Federatiunea, octombrie 1871 (Anul 4, nr. 100-108)

1871-10-17 / nr. 104

Domineca, 17./29. oct., 1871. Hr. 104-573. Anulu ttlu patrulea MDCCCLXXI. Locuanti’a Redactorului ei OiMjeelari’a Redactiiiuii o in Strat’a tragatoriului [X.D­ veshntoza], Nr 6. Scrisorile nefrancate nu se vorn primi decati numai de la corespun­­dint­ii regulari ai „Fede­itiunii.“ Artiolii trainici si nepublicati se vor­ arde. Diurnaiu politicu, literariu, comercialii si economicii. Va est Mercuri­a, Vineri­a si Domin­ec’a. Pied­ulu do l'renumeratiune Pre trei lune . . . 8 fl. v. a Pre siese lune . . . 6 „ „ „ Pre anulu intregu . 12 „ „ „ Pentr­u l­ontani'a : prea- intregu 30 Fr. •= 30 Lei n. „ 6 lune 16 „ = 16 „ „ » 3­­­8 „ = 8 „ „ Pentru Insertion! : 10 or. de linia,si 30 or. taps’a tim­­brale pentru fiesce-pare publica­­tiune separatii- In loculu deschisu 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 cr- Pest’a, 16/2 . oct., 1871. Cris’a au incetatu in Austri’a, dar ceea ce urmedia este mai reu, este chaotele, d’in care nu se pote prevedé, ce are sa se plamadesca, de nu cum­va absolutismul», tient’a toturoru staruiniieloru re­gimului viennesu. Cetitorii nostri si­ voru fi adu­­candu a­minte cu noi d’in capulu locului indata după constituirea ministeriului Hohenwart, care pro­misese a inaugura inou’a era, er’a federalismului, dedesemu spressiune neincrederii, ba temeriloru nostre, că incercările federalistice nu sunt sincere, ci se inscenedia cu reservatulu cugetu d’a trânti dualismulu de care se saturase vienmnesii si doria sa scape cu una ora mai nainte de pactulu ce i genu, neasceptandu neci macaru împlinirea celloru 10 anni, terminu ce se fipsase pentru durat’a pac­tului. Am dîsu-o si o repetîmu, ca Austri­a prives­­ce pururea numai iuderetru si neci candu inna­in­te, ea traiesce d’in reminiscentiele trecutului si ca prin urmare desconsiderandu presentele si viitoriu­­lu, d’ins’a inca va fi desconsiderata de acellu vii­­toriu ce se plasmuesce in presente. Cr Austri’a pururea tientesce a se intorce de unde a pleca tu, adeca la centralisatiune si absolu­tism», dovada vina in presenta espepturatiunile or­ganului oficiosii „Diuariulu austriacu“ ce le face intr’uuu articlu fulminante, atâtu la adress’a nem­­tiloru, câtu si la a lui Andrássy. Descoperirile, ca­ri le face, sunt atâtu de instructive, incâtu îaskmu se urmedie : „Asik se va fini, asik s’a si finitu, — dîce „Oesterr. Journ.“, organulu lui Hohenwart. Andrássy plecandu la Pest’a a dechiaratu, ck caletoresce liniseitu. Elu a fostu neliniscita, ck Cislai­­tani’a se liniscesce; dinsulu este acum liniseitu, ck Cislaitani’a nu se liniscesce. Ceea ce nemtîsiorii nostri nu intielegu, ceea ce creerii invertosiati ai domniloru doctrinari nu observa, ci adeca fede­ra­t­i­s­m­u­l­u este învingerea dua­lismului, pregătirea cklii si re­stabilirea monarchiei intrege u­­n­i­t­a­r­i­e , asecurarea influintiei germane, ca a unui elementu de cultura impaciuitoriu si midi locitoriu — aceea trasare prin fia­care vena a am­bitiunii diplomatului magiaru. Nu germanismulu, nici „credinti’a constitutiunale“ au irritatu pre An­drássy; lui pucinu i pasa de vieti’a constitutiunale de d’incoce; singur’a sa durere este reactiunea ce o ar fi avutu victori’a politicei lui Hohenwart in Ungari’a. Restaurarea unei vietie adeveratu constitutio­nale la Cislaitani’a