca dinsulu nici mane n’ar fi acasa, rogu-te ascepta-me aice, sa te mai vedu si sa mai petrecu o ora daue in giurulu dtale. — Te voiu ascepta, — stopti Azraela tîntindu-si ochii in pamentu, ca si candu i-ar fi fostu rușine de permissiunea făcută. Mateiu se urcă iute in stea, dete printeni calului seu, si acel’a plecă in galopu rapede spre drumulu de catra desimea padurei. Si calarindu totu in galopu, elu se uită de multe ori inderetru spre copil’a, care stetea acolo nemiscata, uitandu-se si ea la calaretiulu, ca la unu visu frumosu, care sbora de la noi si nu lasa realitatea dura si neinfrumsetiata. 28*