Federatiunea, noiembrie 1871 (Anul 4, nr. 109-120)

1871-11-03 / nr. 109

Mercuri, 15./3. nov., 1871. ITr. 109-577. Anulu alu patrulea MDCCCLXXI. Locuinti’a Redactorului si Cancelari’a Redaetiunil­e in Strat’a trag­atoriului [X.C­­vesxutosa]. Nr 5. Scrisorile netrancate nu se vorn primi decatu numai de la corespun­­dintii regulari ai „Federatiunii.“ A­rtiotii tramisi si nepublicati se voru arde. Diurnalu politicu, literariu, comercialii si economicii. \ est Mercuri­a, Tineri­a si Dominec’a P­etrismn di PrenumeratiQn«. Fre trei lune • . . 3 ft. v. a Pre eiese lune . . . 6 „ „ „ Pre anulu intregu • 12 „ „ „ Penti’u Hemanl’a : prea. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. „ 6 lune 1« „ = 16 „ „ i» 3 8 „ = 8 „ „ Pentru inaertiuni : 10 or. de linia,si 30 or. taos’a tim­brare pentru fiesoe-oare publica­­tiune separatu. In loculu deschisu 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 or. Pest’a, 2/14. nov., 1871. (Depărtări si despărţiri sen­timentali, emotionate) In Sied, de gambeta (11 Noem.) a camerei deputatiloru Un­gariei ministrulu Slavi fece comunicatiunea offici­ate, cu ministrulu pres. Andrási este chiamatu de imperatulu a inlocui pre D. Beust in postulu de cancelariu imp. si ministru de esterne allu statului 0strungurescu, si ca prin urmare intregu ministe­­riulu ung. si a datu demissiunea , deci riga pre representantii tierei ca in scurtulu interva iu câtu va tiene (multu pana joi­a viit.) cri se? r­inisteri­­ale sk nu tiena siedintie publice, ba n. chiaru in sectiuni sk nu se­ lucredie. Camer’a primi ace­sta doriniia. — Contele Andrassî, după consultări­le avute cu Deacu si alti corifei, precum si cu fostii sei collegi, domineca ser’a merse in clubulu deachistiloru pentru a multiani mameluciloru gu­vernamentali de servitiele si sprijinirea ce ia datu in totu timpulu stapanirei salle. Intr’ altele dîsse ck, pornindu a calca pre lunecosulu tereim allu diplomatiei, si-aduce a­minte de diplomatulu (Talleirand) care enunciase cunoscut’a assioma ca limba ar’ fi data (diplomatiloru) pentru a-si po­­té ascunde cugetele“ ceea ce d’insulu neci candu nu vre sa urmedie, dsa va vorbi pururea precum cugeta, si numai de un’a­­­pare forte reu, ci chiaru in momente de mare insemnetate limb’a nu ajunge pentru a reproduce deplinu cugetările, acest’a o sen­e in momentulu de facta, avendu a face una dechiaratiune si una rogare ! Dechiara­­tiunea este : pre dsa lu duce la Vien’a detorinti’a catra dinastia, imperiu si patri’a sa, a caroru in­teressé asta-di sunt atâtu de identice, câtu nu ar poté servi la toti trei. Era rogarea dsale este, ca mamelucii si tieua tare ca ferulu disciplin’a de mai nainte, spriginindu assemene si pre urmato­riulu sku, adause că nu va uita amiceti’a loru dar neci nu o va găsi acolo unde se duce .... An­­drassî fu atâtu de emotionatu, câtu nu potu grai mai de­parte. Alta dî (luni) demaneti’a plecă la Vien’a. Ministeriulu andrassianu si-a inchiatu cursulu. Assemene scene idillice in Vienna la palatiulu ministeriului de esterne se repetara in aceea­si dî (12. I. c.) — D. Beust la 11 ore sosi in mediulo­­culu fostiloru sei subalterni, adunaţi in audientia solemna sub conducerea respectivilor­ capi de secţiune, că grăitori. D. Hofmann (in numele cis­­laitaniloru) si D. Orczy (in numele translaitani­­loru) adressara dlui Be­ust cuvinte de condolentia si uriri de caile buna. Orczy, intr’altele, accentuk marile servitie a­le lui Beust pentru Ungari’a si binevointi’a, amiceti’a lui dovedita in totu tempulu faeia de patri’a sa. — Beust, in respunsulu sku de „remaneti sanetosi !“ dîsse ca se duce cu con­­sciinti’a impacata, cu neclatita credintia in viito­­riulu acestui imperiu, in esistinti’a si prosperarea lui, cari tote se cascigara in dîilele petrecerii salle aici (d. Beust este nu numai prk modesta, ci unu barbatu de mire si tare credintia) ce pleca cu credinti’a (a crede insemna a nu se !) d’a lasa pos­tulu seu in mani probare. Apoi inchiaik cu emfase Bgrati’a si favorile monarcului, încrederea repre­­sentantiloru (?) poporeloru, affectiunea concetatie­­niloru, acestea l’incungiura, deci cum nu i­ s’ar în­tări inim’a — După acestea tote ar’ trebui să credemu că d. Beust se afla in altu sieptelea ceriu de unde aude angerii cantandu. D. Andrási, mai pucinu fericitu, se pare că aude assurdîtoriulu „memento mori !