Federatiunea, octombrie 1871 (Anul 4, nr. 100-108)
1871-10-02 / nr. 100
tionariu asupr’a carorua aru fi trebuitu a se estinde lucrarea secțiunii filologice, inca nu sunt impartîte. Dar’ de alta parte, comissiunea d-vostra n’ar potea vedea de câtu cu părere de ren, ca aceasta lucrare se remana neterminata seu neatinsa macaru in sessiunea presinta si ea abie s’ar potea mangaiă prin mesur’a luata de societate, ca in cursulu anului fia-care membru se-si faca observatiunile sale la proiectulu de Dictionaru si Glosaru, si se le presinte secțiunii filologice la inceputulu sessiunii anului viitoru. Pentru aceea, comissiunea d-vostra doresce, ba insiste chiaru, că secţiunea filologica se intre de la 28 augusto curentu inainte in cercatarea celeloru tipărite d’in Dictionaru. Er’ daca multe greutati au impedicatu comissiunea lexicografica d’apresintă lucrarea sa la inceputulu acestei sessiuni, comissiunea d-vostra spera, ca acea comissiune pre viitoru nu va intardîă de a implini si aceasta sarcina. Comissiunea d-vostra este de acordu cu onorabil’a delegatiune, că membrii, cari s’au insarcinatu cu lucrarea Dicționarului, se grabesca a presintă lucrarile loru, si că membrii presinti se se puna in mai aprope intielegere cu comissiunea de redactiune, nu inse atâtu pentru a se pune in armonia cu planulu ce comissiunea si-a facutu, precum raportulu delegatiunii ni-o duce, ci mai vertosu pentru a lucră in armonia cu regulamentulu si conclusiunile societatii pentru redactarea si publicarea Dicţionarului limbei romane. Raportare Ios. Hodosiu. (Va urmă). Clusiu, in 6. oct. 1871. In numerota 228 alu dinariului „Kelet“ d’in Clusiu, unu corespondinte d’in Pest’a, in urm’a corespondintiei dedicata Dlui ministru de justitia Stefanu Bitta in mum. 94 alu „Federatiunei“, in causa denumirei presiedintiloru tribunaleloru judecatoresci, afirma câ Dlu ministru de justitîa a numitu pre toti romanii concurenţi la acele posturi, cari sunt apţi. Concede câ corespondintele „Federatiunii“ are dreptu candu dîce, câ dlui ministru la denumirea presiedintiloru trib. jud. numai interesele justitîei au potutu se-i fia de indreptariu, dar’ apoi lu face câ si contradîce candu imputa ministrului, câ d’intre romani numai 3 — 4 a denumitu, dîcandu câ cu acést’a pune de indreptariu la denumiri interesele naţionali, că si cum interesele justitîei nu s’aru poté împreună la denumiri cu cele naţionali. Corespondintele susu amentitu alu diuariului „Kelet“, candu dîce cu corespondintele „Federatiunei" si contradîce in modulu mai susu aretatu, face pre romani neapti de presiedinti la tribun, jud., afara de 3—4, cari sunt denumiţi. Sei, Die corespondinte alu lui „Kelet“ ce poftesce legea despre organisarea judecatorieloru ? Seii ca ea poftesce dela concurentii la oficie judecatoresci: a) etate de 26 ani, b) esameni practicu de jude (Richteramtsprüfung) d’in legile vigente in Transilvani’a? Vedi! concurentii romani nedenumiti toti sunt provediuti cu insusirile susu amentite, pre langa ace’a sunt judi practici de 10—20 ani. Apoi cei mai multi d’intre dinsii, afara de esamenulu de jude, sunt provediuti si cu diplome de advocaţi d’in legile vechie ale Transilvaniei si d’in cele austriace, iigente inca in Transilvani’a. Spune-mi acum ce valore au cuvintele domniei tale, candu ai dusu „ca toti romanii cualificati sunt denumiţi?