Federatiunea, iunie 1871 (Anul 4, nr. 55-65)
1871-06-02 / nr. 55
ministeriulu de esterne nice vorba nu pote sa fia. Intre insurgentii, cari s’au retrasu in fortulu Vincennes si s’au predatu pre vietia seu morte, se afla si 15 membri ai comunei. Pra g ’a , 31. maiu. „Narodni Listy“ saluta discursulu d’in urma alu lui Hohenwart, dîcundu, ce este inceputulu ofensivei contr’a partitei constitutionale. Hohenwart n’a facutu până acum nimicu , n’a disolvatu nice senatulu imperialu, calea de acum a lui Hohenwart este alesa in sensulu sanctiunei pragmatice, cu tote acestea inse nu trebue se treca prin senatulu imperialu. V a r s i o vi ’a , 31. maiu. „Ostsee Ztg.ii comunica, ck fotele rusesci critica concessiunile ce Hohenwart le a datu poloniloru. „Pers. Ztg.“ crede, ck numai ur’a contr’a rusiloru face pre poloni austriaci buni. Constantinopole, 31. maiu. Sosirea chedivului aici este dubla. Port’a nu se pre modereza in pretensiunile sale. Se ascepta una interventiune diplomatica anglo-austriaca. Port’a armeza de nou cu ostentatiune. Burs’a de Vien’a de la 31. maiu. 1811. 5°/0 metall. 59.30 Imprum. nat. 69.10 Sorti d’in 1860 102.— Act. de banca 793.— Act. inst. cred. 282.70 Londra 124.15 Arginta 122.25 Galbenu 5.88 Napoleond’or 9.87 JLocu deschisu.*) Onorabila Kedactiune ! In firm’a sperantia ca onorea atacata pre nedreptu totu-de-un’a va avea refugiu si aperare in diuariulu ce redactaţi, vinu a ve rogâ se binevoiţi a dă locu urmatoriului : „Respunsu la morbulu socialu alu „Albinei“ Nr. 86.“ Dlu Babesiu, dupa ce a esmisu pre Argus, secretariulu si uniculu seu inveti acelu intre tota tinerimea romana, si acestu Argus, pre langa concediu dela decanulu universităţii si pre langa asecurare de viptu gratuitu, capetatu prin in fun ti’a dlui Babesiu, si-a petrecutu vacatiunea in sinodulu eparciale d’in Aradu, representandu „deslucirile si lămuririle“ dlui Babesiu, fără cari neci una adunare, neci una corporatiune romana nu pote fi, nu altu-cum, după ce dlu Argus cu natur’a-i de secretariu a informatu pre mesterulu seu, câ subsemnatulu l’am atacatu intr’o societate privata pentru faimos’a-i epistola, in carea si ceru scusele pentru ca nu partecipa la siedintiele sinodali, —in Nr. 36 alu „Albinei“ vine si sub rubric’a : „Unu morbu socialu“ nu numai câ fara vr’unu dreptu mi-ataca onorea in modulu celu mai nedemnu, ci inca încerca total’a mea nimicire, provocandu pre toti omenii de omenia, ca se nu sieda cu mine la o mesa, etc., cu unu cuventu : dlu Babesiu in faci’a publicului dela „Albina“ me dechiara de unu omu de monstruositate morale si de multe alte epitete, esistente numai in vocabulariuluisale, redactatu d’in mocirl’a pasiuniloru. Si tote aceste pentru ce, si sub ce pretestu ? Pentru câ subscrisulu in bereri’a „Bauer“ d’in Aradu m’am dechiaratu câtra nesce domni despre dlu Borlea, câ e simbolulu ignorantiei, aplicandu-i totu-de-odata si teori’a lui Darwin despre originea omului. Si aceste le-am dusu sub impresiunea justei mele amaritiuni, pentru câ dlu Borlea facia de acus’a data contr’a fratelui meu s’a comportatu in sinodu astu-feliu, câtu pretindea suspensiunea acestuia dela funcţiunea besericesca, fara ca acestu a se fi fostu ascultata, si totu in acelu sinodu, unde dlu Borlea a facutu interpelatiune, — cum dice dlu Argus — fulminante, pentru ca dora consistoriulu ar’ fi procesu intr’altu casu fara incuisitiune. Atât’a este totu pecatulu meu, neci mai multu , neci mai pucinu. Si dlu Babesiu sub acestu pretestu, scosu d’in birtu, ca si unu leu turbata si ie ocasiune a se svergoli in „Albin’a“ sa si a face incercari d’a