Familia, 1900 (Anul 36, nr. 1-52)
1900-06-25 / nr. 26
Numărul 26. Opadeama pe 25 iunie (8 iulie) 1900 Anul XXXVI. Apare dumineca. Abonament pe an 16 coroane, pe 70 de ani, pe 3 luni 4. Pentru România pe an 20 lei Artă și Patriotism. — Conferință rostită la Ateneul din Bucurescî la 6/18 îan. 1900. — (Urmare.) Q L STWbirea altruistă vise, este cea mai nobilă dintregi toate iubirile, căci numai aceasta este desinteresată. Până vise omenirea va fi pătrunsă de adevărul că imperiul cel mai sublim este al altruismului, ale cărui hotare se intind de la polii extremi pân la norii cerului, până atunci să lucrăm din toate puterile la realizarea idealului mai apropiat, a iubirei de patrie şi de neam, a unităţii naţionale prin cultură naţională. (Aplauze.) AŞi aici începe rolul important al Artei, în toate ramurile artei ar trebui să fie o tendinţă. Toate operele artistice să respire idealurile sfinte ale naţiunei şi să oglindească sufletul poporului. Artistul român să nu plutească numai în visuri vaporoase — căci el are o misiune de împlinit. Misiunea unui apostol al naţiunei. Toate operele artistului român să aibă tendinţa de a îndreptă starea morală a naţiunei şi de a promovă realizarea idealurilor naţionale. Opul de artă este sintetisarea sufletului unei rasse întregi. O naţiune poate să-şi releveze plasticitatea caracterului naţional prin cultivarea artelor în stil naţional, prin reproducerea persoanelor şi a episoadelor însemnate din istoria patriei sale, prin culegerea şi eternisarea legendelor, şi miturilor, a obiceiurilor şi moravurilor vechi tradiţionale, prin descrierea şi adunarea poveştilor, credinţelor şi cântecelor poporului, cari contribue la consolidarea caracterului naţional. Cât de mult ne impresionează un eveniment istoric reprodus de penelul pictorului, ne-o probă panorama „Griviţa“. Privind acest tablou, par’ că eşti în mijlocul evenimentului, în mijlocul eroilor, în mijlocul focului. Par’ că au dr tunurile bubuind şi uralele entusiaste. Te cuprind fiori la aspectul momentului de entusiasm al năvălitorilor, te simţi fascinat, răpit de puterea lui. Aici vedi întrupată vitejia română. — Vedi abnegaţiunea cu care vitejii noştri se avântă în luptă spre a scăpă ţara de robie. Şi vedi imensele sacrificii cu cari a trebuit să fie rescumperată gloria ţării şi a neamului românesc. Dar , stând, stând mai mult înaintea acestui tablou, după ce te-ai desmetecit de primele impresii — şi priveşti mai calm la evenimentele ce înaintea ochilor ţi se desfăşură — te cuprind fiori văzând cum se aruncă pe parapete vitejii noştri cu faţa radioasă de entusiasm — dar vai! în momentul când văd steagul în fâlfâire anunţând isbânda — sute de an şi cad loviţi de moarte. în alta parte a redutei, un val vârtej de săbii, baionete şi iatagane se scaldă în sânge, ce curge şiroae din corpurile bieţilor soldaţi, creştini şi păgâni. Pe faţa unora raza de glorie, pe a altora spaima morţii, dar... cu acea convulsiune de agonie. Aspectul luptei e acelaş ca şi în vremurile cele mai întunecoase ale barbariei, când Roma falnică cade prada hordelor Vandale. Şi acest aspect se repetă mereu — în de-alungul şirului de ani, prin munţii Greciei, pe malurile pitoresti ale Cubei şi prin pădurile seculare ale Transvaalului. Ah! ce orori în veacul luminei! Când Doamne sosi-va timpul ca Iubirea altruistă să ia locul acestor orori? Oare departe e încă ziua triumfului luminei asupra întunerecului, a umanitarismului asupra barbariei ? 26