“ Cerca domni’a ta pre presiedintii magiari denumiţi in comitate si Secuime, si degetele dela una mana ti-voru ajunge se-i numeri pre cei ce au cualificatiune de ajunsu, de nu cumva ti-voru remané degete si nenumerate. Voru fi unii d’in presiedintii magiari denumiţi, cari au absolvitu legile vechie, dar’ după ce n’au servitu sub cele noue, nece au facutu esamene d’in ele; credu ca daca voiesci se fi sincera, nu vei pote afirmă, ca corespundu legei. D’in cele aretate se vede, ca romanii concurenti la posturile de presiedinti la trib. judecatoresci de instantia au cualificatiunea juridica, carea o poftescu legile si interesele justiţiei, prin urmare dinsii au corespunsu pretensiunei legei, dar’ nu au fostu considerati. De sigura alte impregiuriri au jocatu dar’ rolu la denumirile presiedintiloru judecatoresci. Se voru fi cerutu cualificatiuni politice, precum de es, se fia fostu bunu deachistu, se fia fostu la cutare alegere de deputatu bunu cortesiu si romanu cu sentieminte unguresci, despre cari națiunea romana necese nu scia câ esistu. Daca s’au cerutu cualificatiuni de aceste, atunci credu câ competenții romani cu cualificatiuni juridice, cari nu voru fi potutu aretâ nece unu meritu politicu in intieresu magiara, au cadiutu, câci nu s’au aflatu cualificati asie cum precepe regimulu si omenii lui cualificatiunea de jude. Eea ce inițiativa de infratîre ie regimulu magiaru facia cu națiunea romana, câ i-a scosu ochii cu 3—4 presiedinti romani la tribunalele judecatoresci, de acolea încolo, fiindu câ nu si-afla intre concurintii romani de cei cu sentiemente magiare, — ce’a ce servesce numai spre onorea natiunei romane — stâ înainte cu dîcal’a-i cunoscuta, câ nu sunt alti cualificati; dar’ fia convinsu dnulu ministru Bitta, câ cu astu-feliu de maniere facia cu romanii nu ajuta causei magiare, ci strica, câ nu cu astu-feliu de fapte de infratîre trebue se se nevoiesca a cascigâ pre romani, ci cu indestulirea dorintieloru natiunei, intre carie si conferirea egale a derogatorieloru statului, pentru cari va află intre romani destui barbati apți si cualificati, numai se voiesca a află. Unulu care n’a cerutu nece va cere oficiu delaD. ministru. £ % ISI © Rlj&fc Archeologia. In escursiunea mea archeologica de estu-timpu, am a relată mai multe descoperiri noue de pre câtu am addusu objecte , pentru câ amu amblatu multu, amu cercetatu multu, dara amu sapatu prea putienu ; caus’a a fostu cu ordinulu ce aveamu de la ministeriulu de resbelu câtra comandau de puncturi, n’a avutu valorea lui de câtu de la Giurgiu până la Celeiu, de unde eră se incépa adeveret’a lui efficacitate. Aci la Celeiu s’a contramandatu acestu ordinu printr’una circulara totu a ministeriului de resbelu, si, se intielege, ca una data acestu ordinu ce aveamu, contramandatu, nu mai potsamu face nimicii in lucrarile importante ce-mi propuneamu, in strictele midiloce ce mi s’au pusu la dispositiune, abie sufficients pentru transporturi. Cu tote acestea, in mirarea negresîtu a multorua, se va vede lucrurile ce s’au facutu si descoperirile atâtu pre amendoue laturele Dunărei câtu si in interioru. începu dara relatarea cu resultatulu visitârii a dou’a, la Colib’avechia de la Slonu. Tienu minte lectorii „Trompettei Carpatiloru“, ca acum duoi ani, după prim’a escursiune ce amu facutu la Colib’avechia de la Slonu, unde se pretindeă de câtra căutătorii de comori ca ar’ fi una cutia cu bani sub unu zidii, etc., m’amu intaritu in ide’a ca s’ar’ poté adună caractere dacice d’in inscriptiuni si de pre medalie, idea conceputa candu amu vediutu pentru prim’a ora inscriptiunea de pre bradar’a de auru găsită la Petros’a. Caracterele si litierele ce amu vediutu atunci pre petrele si caramidele de la Slonu, cari caramide in mare parte le-amu adusu la museu, m’au facutu sé me gandescu adese la asemeni combinări ; si marturescu cu me gandeamu si eu forte desu la acelu zidu, in care, după mine, eră una comora de mai mare valore de câtu aceea pre care o căutau cei ce me totu reclamau la guvernu pentru desgroparea ei. La prim’a explorare, cu tote cu semnele ce vedeamu pre multe petre si caramide me interesau pre multu, dara frumseți’a monumentului me opriă d’a mai strică si eu preste ceea ce stricaseră căutătorii de comore. Candu amu fostu silitu inse sé mergu si pentru a dou’a ora la Slonu, invitatu de guvernu si silitu de căutătorii de comore, si amu vediutu nepotinti’a d’a se mai conservă acolo acestu monumentu, m’amu otaritu