Familia, 1876 (Anul 12, nr. 1-52)
1876-05-16 / nr. 20
Lumea in Candu durerea-mi e mai mare, si de lacrimi otrăvită A mea inima sdrobita Intre fericiții lumei nu mai are ce cata; Candu zarescu in locu de omeni numai ale loru morminte, Fara sufletu oseminte, Ce se ’ncérca idealulu cum mai bine a lu petd; Candu virtutea omeneasca ca o larva mi s’arata De păpuși numai purtata, Care joaca după placulu intemplarii ce slujescu ; Candu mi pare lumea tota o imensa comedia, Si-a natúréi parodia Omenirea despoiata de-alu seu farmecu omenescu; m Candu iu slut’a sa golime vedu desiertulu cum se ’ntinde Peste tote ce cuprinde, Si ’n profundulu intunericu invelindu pe Dumnedieu, Nu ne lasa nici minciun’a iscodită de durere Pentru-a lumei mângâiere, Ci a vreunei moştenire o destruge ’ntr’unu cesu reu; Candu si tu, o dulce ingeru, pierdi din a ta strălucire, Pentru ca, in omenire Pân’ si ochiulu ce te-admira, te profana, drag’a mea; Candu pamentulu te slavesce, elu pe fruntea-ti pune-o péta, Si pe câtu esti tu curata, Sarutarea omenirii te ’njosesce pân’ la ea: Eu atunci te furu din lume, idolu scumpu alu vieţii mele, Si pe aripi usturele ch i p u r ii. Fugu cu tine, fugu departe de pamentulu pustiitu, Si te-ascundu in fundulu lumei, ce-i de-amoru descoperita, A mea patria iubita, Raiu alu fantasiei, unde e totu omulu fericitu. Acolo cuprinşi de bratiulu veciniciei creatore, Imbetati de-amoru si sore, Noi sorbimu întinerirea din paharu dumnedieescu; Patimi mici, ce tinu de paPa unei vremi imbetranite De noi fia deslipite, Caci acolo intre stele altu-felu inimi se iubescu. Altu-i dorulu, alt’a-i viéti’a, altu-i sinulu care bate C’unu aventu d’eternitate, Liberu chiar de suvenirulu pamentescului pecatu; Deci pe fruntea-ti de regina man’a sfant’a provedintiei Aureol’a inocintiei O aprinde la lumin’a unui sore nepetatu. Câci podob’a cea mai mare pe o frunte femeiésca E cunun’a fecioreasca, împletită ’n infratîre de virtute si amoru; Tote florile din dins’a bobocei trebui să fia, Ce cuprindu o poesia, Pentru toti unu mirosu dulce, pentru unulu mierea loru. Acolo ’ntre ceriu si lume, pe-a nemărginirii mare Tu mi dai o sărutare Si ’n a perului teu valuri secoli lir’a-mi o ’nvelescu Doi luceferi, mari cu doru-mi, cu-a lumineloru lumina, Cărei vremea se închina, Muritoriloru arata urm’a drumului cerescu.