Federatiunea, august 1871 (Anul 4, nr. 79-90)
1871-08-05 / nr. 80
N. Ionescu. Pana candu onorabilele persone atacate de representantele colegiului alu IV-lea de Mehendinti nu voru fi presinte ca se respunda teorieloru d-sale, până atunci se-mi permită betranulu omu de statu Manolaki Costaki sé nu aperu pre nisce persone cari nu sunt aci ca se se apere singure. — Dara, de orace discusiunea s’a pusu pre terenulu teorieloru si alu opiniuniloru individuali, este bine se ne esplicamu fiecare, ca se scia si acelu venerabilu si patriotu ministru, care tiene in mania sa destinele instrucțiunii publice, ce trebue se invetie de la noi acestia mai tineri, ca se aduca apoi o vindecare salutaria, prompta si energica. Era pentru ce eu amu cerutu cuventulu. O repetu, nu intreprindu se aperu pre aceia cari se apera de sine, prin portarea loru onorabile, prin asiduitatea loru la cursu, prin modesti’a loru, nu aperu pre aceste persone, cari au fostu atacate cu discipuli ai repausatului Barnutiu, — repausatu la 1864. O voce. Fia-i tierin’a usiora. N. I o n e s c u. Bine faceţi candu dîceti se-i fia tierin’a usiora; bine faceţi candu respectaţi inca-i tierin’a lui. — Daru acum unde mai este rolulu de acusatoriu publicu alu onor. represintante de Mehedinţi? Ati voitu se scormoniţi tierin’a rece a unui omu, care de siese ani nu mai esiste; ati voitu se profanaţi mormentulu acestui omu pretandu-i înaintea Adunării idee cari nu le-a avutu! Nu, la acéstea nu vi voiu respunde! Nu voiescu se aducu in sinulu acestui parlamentu certele înveninate ale calugeriloru d’in evulu mediu, cari adesea se espuneau la dispretiulu vulgului protatiu. Se nu créda onor, represintante de Mehedinți că ceea ce a atacatu d-sa va fi derimatu; si era pentru ce: pentru ca nu sta in man’a unei Adunari, sau in man’a unui guvernu, de a stabili doctrine de Statu, cari n’au radecine in traditiunile poporului. Se nu créda acest’a, mai cu séama asta di candu in pactulu fundamentalu alu tierei este proclamatu principiulu libertatii invetiamentului. — Ati dusu ca sunteti pentru libertatea estrema, dara in ce materia ? in tote, afara de materi’a dreptului publicu ! si ati adausu apoi, ca in alte State ati figur’a in estrem’a stanga. Eresia, Sofisma Veniti! si atacati ce ? o doctrina care esiste intr’o carte imprimata nu de multe, si care s’a ecrisu de unu profesore de dreptu publicu înainte de 1864, care a muritu înainte de inaugurarea stârii de lucruri actuale. Si apoi deduceţi, ve cercaţi sĕ deduceţi d’in propagarea acestoru doctrine, asta-di intentiuni subversive la toti discipulii repausatului Burnutiu. Deduceti pentru toti cari nu citescu acea carte consecuenti’a ch esiste unu partitu care cauta, pre bas’a aceloru doctrine, se restorne ordinea de lucruri actuale, Statulu. — Consecuentiele acestea le vomu discuta cu ocasiunea propuneriloru practice cari ne-ati promisu, si vomu vedé atunci pana la ce punctu aceste noue teorie sunt ele false. Dar’, bagati de sema unu lucru, noi, până la 1866, ne aflâmu sub unu Domnu romanu, unu Domnu nationale , ne aflâmu sub o constitutiune, care, desî proclamă principiele democratice, dar’ in faptu nu era nimicu mai multu, nimicu mai pucinu de câtu o domnia dictatorialei; erâ unu felu de dictatura princiara in numele principieloru democratice ; erâ o domnia natiunale, care guvernă in P^ea unui statutu acceptatu de represintatiunea natiunale. Hei, ce mirare este ca in acelu timpu si diuoi ani după surparea acelui regime, ce mirare este se se gasesca cineva care se vorbesca cu entusiasmu despre domni’a natiunale ! Asie dar’, repausatulu Barnutiu propagă o doctrina ortodoxa, domni’a natiunale , propagâ o doctrina democratica romaneaca. Cu unu cuventu, acést’a erâ atuofci doctrin’a^fc Statu a lui Barnutiu. Pentru ce dar’ se ve mirati cu profesorelMBjB dreptu publicu si constitutionale alu tierei si esprima ao^ta doctrina