sé mai desfăcu si eu restulu, spre a poté celu putienu sé copiezu litierele, simbolurile si caracterele de pre petrele si caramidele d’in zidu, după cari se luă lesne unu cimentu mele. Amu adunatu dara tote aceste caractere, lasandu numai unu pitioru nedesfacutu d’in zidu, ceea ce regretu, pentru ca negresîtu lu voru strică si pre acelua căutătorii de comore. Venindu in Bucuresci, amu cerutu de la ministeriu desemnele depre litterele ce copiasemu acum diuoi ani, leamu onfruntatu cu cele aduse acum amu supprimatu pre cele inducite cum si pre cele ce le amu credintu neinsemnatorie, si au remasu destule spre a dă de cercetare archeologiloru nostri. Publicu aci tote aceste caractere, littere si simboluri, negresîtu câ nu preveni una sistema, necunoscându valorea loru de câtu prin conjecture si închipuiri, prin comparatiuni făcute cu alte alfabeturi cu inscriptiunile si caracterele pulicate de Eckel, Mionnet, Lelewel si alti autori, d’in bibliotec’a mea numai, nemai avendu alte recurse ; le publica că sé fie cunoscute la alte aflâri spre comparatiune, ca daca descifrandu-se cuvinte prin inscriptiuni, sé se pota fixă valorea loru si class’a intr’unu alfabetu. Sé nu ne descuragiamu la închipuirea greutâtii lucrului, pentru ca nici unulu d’in alfabeturile antice, nici chiaru cele Phoeniciane, Samaritane, Sassanide, Punice, Etrusce, Osce, Samnite, etc., nu s’au aflatu de una-data, ci prin inscriptiuni si littere isolate, d’in comparatiuni in comparatiuni, si prin analogia au ajunsu se-si ice locu că alfabete in paleographi’a poporeloru. Unele d’in aceste semne me voiu sili se le apropriu cu caracterele cele cunoscute d’in alfabeturile vechie, mai cu seama ale poporeloru ce au contribuitu la formarea națiunii Dace, si cu cari naţiunea Daca a fostu mai multu timpu in contactu, precum vechiele caractere hellene seu archaice (precum le numesce Eckel) si cu cele celtiberiane mai alesu. Si oricâtu de pucinu voiu isbuti, eu totu voiu crede isbind’a mare, pentru ca se face unu inceputu spre urmărirea unui lucru atâtu de importantu , câci, cine altu, 39. Publicandu respunsulu Dlui v. protopopu alu tractului Giulei, relativu la intrebarea: cu ce feliu de romani sunt in Valasutu, amu fostu promisu a publică si tractatulu Dsale despre căuşele, cari impedeca progressulu instructiunei in scolele gr. cat. romane. Cu acésta ocasiune venimu a nu impleni promissiunea, dar’ fiindu tractatulu pre lungu suntemu nevoiţi a-lu publică succesive in duoi numeri : Borsia, in iuliu 1871. Nu-mi este scopulu a critica spiritulu articlului de lege 38, d’in 1868.feroitu ca lege obligatoria pentru instructiunea poporala ; neci voiescu a sondă caus’a principala, carea a potutu se misce pre guvernu spre aducerea unei astu-feliu de lege, alu careia spiritu ar’ fi compatibilu cu gradulu de cultura alu poporului d’in Angli’a si Elvetî’a ; dar’ neci decum cu starea cea delasata in man’a vitrega a arbitriului sortii a poporului tieranu d’in Ungari’a si Transilvani’a. Cum câ pre langa alte scopuri ar’ fi unu scopu alu acestei legi si cultur’a poporului, nu negu , inse, câ pre basea si intre barierele acestei legi se se pota aventa poporulu tieranu, mai vertosu celu romanu, la acelua gradu alu culturei, care lu pretinde dela d’insulu, după atâtea ratecivi si apesuri secularie, — înaintarea bunastarei lui spirituale si materiale, cultur’a lui religiosa-morala, înflorirea natiunei, careia apartiene cu fundamentu, fericirea patriei, carea i este mam’a comuna, si intarirea tronului, pentru care de nenumerate ori si-a versatu sângele bietulu poporu romanu pre campiele patriei sale, udate cu sudorea crunta, storsa prin tirani’a iobagiei — acést’a o pote afirmă numai unu individu, care nu iubesce pre poporu neci se ingrijesce de viitoriulu lui, ci lu privesce că pre una unerta fara da sufletu, chiamata spre a-i suge sângele si a-i storce unsorea, că si in decursulu