ar fi redusu preponderanti’a parlamentaria de acum d’in Translaitani’a, carea contraduce toturoru relatiuniloru reale si spirituale, la adeverat’a mesura. Multiumirea poporatiuniloru slave d’in partea de dincoce a imperiului ar’ fi produsu, lucru fi­rescu, una miscare corespundietoria intre popora­­tiunile slave d’in cea-lalta parte a imperiului ; acesta miscare, condusa bine, ar’ fi dusu la una straformare constitutionale a referintieloru consti­­tutionali de dincolo ; si acolo aru fi pasîtu in lo­­culu dominatiunei minoritatii collucrarea federativa împrumutata a tuturoru­a ; una Cislaitania federa­tiva si una Translaitania federativa abik aru mai fi trebuitu sa faca ultimulu pasu spre una Aus­tria intrega federativa. In momentulu, candu prin­­cipiulu federativu ar’ fi reformatu si straformatu relatiunile translatiane, federatiunea intrega ar’ fi fostu gat’a. Ca­ci d’incolo ca si d’incoce s’aru fi recunoscutu , ca numai federatiunea preste totu oferă fia­cărui factoru deplinu scutu de dreptu, oferă poterea de statu necessaria — nu mai multu celoru doue părti, ci — preste totu toturoru mem­­briloru. Acéstea ar’ fi creatu unu statu solidu si sa­­netosu, unu imperiu tare ! Multiumita deliriului si maniei de doctrinaria, Andrássy a plecatu a­casa linistitu. Elu a lasatu statului austriacu pum­­nalulu in carne. Pote dar’ sk triumfeze, barbatulu scurtu vedietoriu, a­supr’a succesului momentanu ; numai unu momenta va poté sk triumfeze, ck­ci nice chiaru momentele istoriei universale nu se numera totu-de-un’a după ani, nici dieci de ani. Poporatiunile slave nu voru uita cuventulu lui Deacu, alu celui mai mare am­icu a lui Andrássy, ck numai acelu dreptu pere, la care insi­si renun­­cikmu, or’ dreptulu, care se intrerumpe numai, traiesce si se sustiene. Se intielege, ck misca­rea slava trebueskik acum cu to­tul­u alte forme. Una asemenea intrerumpere a unor asemeni negoeiatiuni, precum au fostu ne­­gociatiunile ce s’au portatu in aceste noue lune d’in urma, nu pote remané fkra sa aiba efectulu celu mai adencu a­supr’a referintieloru da partita in Boemi’a, etc. Noi vedemu a se apropia momentulu, in care conducătorii moderați se voru retrage si voru lua conducerea elementele radicale si ca inain­te de tote aceste elemente nu voru crutia parti­t’a, politic’a nici con­stituiunea lui Andrássy, si aces­t’a o voru e s p­e r i­t­o in P e s t’a câtu de curendu. Abik voru trece pucine septe­­mani si miscarea slava va deveni d’in miscare cis­latiana una miscare generala, unitari­a. Refrangandu se la treptele tronului ea va deveni cu atâtu mai tare in poterea sa amenintiatoria.* Cei ce au urechi de audîtu si audia si il intielega. Mai limpede, mai la intielesu nu se pote vor­bi ; manl’a inca este unu felu de betîa care spune adeverulu. Noi credemu si mai multu, scopulu articlului este nu numai a indegeta ceea ce era si este sk se faca, ci totodată a deturna odiulu de la Vienn’a si a-lu descarcâ toiu a­supr’a Pestei, va sk dîca pentru nereesîrea impacatiunii cu Cehii si pentru caderea sistemului federalisticu nemţii nu porta vin’a, ei sunt nevinovat­i ca anu mneliu, ci pecatosi sunt singuru magiarii. Noi dîeemu, peca­­toii sunt nemţii si magiarii de o potriva. Planulu s’au nescocitu împreuna si negotiatiunile s’a intre­­ruptu, chiaru atunci candu era aprope de desle­gare, era totu prin