Familia, 1879 (Anul 15, nr. 1-99)
1879-01-14 / nr. 4
BUDAPESTA 14 ianuariu st. v Dumineca 26 ianuariu st. n. Va esi joi’a si duminec’a. Redacţiunea: Strada Ir. 4. arborelui verde nr. 12. .ANULU XV. 187 9. Pretîulu pe unu anu 10 fi. Pe ‘/a de anu 5 fi.; pe */» de anu 2 fl. 70 cr. Pentru România 2 galbeni. Parol’a lui Aii Muzdi pasia. — Novela originala. — (Fine.) Junele tăcu ; ier pasî’a deveni palidu cu cer’a. Câteva minute nu întrerupse tacerea nici unul din ei. Apoi începu pasi’a cu tonu tremuratoru: — Maestre! Am comori, auru, argintui, pietrii scumpe ; eu îti voiu da o statua de auru cu ochi de diamante, cu salbe de mărgăritare . . . Tinerul nu respunse , dar pasi’a continua : — Frumsetî’a e trecatoare, amorul e unu visu. Tote simt desiertatiune, aurul e unu adeverit realu. Junele respunse laconicu : — Am disu, si eu nu-mi stramuta cuvântul. Respunsul atinse durerosu ambițiunea lui pasia, dar suferi. — Iti dau timpu , trei dile te cugeta, si-mi respunde! Si au trecutu treiile si maestrul i-a datu același respunsu. — Tronul sultanului se apesa pe umerii mei, maestre; si când me voiu clăti eu, acela se va resipi. Cere favoruri, si sultanul ti le va da. — Am disu, si eu nu-mi stramutu cuvântul, — repeta junele. Peste trei dile pasi’a l’a chiamatu iera la sine: — Maestre, Beila e viéti’a mea ; eu ceru viéti’a dela tine, nu mi-o răpi! Voiu scote sabi’a, voiu trece orientul de-alungul, voiu dobori tronuri si ti-le voiu pune toate la picioarele tale, — dise pasi’a rogatorii. — Am disu si eu nu-mi stramuta cuvântul. Din ochii lui pasi’a se versara doue lacrime mari la aceste cuvinte, dar nu dise nimica. Atunci la semnul datu de pasia se ivi unu eunuch. — împlinesce mandatul! — diserii cu voce dureroasa , si eunuchul se departa. Ei statura unu timpu fara a dice vreunul vr’unu cuvântu. Ciubucul lui pasia se stinse în mâna, ochii lui rataciau ca prin visu si budiele i tremurau. La unu timpu se aude în departamentul hadinelor unu tipetu, dar numai odata. Peste câte va minute se redica perdeu’a si lasa a se vedea o redicatura cu unu patu invescutu albu. — Poftimu, maestre, ce ai cerutu ti se va da. Si păsiră ambii si se apropiara de patu. Aii pasia sbierâ cumplitu, dar cu voce plângatoare. — Maestre, Aii pasi’a nu-si schimba cuvântul, — zise elu, apoi cu mân’a sa propria redica velul ce acoperiâ patulu. Pe patu zacea Beila palida, moarta. Angerul morţii îsi suflase florile sale galbine pe fasi’a ei frumoasa. Pe gramadi i se vedea o varga vâneta fara unu picuru de sânge. Era locul lantiului. Pasi’a vediii fasî’a ei si cadiîi pe pamântu cu fulgeratu. * * * într’alta di s’au închisu portile gradinei si An pasia si-a luatu adio dela lume. Si de atunci nu l’au mai vediutu amicu sau inimicu în veci. Numai pescarii de pe malul marii, si corabierii îl vedeau de pe mare totu mereu stându lângă o statua de marmore si plângându. V. R. BUTICESCU. Maritata si totuşi tara barbatu. — Romanu americanu, de Mrs. May Agnes Fleming. — (Urmare.) — In adeveru, acuma audu pentru prim’a-ara, ca dta posedi virtutea modestiei. — Sau alta oare-care virtute, — surise elu. Spera ca Mrs Galbraith îsi face datori’a si-ti împartasiesce, ce fel de monstru stim. — De siguru, eu înse am curagiu si nu me temu de monstrii. Forte am doritu se te vedu si se vorbescu cu dta despre ceva. Ei se suira pe balconu. Nóaptea era plăcută, stelele luciau pe firmamentul întunecosu, marea era adânca si tacânda sub ei, si music’a se audîea de departe. Reminiscintî’a acelei scene îl persecuta pe Guido Carlscourt în anii următori; ierasi totu vedea elu acea fiintîa frumoasa, acei ochi mari lucitori, acelu peru auriu împodobitii cu margaritari si rose. — Dta, Mr. Carlscourt, vei sei despre ce voiescu se vorbescu cu dta, — începu ea pripitu. — unde e Alice Warren ? Ochii ei zafirici se atîntira aspru spre elu. Era elu vinovatu ? Nu, nu acesta e esteriorul vinovăției.— Eu, Miss Lisle, nu sein, dar me temu ca i s’a întâmplatu ceva reu. A