Federatiunea, noiembrie 1871 (Anul 4, nr. 109-120)

1871-11-25 / nr. 118

judi, n’a consideratu­ interessele contribuentiloru, si sistemi­­sandu­­, a trecutu cu vederea interessele bunei adminis­­tratiuni ; dreptu­ aceia oratorele a observatu, recitus a datu svatulucu, considerandu numerulu locuitoriloru si relatiunile to­pografice ale comitatului, ar­ fi mai cu scopu, ca acestu­a se se im­­parta in optu cercuri. Oratorele a doritu numai, ca acestu conci­liu se se pertrateze de nou si se i se faca cunoscutu resultatulu­ Acesta ordinatiune noua s’a pe­rtratatu in 21. noemv. In acesta congregatiune s’au statoritu definitivii voturile virile, reflessiunile oratorelui s’au recunoscutu de fundate, inse nu s’au sistemisatu optu judi processuali, ci celoru siese li s’au datu siese adjunti. Dupâ aceea s’a propusu câ, de­ ora­­ce, după lege, congregatiunea numai atunci pote procede la alegerea comissiuniloru verificatorie si judiciarie si la a presiedintiloru, daca ministrulu va fi aprobatu definitivu statulu de organisatiune a comitatului, ceea ce vnse neintem­­plandu-se in 23. oct., congregatiunea neci n’a avutu drep­­tulu d’a face alegerile sus- numite, d’in care causa con­d­usele congregatiunii d’in 23. si 24. oct. au fostu a se anulla. In fine oratorele dechiara, câ­te actu despre con­d­usele d’in 21. noemvre. (Aprobări vine d’in drept’a.) Tom­a P­­­a­c b­u concede, cu descrierea ministrului, relativa la afacerea d’in Neogradu, correspunde in genere adeverului, atâtu in partea sa istorica, câtu si cronologica. Dreptu-aceea in acesta privintia are numai una singura rec­­tificatiune se faca, si acést’a este, ca alegerea nu s’a facutu in 23, precum afirma dlu ministru, ci in 24. octomvre. Ministrulu afirma mai­­departe, ca respecteza autonomi’a comitateloru. Acesta assertiune a dsale, continua oratorele, nu este deiatu crunta ironia ; câ­ci dsa are una facia de tanu, in drept’a se uita amicabilu, or’ in stang’a plinu de inversiunare. Procederea ministrului in acesta afacere este una corruptiune politica , ca­ci sub masc­a neinterventiunii stă ascunsa desconsiderarea legii. Oratorele nu este mul­­tiumita cu respunsulu ministrului si cere, ca se se puna la ordinea dîtei spre desbatere. Ministrulu Tóth mai rectifica una assertiune a lui Plachy ; după aceea camer­a voteza si majoritatea ie actu despre respunsulu ministrului. Colomanu T i s - a ie cuventulu spre a face una pro­punere, referitoria la interpellatiunea lui Plachy si la res­punsulu ministrului. Dlu ministru a documentatu, dice ora­torele, ca pentru aceea n’a suspendatui cond­usele d’in no­emvre ale comitatului Neogradu, pentru câ cond­usele d’in octomvre nu correspundu intielesu­lui strictu alu legii ; mai departe, dsa recunosce, câ insu­si a provocatu jurisdictiunile la procederea ce o a urmatu comitatulu Neogradu in lun’a lui octomvre. Si se pare, câ si majoritatea camerei este de acésta părere, de ora­ ce pre acésta base a luatu actu despre respuflsulu ministrului. — Oratorele face deci urmatori’a propunere : După De dlu ministru de interne, — precum insu­si dsa a mărturisită si precum a recunoscutu si majoritatea camerei, — a provocatu juredictiunile la calcare de lege, proprnu, ca pre acesta base ministrulu se fia trasu la ju­decata.