planulu pregatitu mai d’innain­­te. Nu se pote nega ea nemtii sunt ambili inspe­­natori si ca le va succede a inversiunâ si a atîtia pre Slavii atâtu d’in Cis , câtu si d’in Translatia mi’a in contr’a magiariloru, totu cu scopulu de mai nainte de a tran­­­dualismulu si pre ruinele lui a intruduce éra absolutismulu centralisticu. Diuariele Slavice au si iaceputu lupt’a in contr’a magiariloru. Reproduceam aci unu estrasu d’intr’una corespundintia d’in Belgradulu Serbiei, carea, de­sî are unu interessu mai multu retrospectivu, vine a confirmă presupusetiunea, că slavii toti se păru a consideră numai pre magiari de inimicu comune allu loru. Cestiunea cehica interessedia viu pre serbii d’in principatu. Dechiaratiunea partitului Deakistu contraria dorintieloru Boemiei a deschisu aici ochii tuturoru a­supr’a tendintieloru egoistice a magia­riloru. Acesti­a sunt aprope d’a se afla,­ cu una fractiune nemtiesca d’impreuna, isolati in Austri­a si d’a atîtia in contra-ie tote poporatiunile slavice d’in Orientu. Ceea ce n’ar intardia d’a face ca sk semtia acu-si funeste resultate pintre poporatiunile slavo romane d’in Ungari’a. Egoismulu plinu de sumetîa orba va fini mai curendu ori mai tar­dîu prin a face cu semintî’a lui Arpadu sk perdia frumos’a positiune care si-a apropriatu-o in Unga­ri’a intr’una epoca, candu cea mai mare parte a Slaviloru d’in acea tiera dormia inca. Acesti slavi asta­di se descepta pretotindene si se presenta unii după alții pentru a revindica drepturile loru. Va trebui vrendu ne vrendu a se da după peru, sau a se decide a sustiené in contr’a loru lupt­a in carea esistinti’a Ungariei si a tota impe­­­ratî’a s’ar’ espune la totu felulu de eventualități. Aceasta imperatîa nu se va consolida si nu se va bucură de pace durabila pana candu tote na­­tiunalitatile mai mari voru fi egale in drepturi politice si natiunale. Au separatiune au egalisare deplina, acestu­a ni­ se pare singurulu viitoriu pos­­sibile in Austri­a. Face-se voru frra indoela incercari d’a trage si pre Romani in torintele slavicu, precum de alta parte barbat­ii de stătu ai Ungariei voru sta­tul a caseiga in partea loru pre Romani, vedi bine cu promissiuni amagitorie, dar’ credemu ca se voru sei feri de cursa. Despre acést’a vomu trata cu alta occasiune. Transilvani­a, de lang­a Muresiu, 1. oct. 1811. In lun’a abie trecuta in tote comitatele s’au trenutu congregatiuni marcate pentru pregătirea proiectului organi­­sarei cotteuse in sfer’a politica, pre bas’a nouei legi muni­cipale. Asemenea congregatiune s’a tienutu si in cottulu Ce­­tatii-de-balta, in San’-Martinu, in 15 si 16. sept. a. c., in dîu’a d­antaiu fiindu si eu in San'-Martinu, in cause private, si ve­­diendu adunati unu numeru frumosu de membri romani ai comitetului cottensu, ba vediendu si pre ambii deputati ai acelui­a­si comitatu, cari se tienu de partid­a stanga a dietei si ambla cu dreptatea, egalitatea si fratietatea in gura, si afara de acesti­a unu numeru insemnatu de inteligintia ma­giara, sperandu ca vom­ fi desbateri interesante, m’am deci­su­ a asistă si eu la siedinti’a d’in dîu­a aceea — si nici că m’am instelatu, pentru­ ca intru adeveru au fostu forte interesante desbaterile — abié asceptamu sé le vedu publi­cate si in diuariele romane, ca sé le cetesca si cunoscu si publiculu rom­anu. După ce vise pana acum nimenea