Familia, 1901 (Anul 37, nr. 1-52)
1901-06-10 / nr. 23
Cultura etică. (Urmare.) alţii se răsfaţă in belşug, cu capul gol, cu inima de piatră, cu sufletul de ghiaţă, lipsiţi de orice interes pentru cei suferinzi, — pe lângă cari trec cu nepăsare. Celor obijduiţi, le dau ajutor numai când se pot afişă, când se pot produce în limbă streină, pe singura noastră scenă naţională. Din lipsă de cultură etică, din lipsă de demnitate şi de respect pentru însăşi persoana lor, îşi vend alţii şi sufletul şi corpul. Multe probleme grele se desleagă cu bani. Mituirea s’a întins pe toate scările sociale. Ca de o epidemie s’au molipsit de ea,„ toate clasele in toate vremurile şi în toate statele, în Rusia, Spania, Egipt, mai rea încă ca la noi, acolo uşile se deschid numai cu bani. Nu avem cultură etică, până se mai urzesc, se tolerează resboaele — până ce atâţia soldaţi cad victima lăcomiei, până ce atâtea inimi se repun brusc în plină tinereţe, ciuruite de gloanţe, închiegate în sânge. Generaţiile viitoare vor consideră răsboiul ca o crimă cumplită şi nimenea nu se va face criminalul vinovat de a-l provocă. Din lipsa de cultură etică se bat şi se schingiuesc bieţii soldaţi pe la căsărmile lor. Tot din această lipsă se maltratează animalele. Luptele de tauri din Spania, luptele de cocoşi şi de porumbel în Anglia — sunt tot atâtea resturi de barbarie. Tot din lipsă de cultură etică este gelosia atât de puternică stăpână peste omenire, sunt atâtea mezaturi de conşciinţi, atâtea rivne deslănţuite, — atâţia sateliţi linguşitori, îngâmfaţi, înfumuraţi, cu cei mici, servili, umili cu cei mari. Din această lipsă e atât de febrilă imitaţia, maimuţărea modelor nebune — şi luesul profesoarelor, cam pe catedra şcoalei — de unde sunt chiemate să facă educaţia copiilor, să lucreze la imblândirea moravurilor — represintă prea adesea ori câte o vitrină de la „Bon Marché“, etalând mătăsurile şi juverncalele lor. Iar mondenii şi mondenele cari din înălţimile închipuitei lor mărimi dispreţuesc lumea întreagă, cari se ocupă numai de cronica scandaloasă şi de mode, găsind culmea fericirelor în haine ce bat la ochi şi in parfumul de paciuri, din lipsă de cultură sufletească dispreţuesc tot ce este naţional şi consideră limba ţării, limba românească, numai limbă pentru slugi. Adesea ori găsim mai mult bun simţ, şi sentimente mai nobile la ţară. La ţăranul care subţirul mijloc de trai şi-l agoniseşte din greu, muncind la arşiţa soarelui, bătut de furtunile nevoilor, şi la păstorul simplu care abia odată pe săptămână îş poate primeni şi hainele şi mâncarea. La aceştia găsim suflete curate, caractere nobile cu bunul simţ înăscut. Să nu considerăm clar ţăranul ca talpa ţării de care să ne răzămăm numai în timp de nevoi, să nu-l escludem de la şcoli , căci ei sunt isvorul prin care se purifică sentimentele naţiunei. „Mai multă lumină“ cum a zis Goethe , în idei, conşciinţă şi în educaţie — şi vom avea mai puţine miserii sociale de înregistrat. Reflecsiile aceste nu le fac, domnilor şi doamnelor, pentru a acusa, ori pentru a da sfaturi, căci nu vreau să fiu nici neplăcută nici nechtemată. Uneori isbucneşte vise câte un adevăr din inimă, se filtrează prin suflet, şi omul le dă mai departe, în speranţă că va germină pe ici pe colo. Atâta este pretenţia mea, când de pe această tribună imp esprim dorinţa, ca individualitatea noastră naţională să ajungă la cea mai înaltă înflorire. Domnilor şi doamnelor! Precum vedem, toate miseriile sociale resultă din lipsă de cultură etică.— 23