Familia, 1876 (Anul 12, nr. 1-52)
1876-09-19 / nr. 38
446 FAMILIA. Anulu Xil, chiar mórte, prin disparitiunea loru. Căci, ce mai remâne, candu cei pe cari iubimu nu mai sunt ? vieti’a devine o vale de lacrimi in care sufletulu se afunda, unu lantiu de regrete si de suvenir! triste ce sugruma si cea mai din urma sperantia?! Ce remâne unei mame a căreia betranetie avi nenorocirea d’a suferi perderea unicului seu fiu, unic’a sa consolare ?! Ce remâne unori orfelini ai caroru conductori si protectori, fia unu tata seu unu frate, au dispăruţii fiindu masacraţi, ce voru face ei, ce vom deveni dre fiindu fortiati a luptă singuri cu undele perfide ale lumei! de la cine voru mai primi ei necesariile vieţii si o educatiune astă de solida si sincera că aceea ce le-ar fi predat’o ei?! Ce consolare mai poate esistă pentru acele soție fidele remase inconsolabile, candu fumulu tunului intunecandu atmosfer’a, eclipséza stéu’a magica după care se conducu si se tînu legate printr’unu fim de-auru dîrele loru; si câta durere inca pentru sotiulu loru, pe care resbelulu lu condamna a muri departe de sotî’a sa si de imbratîsiările preciosiloru sei copii, nesciindu celu pucinu déca si prin mórtea sa, sortea loru e asigurata ?! Ce disperatie pentru fraged’a copila, alu cărei fidantiatu, — acel’a in care si concentrase totu profumulu viitorului seu, e sacrificații in resbelu in prima vér’a ilusiuniloru, candu chiar spiritele celeste le invidieu fericirea ! Că esemplu, intre altele avemu pe Camil’a lui Horatiu, a cărei imprecatiune asupra Romei si asupra fratelui seu provenindu dintr’unu astu-felu de sentimentu o reproducu aci. Imprecatiunea. ..Romo! uniculu objectu alu maniei mele! Roma alu careia bratiu a sacrificatii pe logodniculu meu! Roma care ti-a datunascere si pe care o iubesci! Roma in fine ce eu urescu pentru că te onora! Faca ceriulu că toti acesti vecini uniti s’o incungiure, sa spulbere temeliile tale inca slabe! si deca acesta nu e destulu, ca intreg’a Italia, faca ceriulu că Orientulu cu Occidentulu sa se abedie in contra ei; că sute de popoare unite, se tréca s’o sfarame, peste noue fieri si mări! că ea singura sa se vedia ingropata sub propriele sale fondamente si prin propriele-i mani se sfasîe întăririle sale! Mani’a ceriului aprinsa de rugele mele, ploaie pe dins’a unu Océanu de focu, se potu vedé cu ochii mei chiar cum cade tresnetulu, se vedu edificele sale prefacendu-se in cenusie si laurii sei in pubere, se vedu pe celu din urma Romanu espirandu ultim’a-i suflare, si numai eu fiindu, caus’a se moru de plăcere!“ Acést’a imprecatiune fulgeratoare ce ea pronunţia asupra Romei conquerante o merita, fiinducă erau multîme de alte medii, mai bune, mai perfecte, spre a se proclamă Domn'a Lumei, nu numai aceea a armeloru. Blastemu dar barbariloru aceia cari spre a tine in sclavia popoarele supunendu-le suveranităţii loru, intreprindu atâte crudîmi, si atâte crime! E ingrozitoria crud’a bucuria ce manifesta acei cuceritori in triumfulu loru. Ei banchetéza intonandu imnuri fanatice, si saltandu de plăcere inaltia arcuri si temple, acolo unde edificele inca fumega de foculu mistuitorii, si unde pamentulu e inca umedu de sânge, întocmai că acvil’a care, prindiendu in ghiare pe frumós’a lebeda, o sfasîa cantandu de satisfactiune. Ne mirămu cu tote aceste, si ne inspaimentămu de spectacolulu ce se vede la Indieni in manifestatiunea adoraţiunei Dieului Jagarnath, candu acestia imbetati de promissiunile false ale celoru lasi, cari voru a-i domină in ignoranti’a loru, se prosternu sub ratele carului funebru, ce face din ei unu adeveratu macelu. Care e diferinti’a intre selbateculu Indiiloru si Europenulu civilisatu? Diferinti’a e numai că : aceia se sacrifica pe ei de voia, pe candu cestialalti sacrifica pe altii prin fortia. Unulu din vatematorele resultate ale resbelului e: că multi individi plini de foculu amorului filantropicii sunt răpiţi de la esecutarea intreprinderiloru loru bine-facetóre, si remanendu lipsiți prin urmare toti aceia ce primiau si asceptau balsamulu bunătății si generositătii loru. In tierile acelea, unde si versa veninulu furiiloru sale, chiar si geniile mari cari si depunu vieti’a pealtarulu sciintiei, spre a lasă omenirii omagiile loru precióse, sunt sustrasi de la activitatea loru si fortiatia abandonă sfera idealului, spre a participă la necesităţile si la grijele asprei realităţi, căci chiar musele dispăru, in timpulu resbelului. Distructiunile ce se esecuta in astu-felu de timpu sunt enorme: temple, monumente, edificie gigantice cari făcu grandarea lumei, si cari costa mii si milioane de bani, sunt sfaramate si ruinate, chiar colibra umila si miserabila a săracului care costa mult de sudori, nu e crutiata. Totu că consecintie ale resbelului sunt perderile însemnate de bani, ce se risipescu spre a se intretíne astu-felu de lupte- Banii, cari remasi in tesaurulu publicu ar fi pututu servi de ajutorii celui lipsitu de mediile necesare esistentiei si infirmiloru prin cla-