Familia, 1885 (Anul 21, nr. 1-52)
1885-09-15 / nr. 37
ORADEA-MARE (NAGYVÁRAD) IB Septembre st. v. 27 Septembre st. n. Ese in fiecare dumineca. MIŞCAREA TEATRALĂ ROMÂNA. 1 (Discurs presidenţial, la deschiderea adunării generale a Societăţii pentru fond de teatru român, in Bocşa-montană, la 15/27 septembre 1885.) Onorabilă adunare generală. Sânt tocmai trece ani, de când Societatea nostră a ţinut in aceste părţi una din adunările sale generale, dar ne este âncă in viuă memorie ospitalitatea frăţescă şi entusiasmul cu care amu fost intimpinaţi la anul 1875 in oraşul Reşiţa. Încă atunci Societatea ndstră a fost invitată cu multă căldură de cătră onorabila inteligenţă română d’aicî a-şi ţinâ la doi ani adunarea in Bocşa-montană; inse întâmplarea a voit, ca in drumul cătră Dv., intâiu să facem un ocol mare până pe la Logoş, Abrud, Sibiiu, Blaş, Sighetul-Marmaţiei şi Arad. Ba nici acuma n’am pornit d’a dreptul aici, căci an se frisase Biserica-Albă pentru adunarea nostră din anul curent; dar deocamdată neputându-ne întruni acolo, dvastre, cu zelul ce ve caracteriséza, aţi usat de prilegiu şi ne-aţi chiemat de pe drumuri la căminul ospitalităţii Domniilor Vostre. Ţin să constatez aceasta din capul locului, spre a ve mulţămi încă de acuma, in numele Societăţii noastre, pentru gentila invitaţiune ce ne-aţi făcut. *** Ş-acum, revenind intre dvoastre, întocmai ca părinţii când işi revăd băiatul, desigur şi Dv. veţi fi doritori să aflaţi ce progres am făcut de atunci? întrebarea aceasta e firescă, pentru că la cea din urmă întâlnire Societatea nostră era încă foarte tineră și nu se putea sei decâ ea va fi trainică, ori va apune ca multe idei frumoase, cari n’au fost in stare să stârneasca vr’o interesare mai mare! ? Constatăm cu bucurie, că Societatea noastra a eșit invingătore din lupta pentru vieța. Steagul nostru cultural a fost intimpinat cu căldură pretutindene, unde-1 fâlfăirăm pân’acuma. Aderenții se ’nmulțiră din an in an și sprijinul material, precum se va vedea din rapoartele ce ve presintăm şi cu asta ocasiune, între cu aşteptările noastre. Fundatorii acestei Societăţi nu şi-au făcut ilusiuni esaltate. Ei au sciut, că noi Românii avem o mulţime de lipse, că ’n multe părţi sântem săraci şi că indiferentismul ne-a lâncedit întreprinderi din cele mai insemnate; dânşii dară n’au putut crede, ca ţinta dorită să se atingă in timp scurt; ceea ce au întreprins, au făcut in perspectiva unui viitor, fie acela cât de ’ndepărtat, numai ca odată să se facă începutul. Şi era că resultatul de pân’acuma ne ofere plăcuta convingere, că — in conformitate cu planurile noastre de realizare — acel timp nu e departe ... Ba cutez să (Tc) că e aproape . . . Deci vom adoptă ideia, ca intâiu să înființăm un teatru ambulant, numai câțiva ani ne mai trebuesc și Societatea nostră va putea să-și incepă activitatea pe terenul ce s-a ales. *** Ideia teatrului naţional la noi Românii a început să se respândeasca in anii trecuţi din ce in ce mai mult; or in anul curent aceea s’a arătat ca nici odată. In mai multe părți se formară societăți de diletanți, cari represintară cu succes piese originale, mai cu seama de ale lui Alecsandri. Câteva din aceste societăţi apoi se stabiliră anume ca trupe permanente de diletanţi teatrali, cu statute aprobate şi de guvernul ţării. Poporul, sub conducerea unor preoţi şi învâţători bravi, formând încă mai de mult — deosebi in părţile bănăţene — coruri vocale, nu se mai mulţămesce nici el cu armonioasele cântări in biserică, nici cu concertele prin cari surprinse lumea , ci incepu să dea la sate represintaţiuni teatrale. Abia începute, anul acesta ele se şi ’nmulţiră in mod necredut. Am ajuns acolo, incât poporul nostru din aceste părţi nu mai poate petrece cum se cade Crăciunul, Paşcile, Rusaliile, Hramul bisericii (ruga,) deci tot odată nu dă vr’un concert sau câte o represintațiune teatrală. Ţăranul nostru intorcându-se dela plug, muncitorul român obosit de lucru, seara şi ’n sărbători, ia ’n mâna-i brăzdată cartea şi notele musicale, inveca, se cultiveaza, ca să poata urca scena artelor . . . Teatru românesc la sate jucat de plugari! Aţi credut asta înainte cu douecieci de ani? E bine, să nu-ți tresalte dar inima de bucurie văzând acest progres in cultură?! ... Să nu simțeşti o mândrie adevărată, că poporul capabil de atâta inteligenţă e român ? ! . . . Şi pe când poporul jocă teatrul la sărbători mari, tinerimea nostră arboreza in feriile şcolare drapelul Thaliei române. Nici odată insă tinerimea n’a arangiat atâtea represintaţiuni teatrale ca ’n feriile din anul acesta. Redacţiunea in Közép-utcza nr. 395. ANUL XXI. Prețul pe un an 10 fl. Pe1, de an 5 fl.; pent 1885. de an 2 fl. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei.