Familia, 1900 (Anul 36, nr. 1-52)

1900-06-11 / nr. 24

Numărul 24 Oradea-mape 11/28 iunie 1900 Anul XXXVI. Apare dumineca. Abonament pe an 16 coroane, pe '/» de an 8, pe 3 luni 4. Pentru România pe an 20 lei Artă şi Patriotism. — Conferinţă rostită la Ateneul din Bucureşcî la 6/18 îan. 1900. — păşi pe aceasta tribună, menită să fie un far­tier^luminos al ştiinţei şi progresului cultural în centrul capitalei, este foarte cutezat şi pentru un băr­bat deprins a vorbi in public. Cu atât mai greu este a urca treptele acestei tribune pentru o femee care mai întimpină şi înve­chitele prejudiţii, că chiemarea femeei ar fi numai de a păzi focul vatrei familiare. Aceste prejudiţii încep deja a se dărima. Veacul progresului şi al cul­turei a deşteptat femeia de azi, şi i-a lărgit cercul chiemării sale. Se frâng încetul cu încetul barierele prejudecăţilor că fe­meia ar fi chiemată să-şi pe­treacă timpul liber la masa verde, ori în „dolce farmiente“ pe­ pufurile saloanelor, în lupta pentru existenţă s’a deschis calea şi femeei, de a conlucra alături cu bărbatul, la educaţia familiei şi la pro­gresul industrial şi cultural al naţiunei şi patriei sale. Chiemarea femeei în deosebit la aceasta conlucrare este: de a îndulci moravurile, de a ali­mentă focul sacru al entusias­­mului naţional şi al iubirei de patrie şi de neam. La acest om măreţ am do­rit a contribui şi eu, după sla­­bele-mi puteri, păşind înaintea oilor voastre, doamnelor şi domnilor, cu subiectul con­ferinţei mele „Artă şi Patriotism“. „A voi să analisezi inspiraţiunea, este, ca şi cum „ai vrea să înţelegi ventul care suflă — fluxul şi „refluxul. „Nu se compune după voinţă. Melodia trebue să „cânte de la sine în sufletul nostru — dacă nu „cântă, nu se poate iortă“. Carmen Sylva. Cuvântul artă esprimă dualismul a doue no­ţiuni : una concretă, alta abstractă. Una se întrupează prin produsul artistic — alta este forţa geniului care creaza. Acest dualism formează arta — precum omul este dualis­mul corpului şi sufletului. A defini arta, este a defini raza de soare, isvorul de căl­dură şi de lumină. Raza soarelui, străbătând vi­dul, este perdută, este un ni­mic abstract; întâlnind înse în drumul seu solul, dă acestuia viaţă, crează natura. Refrac­­tându-se in aer, ne dă lumina. Şi cel mai mic fir de iarbă, nu este alta decât întruparea razei de soare. Ce vulcan arde înse în acel isvor de unde raza emana! Câte vieţi a produs acel is­vor de secol! şi câte va mai produce neistovit în viitor! Astfel arta, în concepţiunea sa abstractă, este raza, forţa, geniului creator, care reflectân­­du-se în inimele noastre, pro­24 - Dr. George Popovici.

Next