“ (Aplause vine in stang­a.) Propunerea se va tipări si distribui. Ministrulu de interne V. Tóth respunde apoi la in­­terpellatiunea deputatului Vicentiu Babesiu si dice, ca avendu cunoscintia despre lips’a de bucate ce domnesce estu­anu in Banatu si cu osebire in comitatele Timisiu si Torontalu, a si intreprinsu negociatiunile necessarie cu juredictiunile respective spre evitarea calamităţii, si asa crede ca lucra bine, daca va imprumuta comuneloru celoru mai lipsite sum­a de 150.000 fi. Afara de aceea mai are inca spre dispusetiune 7600 fi., cari inca­­ va intrebuintia spre ajuto­rarea celoru mai lipsiți, firesce, prin interventiunea juredic­­tiuniloru, si incâtu nu voru poté ajuta comunitățile seu inse­­si juredictiunile. Cerendu trebuiuui’a nu va intrelasa a face si mai multu. Nefiindu de facta ministrulu de financie, care singuru este chiamatu a dâ deslucire in privinti’a relasârii dării, dsa comunica numai, cu ministeriulu de financie a si tramisu unu consiliariu ministerialu spre a lua notitia desr­e daunele suferite prin estindari. Vicentiu Babesiu este multiumitu cu respunsulu ministrului, inse se roga, ca ajutoriulu­ se se estinda si a­supr­a comitatului Crasieu, care nu este mai pucinu lip­­situ. Mai departe observa, ca­ ajutoriulu se se imparte mai bine in bucate, de câtu in bani. — Camer’a ie in unanimitate actu despre respunsulu ministrului. Camer’a trece la ordinea dîlei : desbaterea raportului comissiuni petitionarie despre a 49. consimnatiune de pe­­titiuni. Mai inainte de tote se pertracteza raportulului Ig­­natiu Hajdú despre petitiunea relativa la navigatiunea catenata pre Dunăre. Cele­lalte petitiuni parte se transmit­­tu ministerieloru respective, parte­ se punu in archivulu camerei. Urmeza continuarea desbaterii generale a­supr­a buge­tului de pre anulu 1872. Ernestu S i­m o n y i dechiara, ca dinsulu va critică in discursulu seu tota procederea si tota politic’a guvernu­lui. După ore-cari observatiuni oratorele vorbesce despre convenirile de la Săli­sburgi’a si Gastein, despre amesteculu fostului ministru-presiedinte ungurescu, Andrăssy, in aface­rea de impacatiune a cehiloru, trece la amenarea nemotivata a dietei croate-slavone si fine nu se intorce a vorbi despre insa­si camer’a un­guresca, despre carea dice, ca este pro pucinu independinte si câ guvernulu prin influinti’a sa a­supr’a ca­merei promove numai corruptiunea. După acést’a oratorele trece la politic’a financiaria, in­se fiindu tempulu innaintatu i se concede a-si continuă dis­cursulu in siedinti’a prossima, si astfeliu Siedinti’a se redica la 3 ore d. m. Georgia Lazaru si Scol’a Romana. Discursu de receptiune pronunciatu de dlu P. Poenaru, in siedinti’a de la 8/20. sept. a Societăţii academice romane. (Pine.)”) A­n­n­e x’a litte­r’a A. Est­r­actu d’in discursulu lui Lazaru ros­­titula inscau­narea mit­ropolitului tier­­rei romanesciDionisiu Lup­u , la aunu-1 u 1819. Prea sânte părinte, Prea bine este lumii cunoscuta slav’a si marirea ro­­maniloru, stramosiloru nostri, apoi in câtu este pentru stră­lucirea sciintieloru si a maestriei loru in vremea aceloru­ a, sunt mărturia invederata insu­si stâlpii podului Traianu d’in albi’a Dunărei, precum si temeliele turnului Severinului, ca­re până asta­di se afla in fapta, si care in chipu de chriso­­ve nemincinose invederatu marturisescu, desceptandu-ne a unnu si noi stramosiloru nostri, ca necurmatu se-i pro­­slavesca si menti’a prea innaltului sceptru imperatescu, si san­­tulu seu facu ce arde pre jertfelnicu, se-i prefaca slav’a in mărire, era nu in perire si stingere. Daca pre candu s’ar *) Vedi Nici 112, 113, 114 si 116 ai „Fed.“ redică duhulu d’in fierrin’a aceloru­a si ar’ privi pre stră­nepoţii marelui Cesare, slavitului Aureliu si ai innaltului Traianu, pre in dîn’a de asta-di mai cunosce-i-ar’ ? Negre­­satu i-ar’ caută in pătaturile cele mai imperatesci, si i-ar’ află in viziunile si bordeele cele mai proste si incenusiate, i-ar’ caută in scaunulu poterii, si i-ar’ află amariti sub ju­­gulu prostimii, i-ar’ caută proslăviţi si luminaţi si cum i-ar’ află ? rupţi, goli, amariti si asemenati dobitoceloru, de totu cadiuti in prapastia, bine gatiti spre slujb’a vrasmasiului o­­menirii, rapitoriloru casei parintesci. Ajungă lacrimele pa­triei, ajunga jugulu robiei, vreme este acum sé se redice d’in tierrina