Familia, 1901 (Anul 37, nr. 1-52)
1901-07-22 / nr. 29
Apare dumineca. Abonamentul pe an 16 cor., pe 7, de an 8, pe 3 luni 4. Pentru România pe an 20 lei. Mişcarea teatrală la noi în anul 1900, de Vasilie Goldiş. Aceasta este a treia dare de seamă despre mişcarea teatrală la Românii din Ungaria şi Ardeal. Am început aceste rapoarte în anul 1898 şi scopul lor a fost să aflu chipul, cum înţelege poporul român teatrul, deprinderile şi dorinţele lui pe acest teren al culturii naţionale. Pe temeiul resultatelor câştigate din aceste dări de seamă aveam de gând să-mi spun părerile mele în chestiunea înfiinţării teatrului nostru. Pe terenul ştiinţelor sociale, deci şi culturale, statistica este cel mai fidel representant al realităţii. Ceea ce sunt fenomenele naturii pentru fizică, aceea este statistica pentru sociologie. Cu durere trebue însă să constatăm, că la noi Românii statistica e neglijată de tot şi în cele mai delicate chestiuni ale vieţii noastre naţionale se espun păreri şi se făuresc glanuri din văzduh, aşă numai pe temeiul fantasiei. De aici multele decepţiuni. M’am ferit să cad în greşala aceasta, când eram să dau oarecum idei hotărîtoare în chestiunea înfiinţării teatrului la Românii din Ungaria şi Ardeal. Pentru aceea m-am supus ostenelii să adun în decursul mai mulor ani datele statistice despre mişcarea teatrală la noi. Am acum dinaintea mea materialul pe trei ani în chestiunea, ce me preocupă. Şi nu regret osteneala. Văd mult mai limpede acum, ca mai nainte şi am o deosebită bucurie, că realitatea mi-a justificat unele păreri, ce le aveam preconcepute în chestiunea aceasta. Scopul statisticei asupra representaţiunilor teatrale în mijlocul poporului nostru a fost, să statorim ce fel de representaţiuni iubeşte poporul românesc cu deosebire, unde e mai deşteptată viaţa teatrală, cari autori sunt mai preţuiţi la noi, cari pături ale poporului nostru simţesc mai mult lipsa teatrului? Din statistica aceasta trebue să tragem conclusiunile firescî şi numai astfel ajungem aşe, ce şi cum este de făcut, ca să dăm sprijin sistematic mişcării teatrale în mijlocul poporului nostru. Numai dacă vom avea cunoştinţă exactă de felul, cum poporul nostru înţelege teatrul, care sânt dorinţele lui în această materie, ce îl mulţumesce, ce îi agită viaţa sufletească , numai atunci vom fi în stare să aflăm mijloacele şi calea, cum prin muncă sistematică să introducem în mijlocul lui instituţiunea teatrului în aşa chip, ca această instituţiune să devină carne din carnea lui şi sânge din sângele lui. Am fost până aci foarte reservat în publicarea de planuri referitoare la înfiinţarea teatrului românesc. Acum înse am temeiul statisticei. Şi cum soartea a decis, ca in anul acesta să me despart de oamenii, cari conduc chestiunea înfiinţării acestui teatru, me simt oarecum dator, ca în sfârşit pe temeiul studiilor făcute să-mi espun vederile faţă cu această importantă întreprindere culturală a poporului nostru. Voiu da deci de astă-dată datele referitoare la mişcarea noastră teatrală în anul 1900. Voiţi compară apoi datele statisticei pe cei trei ani din urmă şi din comparaţiunea aceasta voiu scoate resultatele logice, cari vor trebui să ne servească ca temeiu sigur în judecarea chestiunii. . Me folosesc apoi de ocasiunea aceasta, ca într’un studio separat să-mi spun vederile, cum şi ce este de făcut, ca să putem infiinţă cât mai curând teatrul românesc în mijlocul poporului nostru. Vederile acestea — bineînţeles — vor trebui să treacă prin sita opinniunii publice. Pentru aceea rog cu insistenţă pe toţi fraţii, cari se interesează de înaintarea noastră culturală, să binevoiască a luă în considerare materialul oferit de mine în chestiunea aceasta şi apoi resultatul gândirilor proprii să îl comunice prin revistele şi ziarele noastre, ca astfel să se poată începe lucrările pregătitoare pentru înfiinţarea teatrului românesc în Ungaria şi Ardeal.