“ prognosticatu prin profeticele cuvinte ale repausatului Eötvös, care, venturandu­­se cestiunea cancellariatului andrassianu, i-ar’ fi observatu ca d’insulu in Vien’a are sa fia numai una papusia intitionata cu cordelle, clopotielle, etc. (Christbaum copaeiu inflorilatu cu cigari miguri spre bucuri’a copiiloru la serbatorea crăciunului.) „Pesther Lloyd“, favoritulu organu (buletinu) allu dlui András!, combate părerea ck patronulu si protectorulu seu ar’ fi unu copaciu fara de radecine, d’in contra dîce, ck Andrasî este unu arbore potinte­­ alle carui­a radecine se intindu d’in Vien’a pana in Ungari’a si cari i voru da potere de ajunsu spre a se poté sustiené in contr’a torintelui coteriei reactionarie. Noi interpretamu oraclulu Max-Falkianu estu­ modu: etilu ce insu­si face parte din reactiune nu pote por­tă frica de reactionari. D. Andrasî va avé a sustiené impetulu altor felu de torenti si daca va cadé, pre­cum nesmintite si in surtu timpu are sk cadia, nu va cade pentru ca dora este prealiberalu si emine­­minte co­istitutionalu, ci cu totulu pentru alte cause politico diplomatice. — D. Andrasî nu va scote ne­mica la caile precum n’a potutu antecessorulu seu fanfaromu cu tote laudele proprie, dsa nu va avé sa lupte atâtu cu reactiunea, câta mai alesu cu gigan­ticele d­-ue currente, intre cari fluctua bietulu im­periu os rungurescu si acestea sunt : currentele contrario alle polliticei tiariloru nordici, currentulu nemtiescu si currentulu slavonescu. De va sei e­vită Andrasî acésta. Scilla-Charibde — erit magnus Apollo, dar nu va fi, nu pote fi, pentru ck dsa, ca si Beust, nu va vre, prin urmare nu va poté evita periclulu, pentru ck va merge cu torrintele nemtiescu, de care si-a legatu nemulu seu sortea ai viitoriulu. Andraiî este inimicu neimpacatu allu principiului de natiunalitate, (aplecatu la alte natiuni, a­fara de a sa cea magiara) si in parte Slaviloru, prin urmare allu imperiului insu­si, slavu in majoritatea sa, deci d’insulu in locu ca se pota conduce barc’a la limanu, va impinge in Scill’a sau Charibde si va fi trantitu, de nu innecatu. Andrasî va încercă a-si cascigă pre Poloni, frați de cruce cu Magi­arii, dar cu cei­lalti slavi si a­nume cu cehii, nu va poté face impacatiunea, chiaru candu ar’ cer­că-o, si va fi trantitu inea la inceputulu cararei salle diplomatice. Deacum se prognostica inlocuirea sa cu nou perlitulu conte Lonyai, carele mai indemanate cu si ageru financiariu, iubitu la­ curte, ca unu individu de mare folosinti’a. . . va cer­fă si ellu noroculu pa­na si cu infiintiarea parlamentului centrale, facundu de rusîne, de s’ar poté, chiaru si pre maiestrulu Schmerling. Asié se vorbesce aici si „Magy. Újság“ se teme de acésta eventualitate, ba si de venirea lui Lonyai la stăpânire in Ungari­a, infruntandu-lu as­pru pentru neertatulu peccatu, ce dinsulu an­­tâiu (?) ar fi intrudusu si generalisatu corruptiu­­nea in Ungari­a. Noi atâtea credemu si potemu sei ce neci Andrasî neci Lonyai nu sunt acei barbati de statu, cari se potu consolidă imperiulu prin multiu­­mirea poporeloru. Autonomia provinciale si autono­mia nationale, nu a fostu, nu este si nu voru fi scri­se pre flaamur’a loru. Fara acestea nu se pote, am dîssu-osi o dîcemu neincetatu. Austri’a numai ca sta­tu federale pote avé vietia — cu minciun’a dualistica seu centraîistica, ambele totu numai suprematisatorie in folosulu unui séu a duoru eleminte, nu o pote du­ce lungu, ba periculum in mora. Videat Andrasî, ck­ci este oi a a unu-spre-diece­a. Aveiun­ pre lipsa de una leg­e noua electorale ? III. n L­ogosiu. — — Acum venimu la partea a dou’a a legii electorale, adeca la cons­­crierea alegatoriloru. Pote voru fi cugetandu unii, câ neci ck ar’ fi lipsa a vorbi despre acést’a mai pre largu. — Pent­ru ce ? — Pentru ck daca calificatiunea de alegatoriu ar’ fi asik simpla si uniforma, precum indegetaramu mai susu, va sk dîca unu censu de­­tiermuritu, egalu pentru toti, cari prk usioru s’ar’ poté documentă cu liberele de contributiune, atun­ci alegatorii indreptatîti s’aru poté presenta cu a­­cestu documentu a­mana chiaru înaintea comissiu­­nei de alegere, la insu­si actulu alegerei. Inse noi solindu d’in esperintia câta esactitate se