Familia, 1880 (Anul 16, nr. 1-100)
1880-12-04 / nr. 93
ORADEA-MARE (NAGYVÁRAD) 4Decemb. st.v. l6Decemb. st.n. Joi Va esi joia si duminec’a. Redactiunea în Közép-utcza nr. 395. Nr. 93. ANUL XVI. 1880. Pretiul pe unu anu 10 fl. Pe fi., de anu 5 fl.; pe J, de anu 2 fl. 70 cr. Pentru Români’a 2 galbeni. Aventuri literare. (Urmare.) Recensentul în locu de arme și schelete a vedutu atârnate prin arbori sereie și luna! Se vede, că pronumele din versul: »Acestea monumente aici le-a atârnatu și-a jucatu aceasta festa comedioasa. Deca și-aducea aminte de analiștii de pe bancele școlei, scapă d’aceasta trista aventura. A șeptea aventura! în nevinovați’a sa naturala s’a scandalisatu recensentul când a cetitu -— Cupele de paltinu cu vinu încoronate (Negr. p. 18 v. 14.) Se poate că aceasta spresiune se fia cu totul noua în literatur’a noastra. Cu toate aceste ea se baseza nu numai pe unu idiotismu poporalu românescu cunoscutu în toate țerile locuite de români, dar și pe gustul celor mai mari clasici. Românul c^ice : a implé cu verfu, va sedica a pune atâta într’unu vasu, cât abia se încapă. Prin acéstea se forméza d’asupra vasului unu reliefa, unu verfa, o corona. Dreptu aceea o cupe încoronate* Insemna : implute cu verfu. Omeru a fjisu Kovqoi fi;'v xQ)iTÎ]()ccg t^soricfavro ttotoZo Si canele feciorii cu vinu le ’ncoronâ. (Iliad’a cânt. 1 v. 470.) KQtjTtrjQag tTuarecpiccg oYvoio Cane încoronate cu vinu. II. c. 8 v. 232.) Vechiul Scholiastu Eustathiu esplica aceste spresiuni: »pline păna în buza, seu mai bine pana peste buza*. Asemenea se afla și la alti scriitori clasici greci și latini, chiar și moderni. Recensentul încă ar fi trebuițui se afle acestea în »gramad’a sa de epopeie*, deca nu le-ar fi cetitu visandu. Dar de aceasta aventura se ne facemu că n’o vedemu. Poate o patîu și altul totu așâ! P’aci erâ să-l prindă boal’a de mare când a cetitu versurile lor rumenele cărnuri pe ierb’a rouoroasa Le taia si s’asiedia cu toti in giurul lor. (Negr. pag. 18 v. 10—11.) Sciți pentru ce? Pentru că, dice recensentul, »sărăcii barbari (eroii lui Negru) n’au avutu nici blide, ci le-a taiatu cărnurile pe ierba*. Eterna dauna, că dl Marienescu nu si-a pututu face epopei’a visata, în care se-i vedeau eroii cu blidele in spate. Tablou! Și Don Ghisioiu, își pusese, pare-mi-se, pe capu unu lighianu în locu de coifu. Acést’a e pré frumósa, n’o iertămu! A opt’a aventura. Recensentul reciendu lupt’a deilor, esclama: »Ce bataia întrerei cu pétra, unde-i estetic’a, unde-i modul cel frumosu de lupta între drei!* De ar fi sciutu Mosiu-Omeru, că se va nasce vreodată unu recensentu atât de cumpliții, n’ar mai fi cântatu Minerva se retrage si ia cu mâna tare Din câmpu o petra neagra si aspra si cumplita, Ce cei betrâni pusese se stea rozoru in agru, Pe ’mpetuosul Marte lovesce-1 si-1 așterne. (Iliad, c. 21 v. 403—406.) Deaca unei deese, unei femei, a pututu se-i stee bine a se lupta cu petri, când se scie, că femeile și prin urmare și deesele nu prea sânt îndemenatice în a asvérlitu, nici nu făcu cea mai frumoasa figura când asvérlu , fără indoiélaneul dacu Zamolese, mai puțin idealisatu și civilisatu, deca mi se permite spresiunea, decât den olimpiani, poate şi mai puţin scrupulosu decât Minerva, dees’a înţelepcîunei, şi în fine barbatu, a pututu sé se lupte cu petr’a cu mai multu dreptu şi estetica. Nu me îndoiescu, recensentul crede a face o mare descoperire, când dice că Don Quixotes mai curând ar fi pututu reteză cu spad’a unu coltiu de munte, decât deul Marte a căruia spada tunându fulgeratoare In sboru-i Cocaionul restorna-i retezându, Sidiéul impreuna cu regi’a-i lucitóre D’a dura pintre stance se duce detunându. (Neg. p. 85, v. 1—4.) Deca recensentul și-aducea aminte, că în gimnasiu a avutu lecțiune din Ovidu, care scrie Se dice câ Uriașii voiau se stie ’n ceru Si munți pe munți punendu-I i-au inaltiatu la stele. (Metamorph. I v. 152—153.) Seu deca ar fi cetitu vre-odat,a ceva din Glaidianu care dice: Cu mani cumplite unul invérte muntele Eta, ier altul amenintia cu piscul Pangu in mani; Cu Atosul se ’narma, seu mise’, ardica Osa ; Rodopul altul smulge cu-al Hebrului isvorut, Si unul il desparte, si Enipeul curge Din stanc’a cea mai nalta pe umerii-i in jos. (Gigantomachia v. 66—71.)