Familia, 1873 (Anul 9, nr. 1-44)
1873-11-25 / nr. 39
Colo ’n lunc’a recoroasa Pe cruciu’a mea doioasa ... Remaneti dar fericite, Flori plăcute, flori iubite !... Remaneti cu Domnedieu, Eu me ducu cu dorulu meu!.. . Astu felu dise ea plangendu Lasandu-se ’ntre noi blandu ; Si versandu lacrimi amare Se mută, in alta tiara, Unde doarme ’n amorţire Fara doru, fara simţire.. III. Colo ’n lunc’a multa doiasa Unde dormu sute de oase... Unde curge ’ncetisioru Unu unu limpedu sprintenioru : Cine plânge suspinandu, Miediu de nópte p’unu mormentu ? Plânge gelnicu si ’ntristatu Celu ostasiu de toti lasatu!... Lun’a dalba dintre stele Totu la elu cauta cu gele, Cum sărută de doiosu Celu mormentu intunecosu, Cum asiedia usiorelu Pe crucitia langa elu O frumoasa cununiera De crini dalbi si lacrimiora, Apoi cade adencitu Pe mormentulu infloritu, Si 'ncâtu tiene nóaptea lina Plange-amaru si totu suspina. Cum n’a plânge cu ’ntristare Nóaptea lunga, nóaptea mare, Candu sub verdea colinioara Ca o rupta lacrimioara Doarme totu ce-avea mai santu, Si mai dragu p’acestu pamentu! ? Plange-va si va totu plânge Pana si nu-i se va frânge!... Ei atunci colo ’ntre stele Mai uni-s’oru fara gele Doue animi simtitori. Ce si-au fostu dragi pe sub sore. Petru Dulfu. 445 Valsulu pe ghiatia. — Novela de C. Rudolf. — (Urmare.) Emmy facu, indata la prim’a convenire a loru cea mai mare impressiune asupra lui. Girati’a si frumseti’a ei lu rapira, ba chiar întrecerile si micele insolintie ale ei i stau atâtu de bine, incâtu te poteai pucinu superu pe ea, dara nici decâtu mania seriosa. Apoi straluciâ, — candu se adresă catra nana sa — din ochii ei mierii farmecatori, o radia a unei atâtu de intime simtiri, incâtu nu poteai sfe te indoiesci nici unu momentu de bunetatea animei ei. Cu câtu simtirea, care impluse fiinti’a lui Lebau, deveniâ mai poternica, cu atâtu i erâ lui mai greu tonulu usioru si glumetiu alu conversatiunii facia de fét’a iubita. Cu câte va dâle inainte de acestu Silvestru-baiu si propuse a-si chiarificâ relatiunea facia de Emmy. Löbau voi a vorbi intimu si seriosu cu dins’a, si in casulu déca va afla o aplecata — precum speră — a duce lucrulu câtu de iute in dese verstre. Emotiunatu pana in fundulu animei si plinu de nelinisce torturatoria sosi Löbau in sér’a de Silvestru cu o ora inainte de inceputulu balului in D. A vorbi despre lucruri indiferinte cu indiferinti nu-i eră cu potintia, curentulu lui celu d’antâiu in sér’a acést’a trebui sfe fia adresatu catra Emmy. Lebau se duse dara in o conditoria situata vis-ă-vis de localitatea balului, se asiediă in o afundîme de fereastra si caută la carutiele cari sosiău, tienendu intr’aceste inainte si unu jurnalu si dandu-si aerulu de a fi de totu perdutu in numerulu celu mai nou alu acestuia. In fine sosi caruti’a consiliaresei, pe care indata o cunoscu de pe caii cei suri si de pe laternele cele mari. Ca o silphida grăbi Emmy pe trept’a libera in susu. Lebau si parasi loculu si se duse si elu in localulu de baiu. De abié se desfăcu Emmy — sosindu in garderoba — din matitéu’a sa de ierna. intră doamn’a de Restorfu si fét’a acesteia Laura, un’a dintre cele mai bune amice ale Emmei. Copilele tinere se salutara cu o eschiamatiune de bucuria, apoi intarindu Laura cununia de rose intunecose in perulu Emmei i si opti: — Togma acum veni unu anumitu cineva cu mine dimpreună pe trepte in susu! 3g*