me isola de intrég’a societate umana, stigmatisandu-me in modulu celu mai fara crutiare si mai neesplicabile, numindu-me mortu si caletoritu in strainetate, si dandu-mi o multime de epitete desonoratorie, ca si candu eu asiu fi editiunea potentiala a unui Erostratu. Si dlu Babesiu nu e satisfacutu neci cu atâtea, ci d’in ineidentulu acestua si ie ocasiune a atacă tota tenerimea, aruncandu-i in facia acus’a, ca nu stiméza pre cei mai betrani in lupte; cu unu cuventu, d’in acestu incidentu constatéza esistenti’a unui morbu sociale, periculosu, după cum dicersa, înainte d’a respunde la atacurile dlui Babesiu, trebue sé espunu caus’a, carea m’a oprita d’a me adresă cu acestu respunsu câtra „Albina.“ Acésta causa e dupla : a) pentru câ am esperiatu, câ dlu Babesiu nu dâ locu aperarei altorua ; b) pentru câ subsemnatulu, vediendu brigantagiulu dlui Babesiu d’a omori pre cineva fâra causa si sub masc’a altuia, n’am potutu se-mi făcu violenti’a d’a stă de vorba cu unu astu-feliu de organu, lipsita de tota cuveninti’a, si care nu cunosce alta lege, decâtu numai glorificarea nevediutului si nesemtitului geniu alu intregului romanismu, a neobositului si neadormitului anteluptatoriu Babesiu, precum si alu tovaresiului seu celu mai nou in gloria a dlui Borlea! Acum trecu la meritulu lucrului. Dlu Babesiu in esordiulu de „morbu socialu“ alu seu, ni spune, cânsa de câtiva ani este atacatu si calumniatu d’in multe parti, dara câ d’insului de tote aceste nu-i pasa. Cu ast’a n’am neci eu d’a face. Dara dîceasa, ca nu poate fi nepasatoriu atunci, candu e vorb’a despre cei mai luminati si mai soi di barbati ai natiunei, cum e dlu Borlea, unuu. La acést’a n’am alta observare, decâtu ca dlu Babesiu prin astu-feliu de clasificare nu demustra neci una capacitate d’a judecă. Apoi vine si ni spune faptulu necontestabile, cansa inca a fostu june, dara dinsulu n’a sciutu numai a laudă, a onoră si a imită pre veterani, nu numai, ci dinsulu si după ce a mai adausu studie de 20 ani, candu face critica in scie se alega termini destulu de fini si modesti, dara noi, tenerii si netenerii de asta di, cari aspiramu la rol’a de conducători (?) nul scimu decâtu a injură câtu mai multu pre cei mai betrani in lupte. La acésta lauda propria a dlui Babesiu n’am se dîcu alta, decâtu cânsa, după cum sum informata, in anulu 1861 a numita pre vestitulu veteranu Murgu, la care se provoca acuma, de nebunu, si ca in tempulu candu fostulu comite sumpremu alu comitatului Aradu, Georgiu Popa, eră referendariu la cancelaria aulica, nimene nu intrigă contr’a lui, numai Dlu Babesiu si străinii, si Dlu Babesiu o facea acést’a sub masc’a unuia d’in secretarii sei, fiindu la dlu Babesiu principiu, ca acea lupta e mai nobile, candu dusmanulu face ataculu pre sub ascunsu. Apoi cine nu scie desele incercari de învrăjbirea altoru-a a dlui Babesiu prin tote locurile, pre unde a amblatu si pribegitu, acelu-a nu cunosce neci decâtu istori’a nostra. Ce se atinge de spresiunile fine, usitate d’in partea dlui Babesiu, pentru demustrarea adeverului acestei aserţiuni a dsale, citezu numai vorbele: „bârfele ordenarie, mintiuni gretioase, limba bruta si cruda, murdăria, prostia“, cari de buna sema numai in vocabulariulu Dsale sunt stigmatisate si batu jocmite de fine si modeste. Cu relatiune la atacurile suferite de dlu Babesiu, lu intrebu, ca are recunosce Dsa, ca romanii au si pre alti barbati conducatori, nu numai pre Dsa? Daca va recunosce acéstia in sensu positivu, atunci, considerandu, ca neci unu alta barbatu mare alu nostru nu fu neci caluminatu, neci atacatu, până ce a remasu