sementi ele cadiute si se-si afle drept l a isbavi­­re. Aducerea aminte la marirea stramosiesca cere mântuire cadiutiloru sei strănepoți si innalu­area santîei tale este in­su­si vindecarea raneloru némului nostru. Acéstea nu e de câtu una pronia dumnedieesca, care facundu-i-se mai pre urma mila si de acestu nému cadiutu, a ruptu aici blaste­­mulu lui, si prin redicarea dreptei prea sautîei tale va se puna acum stavila intunerecimii. Dreptu-aceea obștea cu multiamita glasuesce : blagos­lovea sé-ti fia redicarea in scaunu, că si urmatoriloru spre pilda, in vecuri bine-cuventata sé-ti fia ocarmuirea si pas­­toresc’a cârja a prea santîei tale. Inverdiesca toiagulu lui Aronu ca se fia oglinda de intreleptiune pastoresca nepotiloru si stranepotiloru nostri, se ti-lu inoiesca falnicu, si noi strănepoții lui Romulu si fii duhovnicesci ai prea santîei tale, ti bine­cuventamu scaunulu pre care te au inaltiatu proui’a celui pre innaltu, ca se nu fi părinte si povetiutoriu, ti binecuventamu toiagulu păstoriei, că se ne fia noue spre întărire si sporiu, era prea santîei tale spre vecinica lauda si mangaiare, ca nu-ti va fi cu noi ostenelele in­­zedaru, pentru că sciintiele ce sub ocarmuirea prea san­tîei tale, au a se intemeiă in pal­atulu bogatului că si in colib’a seracului, după mai multe sute si mii de anii voru marturi intieleptiunea păstoriei a prea santîei tale. Calea, prea sânte părinte, potec’a care cu braciu voi­­nnicescu si cu duhu romanescu, spre mai mare mirare a né­­muluioaides hisu,întinde fara sfiala sipazulu spre descoperirea brasdei stramosiesci. Aici fric’a nu mai arelocu, sfiél’a zace morta la pamentu. Proni’a lucrédia si noi toti cu bucuria ti-urâmu Annex’a Litterr’a B. Estractu d’in apel­u lu la subscriere pen­­tru publicarea unui Cursu de Matema­tica ce eră gat’aa se pune sub tipări­u, le Geo­rg­i­u Lazaru in annulu 1822. Iubitiloru Romani, Cu câtu este omulu impodobitu cu chipu si cu deose­bite daruri, si cu mai mare potere stapanitoria intre tote si pre tote cele alte fapture ale cuprinsului acestei planete pa­­mentesci, pre care că unu Dumnedieu pre tote ie are su­puse, le ocarmuiesce, le stapanesce si le intrebuintiéza, ori la ce voiesce după plăcu, si fiindu cu innalt’a fiintia nimi­­cu n’au facutu fara cuventu desaversîtu , urmedia câ cu atât’a dara mai multu si mai santu, trebuie se fia si scopu­­lu pentru care este omulu facutu si ziditu, la care santu sfersîtu, fâra de una crescere cuviintiosa si una cultura bi­­ne-potrivita omenirei, nici intr’unu feliu nu potu ajunge muritorii, de solutu fiindu câ mai lesne este a slugări pre do­ue­ dieci de intrepti, de câtu a stapani pre doui nerodi, 470 Satu-Mare, in lun’a lui noemvre 1871. Die Red.­­ Vinu a descrie alegerea membriloru pentru comitetulu comitatensu, care s’a trenutu in 22. nov. a. c., sub presidiulu contelui Paulu Degenfeld, d’in partea a patru comune : Pomi, Borhidu, Vesmortu si Lipau, pure romane, d’in cari trebuia sé se alega siese membri. Ca se scia on­ publicu până la ce gradu s’a dejositu unu juratielu crescutu cu prescura romanesca, ve rogu că acestei adev­erate descrieri se dati locu in colonele multu pre­­tiuitului diurn­alu, ce redactati. Mai nainte de a me demite iu meritulu lucrului, do­­rescu a face cunoscutu on. publicu, cine e acelu juratielu ? Acelu­a e Thoma Iancsi, fiiu de preotu romanu, care atâtu pentru portarea sa cea rea, câtu si pentru pucinulu progre­­su in studie a fostu eliminatu d’in a siesea clasa gimnasia­­la. — După eliminare in câtu­ va tempu a vegetatu la cas’a parintesca, apoi prin influinti’a bine-meritatului barbatu D. SimeoneStanu, jude cercualu, — in privinti’a ca­­rui­a tocm’a cu ocasiunea acestora alegeri, unde eră si d’in­­sulu competinte, si-a aretatu deplina recunoscintia, de­­corandu-lu cu nesce titluri