conservatoria, d-vostra, o Adunare eminamente conservatoria ? Apoi a venitu anulu 1866. S’a resturnatu ceea ce fusese pana acum. Au venitu negresîtu alte doctrine. Dar profesorele care profesa pre cele d’antâiu, morise , inse a lasatu manuscrise. Ei bine, asta-di nu se face alta-ce de câtu se publica doctrinele lui, doctrine forte ortodoxe pentru timpulu in care s’au scrisu si s’au profesatu, forte pacifice. . . Nu-i place onorabilului represintante de Mehedinti ca a lasatu discipuli ? Dar’ acést’a este cea mai frumosa recompensa a unui profesore. Junele profesore de la facultatea de filosofia regreta câ n’are discipuli pentru filosofi’a sa cosmopolita. Da ce se facemu ? asia nu este tiér’a , nu iubesce cosmopolitulu. (ilaritate, aplause.) Acést’a si este disolutiunea sa cea mare , dar’ sé mai aiba pacientia, pote sé ajunga departe candu a inceputu asie frumosu (ilaritate.) Marturisescu că cu atât’a curagiu, cu atât’a nervositate, cu atât’a încordare de sentiemente, pote se merga forte departe, dar’ nu credu ca veri-o-data se ajunga pana acolo incâtu sa aiba carm’a acestei tiere in mana ; a inceputu pre frumosu pentru ca se se inaltie acolo, si intru acést’a scie d-sa forte bine ca numai eu nu-i voiu face concurentia. Eu dorescu d’in totu sufletulu sé-lu vedu ajungandu la acestu scopu, fiindu-ce credu ca si va modified ideele ce are astadi. Amu vediutu alti omeni cari si-au modificatu ideele candu au ajunsu acolo, si speru ca si d-sa si va turna putina apa in generos’a sa licore, ca sé se mai calmeze candu va veni acolo. De aceea, d-loru, noi nici nu facemu pentru unu momentu opositiune ministeriale (ilaritate), nu făcu opositiune ministeriale onorabilului d. Tellu, pentru ca credu ca d-sa nu are temperamentulu, nu are ideele onorabilului represintante alu colegiului IV-lea de Mehedinți. I. Negruti. Aste dara votezi bugetulu ? (ilaritate.) N. Ionescu. Aceast’a este alta cesliune (ilaritate.) Apoi, domniloru, daca d-vostra va ocupati numai cu votarea bugetului, daca aceast’a este regul’a sentieminteloru d-vostre politice, apoi poteti se faceți acestu oficiu, fara se aruncați acele atacuri nemeritate unei universități. Poteti se votati legea bugetaria ; poteti forte bine se fiți guvernamentali si ministeriali fara ca se fiți provocatori de unu nou sistemu de administratiune in instrucțiunea publica. Dara au pusu aceste principie înainte si suntemu detori se le discutamu cu representanti ai natiunei. Domniloru, s’a vorbitu de o doctrina care ataca fundamental Statului politicu, care ataca fundamentele proprietății, lovesce tote basele societății. Era ce s’a dîsu si s’a atacatu, fara se se numesca nimene, dara s’a atacatu destulu de dlaru si precisu, s’a atacatu profesori de dreptulu publicu si administrativu. Putea se se atace si profesorele de dreptu constitutionalu. Eu nu făcu parte d’in facultatea de dreptu, de câtu mi se pare............. O voce. Este indiferenta cine e profesore. N. Ionescu, De câtu mi se pare ca junele profesore care ocupa acelu postu a ajunsu acolo, nu prin favore sau pentru ideele sale politice, si nu pote fi atacatu asta-di pentru nici unu motivu, care deriva din libertatea invetiamentului, presupunendu câ chiaru s’aru produce aceste idee dara nu este esactu. Onorabilulu d. represintante de Mehedinti ne-a dusu câ se propaga aceste idee cuprinse in dreptulu publicu , alu ilustrului repausatu Barnutiu, si câ logica a asertiunei sale a adusu argumentulu cu profesorele actualu este unu discipulu care, până la ore-care gradu, impartesiesce ideele profesorelui seu ; dara s’a feritu de a dîce câ acestu june profesore după catedra sustiene idee resturnatorie ordinei lucruriloru stabilite in Stătu, ceea ce eu contesta; si aci semi permiteți a vi dîce se nu me credeti nici pre mine nici pre onor. represintante de Mehedinți d’in colegiulu IV-lea, câci nu potemu noi se fimu judecători in propri’a nostra causa. Universitatea este cas’a notra comuna, dara provoca pre d. ministru alu instructiunei publice, câ, in tote tierele constitutionali, se iee bine nota de aeea ce s’a dâsu contr’a acestora profesori, si se numesca o ancheta ca se veda in totu adeverulu ce este acestu profesore care se ataca. (Va urma). Urm© romane pre valea Kennlul. (Urmare.)