Familia, 1876 (Anul 12, nr. 1-52)
1876-10-24 / nr. 43
Pregătiri la infiintiarea unui teatru nationalu. (S'a cetitu in adunarea din Lugosiu a Societății pentru fondu de teatru romanu.) (File.) Norulu nu este asia de desu, incâtu sie nu se veda prin elu putînu azuru.“*) „Mioriti’a“ nu stă singura in literatur’a nóastra poporala. „Mesterulu Manoli“ si altele a facutu dimpreună cu ea o caletoria prin toate literaturele natiuniloru civilisate. Acésta admirabila de frumóasa traditiune a storsu lacrimele tuturoru popoareloru străine. Ce frumseti, ce imagini poetice! Nu se poate intipui unu tîpetu mai infioratoriu, esprimatu cu mai multa arte, decâtu alu sociei lui Manoli, pe care barbatulu ei — orbitu de o credintia desierta — o ingroapa de vina in zidulu mănăstirii. Parcă s’ar audî unu clopotielu, care in mijloculu nopții furtunoa se deștepta pe săteni, anunciandu-li unu pericolu mare : — Manoli, Manoli, Mestere Manoli, Zidulu reu me stringe, Peptulu mi se frânge, Puiusioru-mi plânge, Viéti’a mi se stinge! . . . Anim’a ni incéta a palpită . . . Sângele ni se inchéga in veni . . . Ne cutremuramu . . . Grozavu ! Unde e poetulu care a zugravitu mai cumplitu unu tablou că și acest’a ! ? Poesi’a noastra poporala are o multime de eroi mai mici si mai mari. Numai despre Novacesci se canta unu numeru mare de balade, incatu adunate toate aceste laolalta, din ele s’ar pute compune o epopea poporala, precum — se afirma ca — s’a compusu si „Iliad’a“lui Homer din fragmentele creatiuniloru Musei poporale. Intr’un’a din aceste Gruia lui Novacu se descrie astu-felu : Nici nu-i naltu, dar nici nu-i grosu, Cum e omulu mai frumosu; Dar voiniculu e ososu, Cum te prinde, cum pici josu. E cam negru, roscovanu, Cugeti ca-i unu capitanu. Si se uita pe sub gene, Lumea de elu câtu se teme : De trei palmi e latu in frunte, Si nu pré vorbesce multe; Pe din susu de gurisióra Are mandre museciare, Si din stele in călcâie In calciune de anglia . *) Traducere de N. N. Nenovici, in „Romanulu*, de la 7 aug. 1876.