nu le-a datu publici­tăţii, mi-eu libertate­a publică d’in ele punctele cele mai interessante pentru noi romanii. Corniţele supremu deschise siedinti’a la 1 ora. d. m. cu una vorbire acomodata, apoi se ceti numai decâtu projectulu comissiunii esmise pentru pregătirea projectului de organi­­sare. Acum ascept­umu se se cetesca si vre-unu contra-pro­­jectu alu minorității comissiunii, inse in daru, ca numai de­câtu s’a inceputu pertratarea speciala a puncteloru singura­tece. — Deputatulu Szilágyi Lajos face atentu pre cornntele supremu ca, mai înainte de a se incepe pertratarea speciala a projectului, se submitta projectulu la pertractare generala, ca nu mai tardîu cine­va — pertractandu-se in specialu — se-lu atace in generalu, — aici numai decâtu mi-a venitu in minte : „parturiunt montes,* si ce se va nasce vomu vedé, — dar’ cornitele supremu se escusa câ d’insulu nu pentru aco’a nu a submisu projectulu la desbatere generala,­­ câ dora ar’ fi uitatu, fara puru si simplu d’in causa, câ a ve­­­­diutu ca la cetire, projectulu s’a primitu cu plăcere de toti membrii comitetului, inse totu­si la propunerea dlui deputatu l’a submisu la pertratare generala — dar’ nevorbindu ni­­me contra primirei projectului, in generalu, s’a inceputu pertratarea speciala. Primulu punctu alu projectului a fostu impartîrea co­mitatului in 6 cercuri de judi procesuali (phna acum au fostu 8 cercuri), alu ducilea impartîrea comuneloru la acelea­si cer­curi, etc. La cetirea punctului primu se scola presiedintele tri­bunalului Ioane Pinciu si vorbesce contra impartîrei comi­tatului in 6 cercuri, sustienendu impartîrea de mai înainte in 8 cercuri — intre altele aducundu si motivulu, nu prea­­bine nimeritu, ca poporulu nostru nu e crescutu in consti­­tiune, nu e dedatu cu administratiunea constitutionala, si asie nu se pote bine conduce, fiindu cercurile processuale prea mari, etc. Aici nu are dreptu dlu presiedinte, pentru ca poporulu nostru, după esperinti’a mea asié e de bine crescutu in constitutiunea acésta liberala magiara, si asiée de satulu de ea gustandu-i dulcile fructe, câtu aru voi in tota dîu’a sé scape de ea si mai bucurosu ar primi in total diu’a, cu prapuri înainte, absolutismulu Schmerlingianu ori si Bachianu. După aceea se scola deputatulu Ehkes si cu o vor­bire classica (pentru scuturaturele sale d’in capu si trupu) combate pre Pinciu, nepotendu-se destulu milu cum a pu­­tutu P. veni la ideea se vorbesca la pertractarea speciala despre unu lucru primitu si enunciatu generalminte, si, fiindu-ca cu cetirea projectului in generalu s’a primitu si enunciatu in principiu si impartîrea comitatului in 6 cer­curi, — deci la pertractarea speciala nu mai pote fi vorba despre acést’a. — După ace’a se scola deputatulu Szilágyi, plinu de ingam­fare si sumetea, si combate totu cu aseme­nea arguminte pre P., — atunci mi-a venitu a­minte : hic est ! nune nascitur ridiculus. ... — Asemenea nu mai com­bătu si alții, si pre candu asceptamu se mai vorbesca si vre­ unii romanu, se apere pre dlu Pinciu si se combătu argumintele absurde ale unguriloru — se scola advocatulu Nesztor József (rom­anu, care pre cont’a natiunei mane-poi­­mane va dobendi unu postu grasu, fiindu-ca a fostu volun­­tariu Kosutanu, meritatu de națiune de candu a fostu cu taber’a lui Kemény Farkas, cu conducatoriu a­supr­a Abru-

Next