poftesce la actulu alegerii, si câtu tempu s’ar’ per­­de cu esaminarea libeleloru acestoru­a, si cu con­statarea identității personali, — suntemu de pă­rerea c conscrierea prelimimaria e nesmin­­titu necessaria , cu asik comissiunea adunato­­ria de voturi la actulu alegerei, sa aiba a mana una lista esacta, corecta si rectificată cu atâtu mai verto3U, ck cu totu dreptuu trebue sa presupu­nemu, ck si pre langa una calificatiune astfeliu de simpla se potu intempla abusuri, si asik de a se lasa campu liberu pentru rechiamatiuni pro si contra. Noi dara suntemu pentru una conscriere preliminaria a alegatoriloru. Suculu dispusetiuniloru legii electorali d’in an. 1848, in privinti’a conscrierei alegatoriloru, se re­duce la urmatoriele : a) Comissiunea centrale alege d’in sinulu seu, pentru fia­care cercu electoralu, câte 3 membri conscrietori. (§. 12. lit. a), b) Totu acea comissiune centrale defige dîu’a, in carea corns­crierea si­ va lua inceputulu, la unu locu desemnatu pentru acestu scopu in ambitulu cercului alegatoriu, si se va continuă neintreruptu in 14 dîle. (lit b.,). — c) §. 13. detiermuresce, ek terminulu prefi­­gundu nu pote fi mai scurta de 21 dîle, compu­­tandu de la detiermurirea comissiunii centrali, neci póte fi mai lungu de 30­ de dîle. Apoi terminulu e de a se face cunoscutu, prin cercularie, de pre amvonu, prin afisie si alte moduri îndatinate de publicare. d) Comissiunile conscrietorie au de a tiene siedintie in loculu predesemnatu alu cercului, in restempu de 14 dîle, in tota dîu’a, si pre alega­torii, cari se voruinsinua, a-i induce in o lista ta­­belaria. — Pentru orientarea membiloru conscrie­tori li se predau aceloru­ a listele fostiloru alega­tori comitatensi si d­vi cetatienesci, conscrierile de contributiune, si alte date si admimicule de ase­menea natura. Daca s’ar nasce dubiu despre dreptulu cutarui­a, acestu­ ae oblegatu a-si documen­tă dreptulu de alegatoriu (§ 14. si 15). e) Cei ce se primescu că alegatori, de locu se incunoscintiedia despre acest’a prin comissiunea conscrietoria, asemenea si cei ce se respingu se inducu in o lista separata. Unu esemplariu d’­n listele de conscriere (sunt dea se luă 3 esempla­­rie) se espune la unu locu detiermuritu de comis­siunea centrale in restempu de mai multe dîle, că ori si cine se lu pota esamină pentru a poté re­clamă la comissiunea centrale, seu pentru primirea sa daca a fostu respinsu, seu pentru respingerea altui­a, care dora cu nedreptulu a fostu inclusu in lista. (§§. 16. 17. 18.) f) In fine, unulu că acelu­a care nu s’a in­sinuata in restempulu prefiptu înaintea neci unei comissiuni conscrietorie, nu mai pote sa reclame la comissiunea centrale. (§. 19). — Nu se pote negă, ci acestea dispusetiuni pen­tru ducerea in capeta a unei conscrieri nominali bune si autentice, contienu unele mesure bune si conforme scopului. — Iuse despre alta parte nu se pote negă neci ace’a, si ori­ care, care va esami­­nă cu atențiune aceste mesure, va observă, ca for­te multe d’in’trinsele porta la fruntea si timbrulu precipitatiunei si alu cercustoriloru de atunci (d’in 1848). — Dar’ mai in urma, si mai alesu sunt cu greu practitabile, si deschidu campu lar­gu pentru abusuri si sicanerie partisane. Se vedemu, înainte de tóte n’avemu mai multa lipsa de una comissiune centrale anume pentru conduce­rea afaceriloru de aleg­re adhoc alésa — In in­­tielesulu legii d’in 1868 de­ pre municipie, vomu avé una comissiune stabile comitatensa, carea, pre langa alte agende ale sale, va poté conduce d’in centru si treburile alegeriloru de ablegati. Mai departe principulu conducatoriu in afa­cerea conscrierii nu pote fi altulu de câtu acelu-a, că tuturoru aceloru-a, cari cuge­ta ckposiedu dreptulu de alega­tori­u, sk li se dieocasiune deajun­­su de a-și validită acestu drept­u, prin urmare de a se poté insinuă pentru a fi primiți in elene­u. Inse noi afirmamu, ck pre langa modalitatea de plina acuma prescisa in legea d’in 1848, ast’a n’a fostu totu-de-un’a si pre­totindenea cu po­­tintia. Mai antâiu trebue sk atackmu acea dispuseti­­une, că pentrtu unu cercu intregu alegatoriu sk se d­inumesca 3 membri conscrietori prin comis­­s­­unea centrale (ori cea fiitoriu stabile.) La prim­a videre va sk fia lucru chiaru înaintea ori si cui.

Next