secliloru trecuti, pana ce si-va dă sufletulu datatoriu de vietia natiunala toturoru natiuniloru. Se admittemu deci, cu scopulu principale alu statului facia cu legea de instrucțiune debite se fia „instrucțiunea si cultur’a poporului,“ provină ace’a d’in scole comunale seu confessionale, nu e întrebare. Spre ajungerea acestui scopu inse e midilocu ajutatoriu prefacerea instructiunei in obligatoriu ; dar’ obligamintea totu-de-un’a intimpina si pedecele renitentiei, carea e eflussulu naturei omenesci, mai vertosu in classea poporului necultu; si numai poterea esecutiva pote înlătură pedecile si pote esoperă, că orice obligamentu, prin urmare si celu scolariu se producă efeptulu doritu si prin lege intentiunatu. Daca legelatiunea in cadrulu legei de instrucțiune a datu locu si scoleloru confessionale, credu ca a debuitu se se ingrijesca, că si acestea scole se-si pota ajunge scopulu ce tîntescu câtra cultur’a poporului. Inse se scia bine, cu legelatiunea n’a datu organeloru cari ocarmuiescu scolele confessiunale, afara de voi’a libera de a-si sustiené scolele că confessiunale, neci unu pasiu de terenu pre campulu poterei esecutive, ci cu aceeasi a investitu pre organele statului si facia cu scolele confessionale; prin urmare statulu, caruia debite se-i faca la inima crescerea cetatieniloru sei, e detoriu in consciinti’a chiamarei sale a dă mana de ajutoriu confessionalismului prin intrevenirea eficace a poterei sale esecutive astu-feliu, că scolele confessiunale, pana candu voru sustă — se pote corespunde scopului finale, care e cultur’a poporului. Caus’a de căpetenia câ nu progresédia, ci regresédia scolele confesiunali dela inaugurarea legei scolarie mai susu amintite e, câ organele administrative ale statului, mai vertosu celea subalterne, precum sunt oficiele procesuale si antisttele comunale, nu dau ocarmuiroi scoleloru confessionale mana de ajutoriu eficace, ci numai paliativa, investita in putere esecutiva, pentru ca: a) desi prin docentii confessionali conformu decisiunei ven.senatu scolasticu alu inchtului Comitatu Dobocea, data 16. maiu 1870 se suscernu listele de lenevire antistiloru comunali in tota septeman’a pentru pedepsirea parintiloru indaratnici intru tramiterea prunciloru loru la scola , amesuratului 4. alu art. de lege 38. d’in 1868., si desî, d’in partea protopopiloru se suscernu asemenea liste de lenevire oficieloru procesuale (cercuale), totusi in decursulu anului scolasticu nu se incasedia, prin celea mai multe oficie procesuale, neci unu cruceriu d’in pedepsei scolarie , ci primarii comunali si oficiele procesuale grama-6 descu la-olalta listele de lenevire si le punu „ad acta“ ba am intielesu, ca după luarea esameneloru de vera, cu fine anului scolasticu, unii judi procesuali astringu pre antisti comunali , că conformu listeloru de lenevire coadunate in decursulu anului scolasticu se esecutedie pedeps’a scolara pentru lenevirea d’in anulu scolasticu trecutu, adeca cum se dîce : „post festa cantare“, pentru ca ce folosu pote ave una pedepsire urmata după inchiarea anului scolastica, de orace pedeps’a nu-i scopulu instructiunei poporale, ci e mediloculu intrebuintiandu atunci, candu stagnedia cursulu instructiunei poporale. Ba ce e si mai multu, esecutarea pedepsei urmate după inchiarea anului scolasticu, in locu se indulcesca pre poporu câtra scola si câtra superiorii scolei confessionale, luimple de ura si lu atîtia facla cu docentele, preutulu si protopopulu ; pentru câ poporulu cugeta, câ dinsii i-a casiunatu pedeps’a prin susternerea listeloru de lenevire, ma oficiele procesuale si antistiele comunale intru esecutarea pedepseloru scolarie au indatinatu a se mândri si imbună câtra poporu si cu escusarea : „de va iertă preutulu seu protopopulu, noi vi iertâmu pedeps’a.* De altmintrea vomu vedé, cu câți bani se voru coadună in favorea fonduriloru scolarie d’in pedepsele esecutande , de