Familia, 1901 (Anul 37, nr. 1-52)

1901-07-22 / nr. 29

Apare dumineca. Abonamentul pe an 16 cor., pe 7, de an 8, pe 3 luni 4. Pentru România pe an 20 lei. Mişcarea teatrală la noi în anul 1900, de Vasilie Goldiş. A­ceasta este a treia dare de seamă despre miş­carea teatrală la Românii din Ungaria şi Ardeal. Am început aceste rapoarte în anul 1898 şi scopul lor a fost să aflu chipul, cum înţelege popo­rul român teatrul, deprinderile şi dorinţele lui pe a­­cest teren al culturii naţionale. Pe temeiul resultate­­lor câştigate din aceste dări de seamă aveam de gând să-mi spun părerile mele în chestiunea înfiin­ţării teatrului nostru. Pe terenul ştiinţelor sociale, deci şi culturale, statistica este cel mai fidel representant al realităţii. Ceea ce sunt fenomenele naturii pentru fizică, aceea este statistica pentru sociologie. Cu durere trebue însă să constatăm, că la noi Românii statistica e neglijată de tot şi în cele mai delicate chestiuni ale vieţii noastre naţionale se espun păreri şi se făuresc g­lanuri din văzduh, aşă numai pe temeiul fantasiei. De aici multele decepţiuni. M’am ferit să cad în greşala aceasta, când e­­ram să dau oare­cum idei hotărîtoare în chestiunea înfiinţării teatrului la Românii din Ungaria şi Ardeal. Pentru aceea m-am supus ostenelii să adun în de­cursul mai mulor ani datele statistice despre mişca­rea teatrală la noi. Am acum dinaintea mea mate­rialul pe trei ani în chestiunea, ce me preocupă. Şi nu regret osteneala. Văd mult mai limpede acum, ca mai nainte şi am o deosebită bucurie, că realitatea mi-a justificat unele păreri, ce le aveam preconce­pute în chestiunea aceasta. Scopul statisticei asupra representaţiunilor tea­trale în mijlocul poporului nostru a fost, să statorim ce fel de representaţiuni iubeşte poporul românesc cu deosebire, unde e mai deşteptată viaţa teatrală, cari autori sunt mai preţuiţi la noi, cari pături ale poporului nostru simţesc mai mult lipsa teatrului? Din statistica aceasta trebue să tragem conclu­­siunile firescî şi numai astfel ajungem a­şe, ce şi cum este de făcut, ca să dăm sprijin sistematic mişcării teatrale în mijlocul poporului nostru. Numai dacă vom avea cunoştinţă exactă de fe­lul, cum poporul nostru înţelege teatrul, care sânt dorinţele lui în această materie, ce îl mulţumesce, ce îi agită viaţa sufletească , numai atunci vom fi în stare să aflăm mijloacele şi calea, cum prin muncă sistematică să introducem în mijlocul lui instituţiu­­nea teatrului în aşa chip, ca această instituţiune să devină carne din carnea lui şi sânge din sângele lui. Am fost până aci foarte reservat în publicarea de planuri referitoare la înfiinţarea teatrului româ­nesc. Acum înse am temeiul statisticei. Şi cum soar­­tea a decis, ca in anul acesta să me despart de oa­menii, cari conduc chestiunea înfiinţării acestui tea­tru, me simt oare­cum dator, ca în sfârşit pe temeiul studiilor făcute să-mi espun vederile faţă cu această importantă întreprindere culturală a poporului nostru. Voiu da deci de astă-dată datele referitoare la mişcarea noastră teatrală în anul 1900. Voiţi com­pară apoi datele statisticei pe cei trei ani din urmă şi din comparaţiunea aceasta voiu scoate resultatele logice, cari vor trebui să ne servească ca temeiu si­gur în judecarea chestiunii. . Me folosesc apoi de ocasiunea aceasta, ca în­­tr’un studio separat să-mi spun vederile, cum şi ce este de făcut, ca să putem infiinţă cât mai curând teatrul românesc în mijlocul poporului nostru. Vederile acestea — bine­înţeles — vor trebui să treacă prin sita opinniunii publice. Pentru aceea rog cu insistenţă pe toţi fraţii, cari se interesează de înaintarea noastră culturală, să binevoiască a luă în considerare materialul oferit de mine în chestiunea aceasta şi apoi resultatul gândirilor proprii să îl co­munice prin revistele şi ziarele noastre, ca astfel să se poată începe lucrările pregătitoare pentru înfiin­ţarea teatrului românesc în Ungaria şi Ardeal.

Next