*) La inceputulu seclului 5, inse candu poporele germane emigratorie atâtu de la ostu, câtu si de la nordu au ruptu valulu romanu confiniaru, prin ce a venitu in periculu insasi valea Renului. Romanii au cautatu se fia cu luare-aminte la scutirea calibru si a colonisatiuniloru loru. Deci de aci înainte au edificatu neincetatu castele si zidiri de aparare in valile Schwarzwald-ului si Polenwald-ului, lagurele apusene ale acelorua, pre coatele si promontoriele siesului renaau, si chiaru si pre siesu. Remastitele aflatorie pre valea nostra ni arata ca acelea fure edificate pre tempulu Romaniloru, ck :agri, praturi, vite si paduri romane au acoperitu tot’a latitudinea si muntele lateralu alu siesului nostru. In pietr’a Durlachului numita la cetatiuia, „precum si langa beseric’a d’in Grötzingen, au statu, probabilu, vigilie mai mice romane. In Berghausen beseric’a e asiediata pre punctulu celu mai inaltu alu satelai, pre ali’a cetâtii vechie precum se cunoscu pre bine si pre beserica turnurile vechi, or’ in condicele vechie d’in locu, la a. 1532, se afla amintire si despre unu drumu alu cetâtii. In Sellingen beseric’a asemenea se afla pre fundamentulu cetatii betrane. Pre usi’a principale sta scrisu a. 1473. Pr’ pre usi’a stanga laterale inscriptiunea : anno Domini MCCCCLXXIII. La acestu tempu a fostu cu buna-séma si cas’a svatului de adi zidita totu, pre turnulu vechiu. Pre partea ostica a turnului, de asupr’a culmei corului nou, e ziditu in muru trunchiulu unei statue a lui Ercule. De siguru pre tempulu Romaniloru a fostu pre alt’a besericei unu altariu, sau templu alu lui Ercule. In beseric’a cea vechia d’in Remchingen, carea vise acum nu mai esiste, a fostu edificatu (in murii ei) unu altariu alu lui Ulisse. In Nöttingen, in cornulu sudicu alu casei svatului, apropo de pamentu, se afla frantur’a a unei arte romane cu unu baculu de sierpe apartienetoriu de una statua a lui Mercuriu. In Nöttingen fure inca aflate si 2. petre miliarie, or’ in Ellmendingen, după cum adeca intre ambele acestea locuri comunica calea romana de la Ettlingen catra Pforzheim pre valea Pfinzului. Multi fundamentali ai turnuriloru besericeloru din Ellmendingen si Weiler de buna séma au fostu temple pagane (sacella), după cum areta si numirea (villa) originea loru. In Königsbach, in parietele nordicu alu besericei, ni se areta acuratu unu chipu rom. in reliefu, representandu una femeea calare; beseric’a d’in Bilfingen sta pre una cale crucisia rom. (quadrivium), unde asemenea a potutu fi una colonisatiune romana.; in Ersingen s’au gasitu duci numi de ai cesarelui Maximianu (276—304), in Killisfeldl, de la Hadrianu ; si in Durlach insusi, mai multi de la Faustina Probu si Gratîanu, totu semne învederate, ca Romanii s’au fostu asiediatu si pre valea Pfinzului. Ceva si intre 250 si finea seclului 4, sa fostu formatu una linia rom. tri plica de aperare pre munti si pre siesuri, câtra carie de a se adauge si lini’a Rupuri-Versau si in fine un’a la Romu. Esurile valiloru si catenatiunea muntiloru, au fostu aperate prin castele zidite pre culmele, cari serviau de puncte semnalatorie pentru fortaretiele de preste Renu si giuru. Intre acestea numaramu noi Steinberg-ulu de langa Sinsheim si turnulu de la Durlach, vighili’a de la Pforzheim, etc. asemenea se afla la Wolfartsweier, de-a stang’a pre munte, ruinele unei vighilie romane, cari le-am vediutu insumi, si, probabilu, totu una asemenea inghilia pre aren’a besericei d’in Grünwettersbach. Romanii, au cercatu a acoperi