Familia, 1881 (Anul 17, nr. 1-86)

1881-06-25 / nr. 46

ORADEA-MARE (NAGYVÁRAD) 25 Juniu st. v. 7 Juliu sí. n. Jói Va esi joi’a si duminec­a. Redacțiunea in Közép-utcza nr. 395. Nr. 46. Mu'» i. •• ••­ Ochii negrise Fet-frumos cu per de aur Și cu limpede privire, Vai, iubirea ta nebună Te va duce la peire! Fiorosă este noaptea, Valul vâjie turbat; Crunt belaurii din nouri Cu jivinele din mare în resboiu s’au încleștat. »Fet-frumos, dă-mi ascultare ; Nu te duce, nu te duce ! . . . Audi tunetul cum urlă, Vedi cum fulgerul străluce — Aveți buha cum suspină — Acum bate ceasul reu. Din adâncurile marei Munți de apă se ridică, Și ușor e vasul tău!* — »Deci luntrea-mi este mică, Brațul meu este puternic ; Uriaș e în iubire Chiar și omul cel nimernic !. .. De când aprig ochii negrii M’afi rănit colea la sin, Chiar cu iadul plin de demoni, Chiar cu Dumnedeu din ceriuri Sam în stare piept se țin!* — «Vai, ce vorbe păcatoase, Iertá-l, iertá-l, Domne sfinte ; O ! fecioră prea curată, Adă-i ier perduta minte . . . Teme-te de ochiul negru, Dragul babei fet-frumos; Decât norii plini de trăsnet Și decât turbata mare El e mai primejdios!* — „Negrul nour de de-asupra învelesce mii de stele — Din blând suflet isvoresce Negrul ochiu al mândrei mele ! ... Faci din cap ? ... aceste lucruri Pentru tine simt minuni .. . I)e-ai tei creeri îngrijesce, Pentru tine îţi fă cruce Şi rostesce rugăciuni!* — »Fet-frumos . . .* dară zadarnic, Vechiul glas se ostenesce, Şi ’nsedar uscata mână Se-l oprăscă se silesce. Iată, luntrea el desprinde Şi s’aruncă de pe mal... Din privirile bătrânei Cu o groznică mugire îl răpesce greul val. Clocotesce negra mare, Saltă undele turbate, Vrând în nesfer­şite-abisuri Vasul şubred a-l abate; Dar deșărtă încercare . .. Vâsla e în braţ de fer. Spumegosele talazuri Cât vin ele de ’ndrăsneţe, Ruşinate toate pier. Urlă vântu ’nfuriat, Roiesc fulgere din nouri, Din a bunei patru părţi Restin groaznice ecouri Ce spăimântă firea tată; Dar viteazul fet-frumos De loc nu le ia în samă, Ci vâslind cu hărnicie ţtice cântecu-i fălos­­ ,Sus pe ceriuri doi luceferi Sânt mai mândrii dintre stele, lor din stele pământene Negrii ochi ai dragei mele. Dulci lumini, lucirea vostră Mult înalţă pieptul meu; De voi inima ’ncăldu­tă Mereu cresce, pân’ se face Inimă de Dumnedeu!* Şi puternicul său glas Se amestecă ’n furtună, Şi ’ntorcéndu-se ’ndéret Ciudat forte el resună : »Teme-te de ochiul negru, Prețul pe un an 10 fl. Pe fl. de an 5 fl.; pe 114 de an 2 fl. 70 cr. Pentru Români­a 2 galbeni. ANUL XVII. 1881.

Next