Familia, 1890 (Anul 26, nr. 1-52)
1890-04-22 / nr. 16
ORADEA-MARE MAGYVÁRADJ Ese in fiecare duminecă. 22 aprilie st. v. 41 maiu st. n. Bogdan I scu Intemeerea Moldovei. — Tragedie in versuri, in cinci acte. — Persoanele: Bogdan, fiu al lui Dragoș, voevod al Maramureșului ; Zemir-Han, emir al tătarilor; Molda, fiica împăratului româno-bulgar Asan ; Negrită, fruntaș român, robit de Zemir; Ursan, căpitan de oşteni români; Lima, vrăjitore tatară ; Curteni şi oşteni români şi tatari. In cetatea Smerodava, 1352 d. Chr. Decor: O sală mare din palatul lui Zemir, avend in fund o largă fereasta deschisă prin care se văd vârfurile caselor din cetate şi un mare turn. ACTUL I. Scena I. Zemir, Lima. Zemir. Ci spune . . . I)i-mi de bine, de reu, sau ce vei vra. — Tu ştii ce mult îmi place s’ascult vorbirea ta; Mai mult decât atâta, te-ascult şi cu credință — Căci deseori ghîcit-ai oricare năsuință Ce ’n creeru-mi ferbinte ca fulger s’a născut! Deci, haide! Di mai iute ce crefli că-i de tăcut, Ca să-mi astîmper para ce, in a ei vîlvore, Usucă mintea, peptu-mi . . . chiar până ş-a mea bere ? Respunde-ţi die, odată ... nu fă să te aştept; Au dormi pesemne-acolo ? vrei eu să te deştept? Ia sama şi n’aprinde uscata buturugă, De nu vrei c’al teu sânge toţi şerpii să ţi-l sugă ! Lima. Emire! vorbe multe eu ţie n’o să-ţi spun, Că ştii că niciodată n’am vorbe de nebun; Ascultă dar, şi crede : A mea şciinţă veche, Ce-ai mei străbuni mi-au spus-o in taină, la ureche, Sub crude jurăminte de-a n’o destăinui La nimene din lume cu orice preţ ar fi, — Mi-arată că ursita-ţi e făr de-asemenare; In dile scurte fi-vei tu mândru, falnic, mare ! Decât Iov evreul cu mult, mult mai bogat — Decât chiar Alesandru mai mare imperat! Şi lumea ’ntregă ţie smerit o să se ’nchine — Chiar vânturile mărei vor cere dela tine Crăiască ’ngăduire să sufle pe pământ. . . Zemir. De-ar fi să se ’mplinască mai iute-al teu cuvânt! Lima. Zemir. Dar ciasul acest Zima, îndată ce lua-vei, Zemir Han, de soţie Pe-o tineră fecioră, ce-i spiţă de ’mperat . . . Pe-a cărei frunte largă doi ochi senini s’abat, Pe-a cărei buze florii se jocă — şi ’ntre ele S’ascund dinţi albi ca Horea de mărgâritărele; Pe-o vergulă balae, de neamul creştinesc, Ce va cădâ robită pe ţermul tătăresc, — Şi care — chiar de-ai pune-o in faţa morţei crunte, Ea, mândră şi sumeţă, pe tine-o să te ’nfrunte Şi steaua ţi-a respinge! . . . Oh! de-ai puta pe ea S’o faci a ta Emiră, — atunci vrăjirea mea De-a firaporul tată se va ’mplini. Zemir. Sminlito ! Au faţa mea şi stima-mi l’atât ai socotit-o, Că ar puta femee cu chipul pământen Să nu s’aplece mie ? — Şi care duh viclan Ţi ’nsuflă-atare vorbe ? ! Lima. Zemir. De-aci piei, nam de câne! (Vrâjitorea ese.) Scena II. Zemir, singur. Decât Iov evreul cu mult, mult mai bogat, — ’Decât chiar Alesandru mai mare imperat!« A dis-o adineori . . . dar este multă vreme, Decând gândirea asta in creeru-mi tot geme. — Și cum de nu ? ce ’n lume mi s’ar împotrivi ? Puterea mea cu cine eu n’o pot semui ? Și unde este craiul, decât Zemir mai mare, Mai vrednic de domnie, mai falnic! — Și de care Zemir-Han să se temă ? . . . (S’aud cornuri vânătoresci.) Ei! ce s’a auflit ? Un corn de vânătore ... Și cine-a indrăsnit Pe-al meu pământ, aicea, chiar până sub câtate Să vie să vâneze? (Strigă.) Negrilă ! Ca să me crefli, — atunce . . . când o să vie ? De nu voeşci stăpâne Hr. 16. ANUL XXVI. Redacţiunea : Strada principala 375 a. 1890. Aşa va fi. Preţul pe un an 10 fl. Pe V2 de an 5 fl.; pe/1 de an 2 fl. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei 16