siesulu Renului prin asie numitele fortaretie profunde, a caroru esistintia apare la Reilingen, St. Leon, Kisslau, Weiher, Altenburg, Stafffurt, Kleinrupurt si Ettlingen, precum si beseric’a d’in Hagsfeld sta de buna séma pre ruinele unei asemeni fortaretie. Liui’a a 3 . . . rom. de aperare a fostu la Renu, si anume, de la Murgu in susu până la capetulu Renului. Ea a servitu spre acoperirea noiloru si contr’a trecerii inimiciloru, or de la seclulu 4, a servitu spre aperarea Galliei contr’a incursiuniloru inimice. Totu d’in asta causa aflamu a se fi ziditu la Reni, cu deosebire de cesarele Valen tinianu II. (364—37o) una mulţime de: muniment a, castra, castella si túr rés, simonspiripe muntele santu de la Heidelberg si fortareti’a Kobur de la Basel etc. etc. Castelele romane stateau mai vertosu d’in unu turnu liberu-statatoriu in midiloculu unui muru incingatoriu, până adi admiratu, constatoriu d’in nesipu curatîtu de molu si cernutu, d’in varu, bucati de vasse, cigle si petre de balizu, precum si d’in edificie radicate curundu după aceea, sunt precum si multi de aperare, de la Alteberstein, pre cari se vedu apiiatu a fi fostu ziditi in fug’a mare. Cu sentinele confiniarie se potu consideră si praesidia, praetenturae, postatiunile fugitivu detasiate, stationes agrariae, Incungiurate giuru-impregiuru cu grope si valuri de pamentu. Baden-ulu, precum s’a dîsu si mai susu, s’a tienutu de Germani’a superiors, alu cărei guvernatoriu a resiediatu in Mainz, precandu subguvernatorii d’in Worms, Speyer si Strassburg au avutu jurisdictiune asupr’a ambeloru lăture ale Renului. Acestei impregiurari e dlara de a se atribui, ca episcopatele creștine de mai tardîu d’in orasiele mentionate, si-au avutu diecesele loru in ambe părţile renane, ce s’a potutu manifesta inca si in acelu casu, după cum Vetter se încerca a demustra, candu Celtii ar’ fi fostu crestini înaintea Romaniloru, si episcopii loru se fi avutu resiedintiele in orasiele de preste Renu. Legionele romane, cari au fostu impartîte in Bademilu de adi, au fostu : 1, 11, 98 in Baden ; 4, 5, 8 si 14, numai in parte, si a 8. câtu va tempu acolo si in Pforzheim, era de la 130 in partea superiore a Renului ; statulu majoru lu aveau in Strassburg, si in fine a 22 primigenia, pia, fidelis numita, a comoratu in acesta tiera cam la 200 de ani. Dreptu-aceea, tempulu relativu pacificu a ocupatiunei romane de la 98 pânâ câtra 180, a fostu acelua, in care vieti’a si datinere române au fostu indigene la noi in tiera. Cuceritorii cu domnirea loru au adusu in totu respectulu una cultura necunoscuta pana atunci in vieti’a interna si esterna a germaniloru , inse ei au pretinsu dreptu recompensa: posessiunea si averea, tiera si libertatea si insasi limb’a poporului subjugatii. *) Vedi Nr. trecutu alu „Federat.“ 318 Banatu, in 9. iuliu 1871. Invetiatorimea nostra rom. gr. or. d’in dieces’a Aradului — o spunemu d’in sufletu — cu ocasiunea sinodului eparchialu trecutu, se ascepta la unele modificări in noulu organismu provisoriu alu inspectiunei de scole, dar’ ne convinseramu că pre delegaţii noştri sinodali putienu i interesedia o astu-feliu de causa carea, după, noi este un’a d’in cele mai principale in vieti’a natiunala. Membrii sinodului eparchialu — onore micei esceptiuni — păru a crede ci de câtu asie cum s’a fostu introdusu provisorulu de inspectiune scolara, nice se potea mai bine organisa, da, apoi spre a nu-si perde dumnealoru tempulu cu astu-feliu de nimicuri (??) e destulu a dîce se primesce după cum e croitu, bine e! forte bine! se traiésc a! etc. cu astu-feliu se scurte câtu se pote d’in prea numerosele agende, lasandu celelalte in bun’a chibsneala a senatului — spre a le pune la cale (n’ai grigi!) Se trecemu acum la senatulu scolariu, carele, daca nu face alfa, celu putienu fabrica la cercularie, otaresce (alta nimica!) câte si mai câte minuni, dar’ putiene .