Farmacia, 1959 (Anul 7, nr. 1-6)

1959-01-01 / nr. 1

a alcoolului metilic, şi a preconizat aplicarea la problemele de toxicologie a unor procedee din alte domenii ale chimiei. Lucrarea noastră cuprinde descrierea acestor metode, precum şi rezul­tatele practice obţinute prin aplicarea lor. Fenolul Recoltarea atmosferei care conţine fenol se face în mod obişnuit prin aspirare sau barbotare, folosind ca absorbant o soluţie de hidroxid de sodiu 0,01 n, care reţine toxicul sub formă de fenolat. Depistarea fenolului se bazează pe reacţia de transformare a acestuia în nitrofenoli, care în mediu alcalin sînt puternic coloraţi în galben (10). Noi am reuşit să transformăm această reacţie calitativă într-o metodă de dozare colorimetrică, a cărei limită de sensibilitate este de 1/600 000. Pentru analiză, soluţiile absorbante din vasele spălătoare se reunesc , se ia apoi o parte alicotă şi se tratează cu jumătate volum de acid azo­tic (d = 1,40), încălzindu-se pe baia de apă timp de 10 minute. După răcire se adaugă soluţie de amoniac (d = 0,90), pînă cînd coloraţia gal­benă formată nu se mai intensifică. Proba de analizat se compară la colorimetru faţă de soluţii etalon tratate în aceleaşi condiţii. In cursul reacţiei, fenolul este azotat cu uşurinţă, obţinîndu-se un amestec de o­ şi p.nitrofenol ; coloraţia galbenă rezultată în urma alca­­linizării cu amoniac se datoreşte formelor tautomere ale nitrofenolilor (8). Dacă se fac diluţii la 25 ml ale probelor de analizat sau a celor etalon, după reacţia finală se pot doza foarte bine cantităţi de fenol pînă la limita inferioară de 0,04 mg. Această metodă colorimetrică, pe care am folosit-o la determinarea cantităţilor mici de fenol, a fost comparată cu procedeul clasic de dozare bromometrică Koppeschaar (13), atît la proba martor, cit şi la cerce­tarea şi dozarea fenolului din organe (în 2 cazuri de chimie judiciară) (4), precum şi în expertizele toxicologice industriale (5. 6) obţinîndu-se rezultate foarte mulţumitoare. Metoda a fost aplicată şi la dozarea fenolului în prezenţa crezolilor (într-o secţie industrială de preparare a creolinei), demonstrîndu-se prac­tic că în condiţiile noastre de lucru se dozează numai fenolul, azotarea crezolilor trebuind să aibă loc în condiţii de reacţie mult mai energică (7). Alcoolul metilic In general, toate metodele de dozare a alcoolului metilic menţionate în literatura de specialitate se bazează pe oxidarea lui în formaldehidă şi punerea ei în evidenţă cu ajutorul reactivului Schiff. In ceea ce priveşte dozarea alcoolului metilic, noi am folosit în sco­puri chimico-toxicologice metoda indicată de Deniges (2), căreia i-am adus două modificări inspirate de tehnicile indicate de Ghinzburg (3) și Stepanov (13). Metoda perfectată de noi se bazează pe oxidarea alcoolului metilic la stadiul de formaldehidă cu permanganat de potasiu în mediu de acid fosforic, distrugerea excesului de permanganat cu ajutorul unui reductor .

Next