credintiosu credeului natiunale, caus’a atacuriloru si calumnieloru alegative, ce le sufere, nu pote se fia alocata altu undeva, decâtu numai in conportarea Dsale, pentru ca de feliu n’asiu pote dice, ca natur’a omului sufere calumni’a si ataculu d’in predilectiune si fara causa, ci aceste trebuescu escitate prin vr’o causa’ esteriora. Acum, luandu in consideratiune netoleranti’a dlui Babesiu facia de alte păreri, considerandu esclusivitatea dsale intru a nesul d’a fi singurulu savante mantuitoriu alu societății romane; considerandu intrigele folosite contr’a altuia, care cugeta a folosi societății romane după alte principie si cu alta procedura; considerandu actulu constatabile d’in acte, cansa tiene tota lumea de prósta, câ fâra dinsulu nu se pote intempla nemicu bunu ; câ Dsa se amesteca in cause publice si private, chiamatu si nechiamatu ; câ contr’a legiloru parlamentarie tiene mandate totu intr’unulu si aceluasi tempu la doue sinóde, câ facia de unulu d’in aceste sinode vorbesce in harti’a sa intr’unu modu atâtu de necuvenintiosu si arongante, câta cine o va ceti, va trebui se conchidă, ca biet’a corporatiune fara asa nu va poté isprăvi nemicu ; in fine, considerandu saltulu mortale alu dlui B. in cestiunea pensiunarei honveditoru, prin carele a dovedita, câ Dsa ar’ cunosce tergulu si pre cont’a principiului celui mai sacru : intrebu, este vr’o mirare, daca Dsa este atacatu si uritu criticata ? Apoi modestia dlui B. atâtu este degiu de dificultata, câtu sum convinsu, câ acést’a neci prietenii sei cei mai buni nu i-o voru admite. Deci unu omu, că dlu Babesiu, pliau plinutiu de scadiementele cele mai uritiose, are dreptu sé me stérga pre mine d’intre cei vii, pentru ca amu dîsu doue cuvinte, nu pre magulitorie despre unu amicu alu seu ? Dara dlu Babesiu si in privinti’a acést’a este atâtu de malitiosu, câtu, in locu d’a pune in vederea publicului cuvintele, ce intru adeveru le-am espresu, si astu-feliu a aretă starea adeverata a lucrului, spune numai in generale, câ am pronunciatu cele mai injuriose, nedemne si ordenarie batu-jocure si câ atacurile mele sunt atâtu de ordenarie si brutale, câtu fereasca Domnediu ! Daca dlu Babesiu a voitu sé céra judecat’a publicului asupr’a mea, pentru ce n’a espusu pecatulu meu asie pre cum l’am comisu ? Pentru câ de buna sém’a publiculu vediendu faptulu intregu, i-ar’ fi risu in facia dlui Babesiu ! Pentru câ cutezu a afirmă, câ omu cu minte sanetosa nu se va află, care d’in doue vorbe, desî repetîte, esprese cu trancuilitate si cu relatiune la o causa speciale, sé enunce contr’a mea sententia publica, atunci, candu cu tota superbi’a potu sé marturescu, câ pecatu contr’a natiunei mele neci candu n’am comisu, de nu atunci, candu eram tentata sé meréu după carier’a dlui B ! „Albina“ ce se numesce dinariu politicui natiunale, ce are ea cu vorbele de prin cârcime, privitorie numai la unu omu si nu la natiune ? Ce vei dîce Die B ! daca te afidu d’in acte, ca acus’a contr’a fratelui meu atâtu este de neadeverata, câtu după principie sanetose de dreptu, neci o potintia nu este d’a fi condemnatu. Si apoi se n’am eu dreptu a me inversiună atunci, candu unu omu amblatu d’atâte ori prin parlamente, d’in simplulu motivu câ la acus’a ace’a a fostu subscrisu si o ruda de-aprope a lui, cerca a luă panea d’in gur’a unei familie intrege ? Die B.aibi bunetate si desbate procedur’a dlui Borlea si daca ace’a se va află corecta, atunci voiu recunosce ca am comisu erore, candu m’am dechiaratu despre dlu Borlea asie, dara neci atunci nu-ti voiu dă dreptulu d’a me elimină d’in societate ! Dara, câtu de slaba este judecat’a dlui Babesiu, se vede si d’in ace’a, câ se provoca la unu arbitriu comunu, facia de vatematori. Ei bine, die Babesiu, trebue se sei, câ neci unu arbitriu comunu nu me va eschide pentru ace’a câ am dîsu despre cineva, câ e simbolulu ignorantiei, pentru câ acestu cuventu nu taia in onore. Acést’a trebuia sé o seista si că fostu judecatoriu, câci la d’in contr’a, dieu ! nimene nu va fi parata a privi de martiriu amoverea Dtale de la postulu judecatorescu ! Dlu Babesiu aplica principiele juridice numai acolo, unde n’au locu. Anume, amintindu, ca eu am devenita alesu prin influint’a sa ni da sé scimu, ca dinsulu si in cele politice si natiunali profesza principiului „do ut des, facio ut facias“, ce cu buna sema nu i serva spre reputatiune. Altcum daca dlu B. afla, ca in calitățile aceste nu m’am comportatu bine, placa atace-me si indrepte-me, dara onoarea mi-o lase neatinsa, pentru ca eu in privinti’a acést’a nu sum asie de elasticii, că si unu certu soiu de poporul .... Virtutea d’a se domină pre sine insusi, este un’a d’in cele mai grele. Acum die Babesiu, cum si pre ce base vei pofti Dta dela unu june de 26 ani se se pota purure domină, candu Dta omu betranu neci până in diu’a de asta di n’ai ajunsu neci la elementele acestei virtuti! Numai un’ai mai am sé dîcu. Dlu Babesiu nu sufere critica. Dsa ar’ impune lumei intrege se cunósca de bine totu ce duce elu, la d’in contr’a ai d’a te supune verdictului de ingratu si necioplitu, nu numai, dara te vei pomeni odata, cu conducatorii noștri cei mari si infalibili, cari nu se sfiescu a se laudă ca au induratu multe neplăceri si lupte, prin alternativ’a, câ „séu pre noi séu pre ei“ (pricepe conducatori). Ce va sé dîca acést’a decâtu o maniera copilareasca, ori babesca, caci ambele aceste specie de oameni asie te infrica, daca nu le faci ceva pre voia. Dieu curiosa intimidare din partea unui conducatoriu mare si luminata, candu singuru recunosce indirecte necapabilitatea sa d’a conduce caus’a nationale pre lunga critica si uneori si pre langa înfruntare nedrepta; precum se vede, dlu Babesiu nu atribue unui conducatoriu si virtutea abnegatiunei, ci mai multu slabitiunea capriciului si a copilăriei. Fia-i de bine. Acum lume romana, daca voiesci că dlu Babesiu se mai remana in fruntea causeloru natiunali, pune-te si stigmatiseze, ba omora pre toti cei ce cutéza a critică si atacă, caci la d’in contr’a dlui se duce. O ce frumosa gloria a fi celu mai mare preste cadavrele cadiute victima capriciului si nesatiului! Apoi se se mai mire cineva de inclinatiunea unoru monarci câtra despotismu, candu fara de acestu atributu neci unu democratu mare nu pote se fiu ! Lasu la o parte cestiunea, ca ce nobletia de inima se vede a avea dlu Babesiu, candu apeleaza la bieții romani se ne proscria si sugrume moralmente, si astu-feliu se ni se nimiceasca si esistinti’a materiale, fiindu eschisi d’in societatea intréga! O! Die Babesiu! multe stabitiuni mai ai! si tote aceste provenite d’in deliriulu d’a fi unicu si celu mai mare intre cei mai mici; dar’ nu bagi de séma, ca ori cine, care va fi cetindu articlulu dtale, va eschiamă asie: Ce e dreptu, dlu Babesiu n ’a caletoritu neci in strainetate, neci nu e mortu, daracu buna séma e morbosu! Aradu, in 20. maiu 1871. I o s. P o p o v i c i u, m. p. *) Pentru cele publicate sub rubric’a acést’a Redactiunea nu este respundietoria decâtu numai facta cu legile de pressa. „Red.“ 220 Propriet, edit. si red. respundiet. : ALES. ROMANIU. S’a tiparitu in Pest’a 1871. prin Victoru H o r ny á ns z k y Strad’a Idoliloru Nr. 20.