Familia, 1883 (Anul 19, nr. 1-52)

1883-07-31 / nr. 31

•570 FAMILIA. GRAMADESCU. Și i-am spus deja, că decisiunea mea este nestrămutată. Voiesc ... înțelege ! Voiu ca fiica mea să se mărite cu Sorean. BORUZESCU. Să ne înțelegem, cumnate! De ce e vorba : să măriți pe Iulia, ori s’o vindi? GRAMADESCU. Asemene întrebare .. . BORUZESCU. Să-ți măriți feta după 011-cine destul acela oricine să aibă bani, nu este a o mărită, ci mai adevărat a o vinde. GRAMADESCU. Dar deca ea nu refuza să se mărite. BORUZESCU. Apoi era tocmai fructul educațiunii ce dai fiilor tei. Ionel voiesce să se ’nsoare cu o femee având 20,000 galbeni zestre și Iulia cu un banchier... pentru că la amândoi şi lui Ionel şi luliei le ai inculcat acsioma, că banul este singura fericire de pe pamânt şi că un matrimoniu binecuvântat, turn sarcjice de un poet, de Mercur, nu mai are nevoie şi de aprobarea lui Cupidon. GRAMADESCU: Şi de ce me rog să nu se impace in o căsătorie amorul si interesul? BORUZESCU: Nu sânt ancă trei luni, Sorean eră logodit cu Zanfira Valinescu și fiul teu iubiă ca un nebun pe Matilda, or Iulia abia cunoscea pe Sorean. Astădi fiul teu trece logodnicul Zanfirei, ăra Sorean, retusat de Zanfira, se otâresce a luă pe Iulia ta. Așa că lucrul este natural? Este posibil ca Ionel să iubăscă pe Zanfira, Zanfira pe Ionel, ori Sorean pe Iulia, sau Iulia pe Sorean? GRAMADESCU, Zanfira și Sorean au capital mai bun decât fiii mei. Gândesc că dăcă bănuesci că ai mei fac pasul din interes nu tot din interes se apropie de ai mei Zanfira si Sorean? BORUZESCU: Te inşeli. Mi-este permis să presupun, că Sorean şi tatăl fetei doresc să-şi sporăscă, prin căsătoriile aceste, creditul in piaţă, incuscrindu-se cu un om ca tine, a căruia onorabilitate in negoţ este proverbială in Bucuresci. GRAMADESCU. Ce le trebue lor umbra mea? BOROZESCU. Cine stie ce pot să ascundă sub ea. GRAMADESCU. ţi-le incai acum ca sant nişte hoţi. BOROZESCU. Apoi o s’o a fic, cumnate. Sorean e un om fără de consciinţă, rece şi egoist, capabil d’a vinde şi pe Dumneczeu, ca Iuda, numai să i se dee preţ bun. Cât pentru celalalt banchier greco-bulgar, care de ieri alalta ieri se ivi la Bucuresci ca o pasere de rău augur, te rog să observi numai că istoria dsale este niţel cam confusă și că dlui ancă n’a găsit cu cale d’a o limpedi. GRAMADESCU. Când e vorba de onoare, nu vei pută să negi, că sânt şi eu tot atâta de exigent şi de delicat, cât şi tine. Probăză-mi cu fapte că domnii aceştia nu merită stima nostră şi vei vedèa cum le dau pasport, răpede, răpede. Dăcă din contra, apoi nunta lui Ionel se va face peste câteva zile şi a luliei cel mai târtjiu in luna viitoare. BORUZESCU. Eu unul nu voiu da aprobarea mea. GRAMADESCU. Da ce manie este şi asta de a dori ca să nu se căsătorăscă copiii mei ? BORUZESCU. Nici o manie, dragă cumnate. Ceea ce voiu este ca Ionel să se insoare cu Matilda şi Iulia. .. GRAMADESCU. Ceea ce vrei este cu neputinţă. BORUZECU. Și cu tote aceste a fost visul de aur al nevestei tale, al reposatei mele surori. De ar trăi ea ... GRAMADESCU. Nu-mi mai vorbi și de ea, că cilea turbez de necaz. Audi, acul să mărit pe Iulia cu Luncean, cu cheltuitorul acela, care viseză un piciore, cu un domnișor incapabil d’a înnodă o pungă, cu un năuc, care drept totă profesiune in ţăra sa n’a găsit decât milităria ! . . . Audi? in ţără in care budgetele sânt pline numai de lefi, in timpul când s’au creat atâtea vaci lăptose, ba la regii de tutunuri, ba la căi ferate, spirtoise, credite urbane, rurale, audi, să se ducă, ca cel după urmă împuşcă ’n lună, la aste, să ajungă.. . BORUZESCU. Sublocotenent, implantând fanionul pe murii Opanezului! GRAMADESCU. Asta e un om positiv?. .. E un om care după ce s’a ruinat pe sine şi, ar ruină şi pe soţia sa, numai să-şi facă gustul d’a face vre-un serviciu unui amic ! BORUZESCU. Celalalt va ruina pe Iulia, vrend să jumulăscă pe apropeie seu. GRAMADESCU. Ceea ce este sigur tste ca acesta este pe fie ce di mai avut, ără celalalt pe fie ce di mai sărac. BORUZESCU. Compară şi inima unuia cu a celuialalt. GRAMADESCU. Nu încape asemenea comparaţiune. Valoirea inimei este imaginară, şi eu me ţiu de ceea ce e positiv, numai de positiv ără nu de visuri de poeţi. Dară degaba ne mai sfăduim. Luncean nici nu iubesce pe Iulia. BORUZESCU. Ba da. GRAMADESCU. Ba nu. BORUZESCU. Ba da. GRAMADESCU. Cui a spus-o? Niciodată nimeriție. BORUZESCU. Nu. Apoi atunci ... Apoi atunci o iubesce. GRAMADESCU. Şi nu cumva şi Iulia iubesce pe domnul Luncean? BORUZESCU. Da! Eu o taci! 11 iubesce fără să scie. GRAMADECU. De minune, ea nu scie că-1 iubesce şi dia scu acăsta. BORUZESCU. O se vedi ânsuţi. GRAMADESCU. Cu plecăciune (ese repede spre fund.) GRAMADESCU. BORUZESCU. GRAMADESCU. BORUZESCU. Anul XIX.