Farmacia, 1974 (Anul 22, nr. 1-8)

1974-01-01 / nr. 1

.'W ,'-Pt .7?'« UNIUNEA SOCIETĂŢILOR DE ŞTIINŢE MEDICA DIN REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMANIA Farmacia REVISTĂ A SOCIETĂŢII DE FARMACIE Redacţia: Bucureşti, str. Progresului nr. 8. —Telefon 13.89.73. VOLUMUL XXII Numărul­­_ IANUARIE 1974 DE LUCRĂRI ORIGINALE. CERCETĂRI EXPERIMENTALE Cercetări privind influenţa unor substanţe medicamentoase asupra activităţii ureazei Matilda Rosetti, Denisa-Elisabeta Mihele, I. Feraru (Laboratorul de biochimie al Facultăţii de farmacie — Bucureşti) REZUMAT S-a cercetat acţiunea inhibitoare exercitată asupra activi­tăţii ureazei de către uretan, amital sodic, cafeină, tolbutamidă şi nicotinamidă. Acţiunea inhibitoare cea mai intensă a fost manifestată de uretan, amital şi nicotinamidă, în timp ce cafeina şi tolbu­­tamida nu au influenţat considerabil acţiunea enzimei. In cazul amitalului sodic s-a constatat, de asemenea, că mărimea timpului de contact dintre enzimă şi inhibitor nu a influenţat acţiunea inhibitoare. S-a constatat în cazul metanului că intensitatea inhibiţiei este dependentă de concentraţia inhibitorului, pe acest principiu putîndu-se eventual elabora metode enzimometrice de dozare a substanţelor organice şi îndeosebi a medicamentelor. urează cafeină inhibitori tolbutamidum urethanum nicotinamidum amiral sodic încă din 1951. Sumner a descris ureaza ca fiind o enzimă cu spe­cificitate absolută. Abia recent s-a demonstrat că hidroxi- şi dihidro­­xiureea pot funcţiona, de asemenea, ca substrat pentru urează (Barth, Michel). Chiar şi în acest caz specificitatea de acţiune a ureazei poate fi considerată aproape absolută. Datorită acestei particularităţi condiţionate de structura centrului activ, o serie de substanţe derivate ale ureei sau înrudite structural cu ureea, capabile totuşi să interacţioneze în centrul activ, funcţio­nează în general, ca inhibitori ai activităţii ureazei. In această cate- 1

Next