Farmacia, 1989 (Anul 37, nr. 1-4)
1989-01-01 / nr. 1
substanţă medicamentoasă cu acţiune analgezică, antiinflamatoare, antipiretică, uricozurică este utilizată în afecţiuni reumatismale (reumatism poliarticular acut, poliartrită cronică evolutivă, spondilartrită anchilozantă, spondiloze şi spondilartroze, fibrozite, mialgii, nevrite, periartrite). Ea intră şi în compoziţia a numeroase medicamente, printre care şi Fehinizon drajeuri. In vederea stabilirii de metode de analiză cit mai uşor aplicabile pentru determinarea acestei substanţe din formele farmaceutice şi specialităţi farmaceutice, am întreprins un studiu fizico-chimic complex, pornind de la datele din literatura de specialitate. Pentru determinarea cantitativă a acestei substanţe literatura de specialitate prevede atît metode chimice (1—9), cît şi fizico-chimice (10—24). In cercetările noastre ne-am oprit la metodele spectrofotometrice, avînd în vedere o serie de convenienţe ce ar putea face posibilă utilizarea şi de la determinarea din forme farmaceutice. In acest sens, s-au determinat spectrul I.R. al fenilbutazonei, spectrul U.V. şi spectrele în vizibil al unor produşi de reacţie. Spectrul U.V. s-a determinat la un spectrofotometru Spekord U.V.-VIS. Carl Zeiss Jena, cu înregistrare automată. ■ Fenilbutazona, avînd o funcţie reducătoare, ''reduce ionul Fe3+ şi Fe2+, acesta formînd cu a, a' dipiridilul, un complex colorat în roşu. Reacţia este cantitativă, complexul fiind stabil. Această reacţie am folosit-o la instituirea unei metode care să poată fi aplicată şi la dozarea fenilbutazonei din formele farmaceutice. In acest sens, s-a studiat spectral reacţia fenilbutazonei cu Fe3+, în prezenţa dipiridilului. DETERMINAREA SPECTROFOTOMETRICA IN U.V. Fenilbutazona în soluţie de etanol anhidru prezintă un maxim de absorbţie la 272 nm (fig. 1), absorbanţa fiind constantă. Această bandă de absorbţie largă am atribuit-o cromoforilor ΛGO din moleculă, care prezintă λ-Λ: *, suprapusă cu banda ν (benzoidică) caracteristică nucleelor aromatice şi heterociclului. Determinând spectrele U.V. şi în alţi solvenţi, se constată că absorbanţa variază în timp, aproape continuu, ceea ce face ca utilizarea acestor solvenţi să nu fie recomandabilă. In cercetările noastre am căutat să realizăm o separare cantitativă a celor două componente, clorpiramina şi fenilbutazona din produsul Fehinizon. Pentru aceasta am avut în vedere proprietăţile specifice celor două componente : clorpiramina se extrage prin dizolvare în soluţii apoase acidulate cu acid clorhidric, după care se separă fenilbutazona prin extracţie cu etanol anhidru, asupra soluţiilor alcoolice efectuîndu-se determinările în U.V. CURBA ETALON A FENILBUTAZONEI IN ETANOL ANHIDRU Se cîntăresc la balanţa analitică 0,10 g fenilbutazonă, se aduc cantitativ într-un balon cotat de 50 ml, dizolvindu-se în etanol anhidru, după care se completează la semn. Din această soluţie se măsoară cu 2