vatematorie, — au fostu in ca­litate de notariu in mai multe locuri dispusu. In postulu seu de notariu si-a aretatu d’intii cei ru­giniti, ce sentieminte nutresce câtra poporulu romanu, că notariu s’a aretatu ca spre mari lucruri e nascutu, că nota­riu portă in peleria pena de unu stangenu, pinteni husares­­ci si avea o portare asié de ambitiosa, incâtu a meritatu predicatulu Thoma Iancsi celu n . . . îiu ! — Dar’ pentru acesta portare destrămata impreunata cu multe illegalitati, a fostu lipi­situ de oficiulu notarialu. După acestea a fostu primitu de scriba de D. Nicolau Ujfalusy, acum supremu, atunci vice-comite Satumarelui, numai d’in acelu indemnu, ca se potu trai, in a carui­a curte a petrecutu câte­va lune că unu caraghiosu (ing. — Udvari b . . . . d.) Intrevenindu strămutarea diregatoriloru comitatului, aud omu , câ Iancsi, firesce că romanu, a ajunsu juratu co­mitatensu, si eta se implini, câ Iancsi ajunse omu mare. In calitate de juratu (cine sum io ?) i se parea a cre­de, câ destinele romaniloru sunt depuse in manile lui, s’a laudatu ca are sé invetie ellu pre popii cei romanesci ; si intru adeveru intru atâtea a lucratu pentru starea si ferici­rea romaniloru, in câtu acum merita predicaturu de rene­­gatissimu, si de va portă elu acésta diregatoria mai multu tempu, jidanii, bunii sei amici, se voru inavutî, era romanii voru deveni la sapa de lemnu. Aceste premiiienclude, trecu la alegerea intemplata, facundu observatiunea, ca precum pretotindene, asie si aici aristocrații veterani, că poporulu sé nu potu veni la cunos­­cinti’a drepturiloru sale, tote medilocele, fia câtu de mar­­siave, le intrebuintiedia si deosebi se folosescu in privinti’a romaniloru cu cei renegati, d’intre cari celu d’antâiu e Thoma Iancri. — Innainte de alegere cu pucine dîle prin ordinatiune a fostu conchiamati la presiedintele conte Paulu Degenfeld toti primarii si notarii comunali, unde in locu se li­ se esplice insemnetatea lucrului si se fia incunoscintiati despre procedur­a tieuenda la alegere, după ce fusera ospe­­tati cu mancare si beutura in abundantia, Thoma Iancsi li ceti numele candidatiloru, si, precum se aude, desî s’a facutu prin cutarele observatiune in contr’a candidatiloru, indata i s’au astupatu gur’a, daca s'a facutu partasiu „mâncării si beuturei.“ (Lucru prea­ tirescu, dar’ preotii si invetiatorii unde au fostu, de n’au sciutu desceptă poporulu pentru a nu-si bè mintea si a nu-si mancă drepturile ? Red.) Ducându-se a­casa primarii si notarii, nemica mai multu n’au sciutu spune alegatoriloru, decâtu , câţi si cine sunt candidaţi ? urmandu cu rapediune cerculariulu convoca­­toriu alu presiedintelui, in care s’a dusu, ca alegatorii se merga la loculu alegerii provediuti de a casa cu siediile, pre cari se fia scrisu numele alegândului. Aci e de insemnatu, ca loculu alegerii s’a pusu in comun­ a Pomi, că estrema, sciindu bine viclenii, că acești poporeni, — prin una cercumstare nefavoritoria picați in desperatiune, neci potendu perde, neci dobendi, — mai usioru se potu insielă, mai adaugându-se, cu rachiuti’a inca si-avu­ succesulu seu, — (prin unu vicleanu judanu candida­tii, apoi si alesu), — data in abundantia celloru mai tren­­tiosi Pomneni, cari umblau împreuna cu nesce judani, unulu mai trentiosu decâtu altulu, in societate cu Thoma Iancsi „Ecce Juda viclenulu cu cohortea lui“ impartîndu-li siedu­­lele candidatiloru, fabricate in cancelari­a infernala a sedu­­catoriloru. Asie Thoma necredintiosulu se făcu instrumentu ser­­vilu pentru eluderea drepturiloru constitutionale ale poporu­lui, cu sperare, câ asie si­ va eluptă venitoriulu seu, si va fi bine vediutu înaintea aristocratiloru magiari. In contr’a acestei procedure inimice poporului, in spe­ciala pentru comun’a Pomiloru, unde a fostu candidatu dia­

Next