Farmacia, 1965 (Anul 13, nr. 1-12)

1965-01-01 / nr. 1

FARMACIA REVI­STA A UNI­UNI­I SOCIETĂŢILOR DE ŞTIINŢE MEDICALE DIN REPUBLICA POPULARA ROMINA Redacţia :Bucureşti, str. Progresului nr. 8 — Telef. 14.10.82 VOLUMUL XIII Nr. 11 IANUARIE 1965 Studiu asupra supozitoarelor cu penicilină I. Ban, V. Ciocănelea, E. Czitrom Lucrare efectuată în Laboratorul de farmacie galenică, I.M.F., Cluj Administrarea pe cale rectală a medicamentelor sub for­mă de supo­zitoare, cu acţiune locală sau generală, a luat, în ultimii ani, o mare dez­voltare. Numeroase lucrări se ocupă, în prezent, cu probleme privind noi baze de supozitoare, cu tehnica și controlul supozitoarelor, din puncte de vedere cu totul actuale. Antibioticele, de asemenea, pot beneficia de administrarea pe cale rectală ; prin aceasta se evită iritarea locală care poate surveni la injec­tare ; de asemenea, un număr de antibiotice provoacă fenomene secundare toxice cînd, deseori­, în mod inutil, sînt introduse brusc în circuitul sanguin. Asupra întrebuinţării antibioticelor sub formă de supozitoare, există date şi lucrări (1—14) mereu în creştere, care, însă, exprimă opinii diferite şi uneori contradictorii în ceea ce priveşte eficienţa lor terapeutică. Această observaţie se referă, în general, la toate antibioticele şi mai ales la penicilină. Datele literaturii din perioada de început a introducerii antibioticelor în terapeutică (3, 14, 15, 16, 17) semnalează că penicilina se resoarbe greu prin mucoasa rectală, neajunsul cel mai mare fiind însă inactivarea sa de penicilinaza secretată de йога coliformă intestinală. De aceea în lucră­rile mai recente (4, 5, 6, 7, 8), care se ocupă cu problema supozitoarelor cu penicilină, autorii întrebuinţează diferite substanţe care să favorizeze resorbţia antibioticului sau să prezinte proprietăţi antipenicilinazice ca : laurilsulfat de sodiu, aerosol­i­, diferite sulfamide, urotropină, eucaliptol, hialuronidază, cifrat de sodiu etc. Cu toate acestea, unii autori ca G. Giacomiini şi E. Mascitelli (citaţi de 5) susţin că nu trebuie acordată prea mare importanţă enzimelor care inactivează­­penicilina ; în practică, după aceşti autori, penicilinaza nu determină o scădere a activităţii antibioticului decît după 12 ore de contact, iar supozitoarele se resorb în timp de maximum 5 ore, timp care este insuficient pentru inactivarea penicilinei. Avînd în vedere rezultatele foarte bune, obţinute de unii autori (5, 10) la întrebuinţarea supozitoarelor cu penicilină, în ceea ce priveşte nivelurile sanguine ridicate de penicilină, comparabile cu administrarea pe cale intra­)

Next