Familia, 1876 (Anul 12, nr. 1-52)

1876-10-24 / nr. 43

Pregătiri la infiintiarea unui teatru nationalu. (S'a cetitu in adunarea din Lugosiu a Societății pentru fondu de teatru romanu.) (File.) Norulu nu este asia de desu, incâtu sie nu se veda prin elu putînu azuru.“*) „Mioriti’a“ nu stă singura in literatur’a nóastra poporala. „Mesterulu Manoli“ si altele a facutu dimpreună cu ea o caletoria prin toate literaturele natiuniloru civilisate. Acésta ad­mirabila de frumóasa traditiune a storsu lacri­­mele tuturoru popoareloru străine. Ce frumseti, ce imagini poetice! Nu se poate intipui unu tîpetu mai infio­­ratoriu, esprimatu cu mai multa arte, decâtu alu sociei lui Manoli, pe care barbatulu ei — orbitu de o credintia desierta — o ingroapa de vina in zidulu mănăstirii. Par­că s’ar audî unu clopotielu, care in mijloculu nopții furtunoa se deștepta pe săteni, anunciandu-li unu pericolu mare : — Manoli, Manoli, Mestere Manoli, Zidulu reu me stringe, Peptulu mi se frânge, Puiusioru-mi plânge, Viéti’a mi se stinge! . . . Anim’a ni incéta a palpită . . . Sângele ni se inchéga in veni . . . Ne cutremuramu . . . Grozavu ! Unde e poetulu care a zugravitu mai cum­­plitu unu tablou că și acest’a ! ? Poesi’a noastra poporala are o multime de eroi mai mici si mai mari. Numai despre No­­vacesci se canta unu numeru mare de balade, incatu adunate toate aceste la­olalta, din ele s’ar pute compune o epopea poporala, precum — se afirma ca — s’a compusu si „Iliad’a“­lui Homer din fragmentele creatiuniloru Musei po­porale. Intr’un’a din aceste Gruia lui Novacu se descrie astu-felu : Nici nu-i naltu, dar nici nu-i grosu, Cum e omulu mai frumosu; Dar voiniculu e ososu, Cum te prinde, cum pici josu. E cam negru, roscovanu, Cugeti ca-i unu capitanu. Si se uita pe sub gene, Lumea de elu câtu se teme : De trei palmi e latu in frunte, Si nu pré vorbesce multe; Pe din susu de gurisióra Are mandre museciare, Si din stele in călcâie In calciune de anglia . *) Traducere de N. N. Nenovici, in „Romanulu*­, de la 7 aug. 1876.

Next