Familia, 1900 (Anul 36, nr. 1-52)

1900-06-25 / nr. 26

Numărul 26. Opadea­ma pe 25 iunie (8 iulie) 1900 Anul XXXVI. Apare dumineca. Abonament pe an 16 coroane, pe 70 de an­i, pe 3 luni 4. Pentru România pe an 20 lei Artă și Patriotism. — Conferință rostită la Ateneul din Bucurescî la 6/18 îan. 1900. — (Urmare.) Q­ L STWbirea altruistă vise, este cea mai nobilă dintre­­gi toate iubirile, căci numai aceasta este desinte­­resată. Până vise omenirea va fi pătrunsă de adevărul că imperiul cel mai sublim este al altruismului, ale cărui hotare se intind de la polii extremi pân la norii cerului, până atunci să lucrăm din toate pute­rile la realizarea idealului mai apropiat, a iubirei de patrie şi de neam, a unităţii naţionale prin cul­tură naţională. (Aplauze.) AŞi aici începe rolul important al Artei, în toate ramurile artei ar trebui să fie o ten­dinţă. Toate operele artistice să respire idealurile sfinte ale naţiunei şi să oglindească sufletul poporului. Artistul român să nu plutească numai în vi­suri vaporoase — căci el are o misiune de împlinit. Misiunea unui apostol al naţiunei. Toate operele artistului român să aibă tendinţa de a îndreptă starea morală a naţiunei şi de a pro­­movă realizarea idealurilor naţionale. Opul de artă este sintetisarea sufletului unei rasse întregi. O naţiune poate să-şi releveze plasticitatea ca­racterului naţional prin cultivarea artelor în stil naţional, prin reproducerea persoanelor şi a episoa­delor însemnate din istoria patriei sale, prin culege­rea şi eternisarea legendelor, şi miturilor, a obiceiu­rilor şi moravurilor vechi tradiţionale, prin descrie­rea şi adunarea poveştilor, credinţelor şi cântecelor poporului, cari contribue la consolidarea caracterului naţional. Cât de mult ne impresionează un eveniment istoric reprodus de penelul pictorului, ne-o probă pa­norama „Griviţa“. Privind acest tablou, par’ că eşti în mijlocul evenimentului, în mijlocul eroilor, în mijlocul focului. Par’ că au dr tunurile bubuind şi uralele entu­­siaste. Te cuprind fiori la aspectul momentului de en­­tusiasm al năvălitorilor, te simţi fascinat, răpit de puterea lui. Aici vedi întrupată vitejia română. — Vedi ab­­negaţiunea cu care vitejii noştri se avântă în luptă spre a scăpă ţara de robie. Şi vedi imensele sacri­ficii cu cari a trebuit să fie rescumperată gloria ţării şi a neamului românesc. Dar , stând, stând mai mult înaintea acestui tablou, după ce te-ai desmetecit de primele impresii — şi priveşti mai calm la evenimentele ce înaintea ochilor ţi se desfăşură — te cuprind fiori văzând cum se aruncă pe parapete vitejii noştri cu faţa ra­dioasă de entusiasm — dar vai! în momentul când văd steagul în fâlfâire anunţând isbânda — sute de an şi cad loviţi de moarte. în alta parte a redutei, un val vârtej de săbii, baionete şi iatagane se scaldă în sânge, ce curge şiroae din corpurile bieţilor soldaţi, creştini şi pă­gâni. Pe faţa unora raza de glorie, pe a altora spaima morţii, dar... cu acea­ convulsiune de agonie. Aspectul luptei e acelaş ca şi în vremurile cele mai întunecoase ale barbariei, când Roma falnică cade prada hordelor Vandale. Şi acest aspect se repetă mereu — în de-alun­­gul şirului de ani, prin munţii Greciei, pe malurile pitoresti ale Cubei şi prin pădurile seculare ale Trans­­vaalului. Ah! ce orori în veacul luminei! Când Doamne sosi-va timpul ca Iubirea altru­istă să ia locul acestor orori? Oare departe e încă ziua triumfului luminei asupra întunerecului, a umanitarismului asupra barbariei ? 26

Next