Federatiunea, ianuarie 1872 (Anul 5, nr. 1-8)

1872-01-14 / nr. 1

3 ni respectă vointi’a si a sprijini pre candidaţii noştri apţi la posturile competinte. Vorb’a si-o trenura asié, câtu caintia nu avemu. Intielegerea intre noi deveni esemplaria si solidaritatea deplina ; si daca legea d’in 1870 , XLII despre municipie si autonomi’a loru nu ar’ fi mintiuna facia de respectarea vointiei majoritatii, daca acea in fondu ar ajunge numai baremu câtu e negru sub unghia mai multu c£ ori si cate „Verordnung“ de a lui Bach ; daca ace’a nu ar’ dă omnipotinti’a in man’a prefectului si prin ellu guvernai , atunci noi cu o majoritate de 101 contr’a 50, reusiamn deplinu. Partid’a guvernului, intielegandu de solidaritatea nostra, spumâ de mania, nu pentru câ dara nu aru fi sciutu, câ triumfulu va fi altu ei, ci pentru câ de asta-data au se fia daţi de golu, au se fia blamaţi si timbrări de o minoritate neînsemnata. Tem’a partidei guvernamentale numai deâtu după deschidere si capetâ espressiune vina, câci procedendu se la alegerea celoru 3 membri in comissiunea candi♦ ,u01ia (1870: XLII. §. 68), d’in urna reesîra cei trei cand' ’ ti ai partidei oppositionali, anume: Georgiu P i e p u , P opoldu Rose si Alesiu Fodoru, cu majoritate de 101 tacia cu 50 voturi contrarie ; si ce se vedi, candu acum alegerea eră mai finita, candu acum toti deakistii si dedera voturile cu L. Szikszay în frunte, odata numai că d’in somnu se scola amintitulu membru corifeu cu furi’a-i caracteristica si după ce si dede motivele nelegali si abatetorie de la prass’a de pana acum, se sfortiâ a ni d mustră, câ votarea e illegale d’in motivulu, câ nu se face prin siediile ci prin votare nominale, desî de pre catalogulu rectificării alu membriloru comitetului, s. a. verdi uscate ; toti partisanii săriră că unuiu intru sprijinirea parerei, si amaritiunea loru deveni mare ; inse tote fure inzedaru, legea la acestu passu nu otaresce modalitatea, si membrii au avutu dreptulu d’a se tiené de prass’a de până aci. Marea majoritate se esprima contr’a si la vocea luiG. Bereczky, celu mai furibundu deakistu» si plecâ capulu, dupa ce* se convinseră pre deplinu, câ commembrii de acum nu sunt mai multu tractabili si aplecați a purcede după ei, că oile după — (După berbece seau după magariu ? R.) Aci debelarea loru fu completa si cum câ si de acum înainte are să fia totu asie o prevediura d’in capulu locului. Deci puseră tota rușinea de o lăture, si cu tote poterile se apucara strinsu de poterea absoluta ce legea o da prefectului, ingrijindu-se, că nici unulu d’in recomendatii partidei oppositionali sa nu fia primitu in candidatiune si asie vointi’a marei majoritati indata la inceputu sa se suffece. S’a si facutu, caci ai prefectulu Veselenyi, folosindu-se de dreptulu legalu, denumi pre cei trei membri ai sei spre întregirea comissiunei candidatorie, si intre acestia că se satisfaca, cum cugeta elu , si natiunalitâtii romane , anumerâ si pre protopopulu romanu d’in Basesci Gregoriu Popu , despre care fu convinsu câ nu conspira ? ! cu cei-îalti romani, si scieâ positivu, câ e gata la ori si ce fapta antiromana. Dorere, câ in acestu omu de nascere romanu, si care si a di se sustiene cu prescur’a Romanului amaritu si politicesce coplesîtu spre batjocur’a natiunei, aici ca s’a instelatu. Mari doreri in crucisia inim’a candu avemu se ne ocupâmu de acestu omn, si de altmintrea obscurantu, mi avemu iuse ce face ; detorinti’a ni e a spune adeverulu puni , nu avemu frica de demintîre, dupa ce in descri-re nu intingetru penn’a in negrel’a invidiei, câci Ddieu nu vede sufietulu, acestui omu fatalu nu avemu ce i invidia ! Naţiunea inse trebue se-si cunosca omenii, si suntemu pré-convinsi, câ Ddieu i va resplati după cum meritedia. Compunendu-se comissiunea candidatorie la numeru 6 inşi cu prefectulu in frunte, in 28 decemvre 1871 scria la 4 ore se adună pentru efeptuirea candidarii ; si omenii noștri aleşi, trei ore intrege se luptara pentru primirea recomendatiloru majorității si nici unulu nu se primi spre candidare. — La fiacare postu asupr’a recomandatului nostru veniâ votare si voturile stau trei a omeniloru prefectului contr’a trei ai nostri , deci Prefectulu decideă si decisiunea lui era in defavorea candidatiloru nostri. Si pre fostu-au acestia neapti sau prea multi, si in specie Romanii ? feresca si apera Dne ? Eca candidatii Romaniloru , de vice-notariu : Demetriu T o d o ru , rigorosante ; de asesora la sedinta orfanale Teodora Nichit’a, juristu absolutu cu esamenu de statu si prassa de trei anni ; de solgabireu in cerculu Cehului Georgia Popa, fostu jude orfanalu, si mai nainte sîru lungu de anii sub-jude cercualu , si Ioane P opu de solgabireu in cerculu Giboului. Atâtia fure toti ai nostri in unu comitatu cu poporatiune de 2/* parti Romani ! După frecări de trei ore commepilorulu Toka Zsiga ar’ fi fostu gafa a concede vre o doue posturi subalterne partidei oppositionale intrege . Gregoriu Popa vnse, cum suntemu informaţi, nu si d’intre toti candidaţii noştri, in fine finali, numai lui Demetriu Todoru se alatara, după ce In capacitatu, ca candidatulu lui nu se afla in stare de ai primi gratî’a. Nici vorba nu amu face aci de D. prof. Gregoriu Popu, daca asa nu era numirii cu romanu de cifra prefectu, si daca d’insum nu aru trai d’in crunt’a sudore a poporului, si daca tota esistinti’a si subsistinti’a sa nu ar’ avé d’a-o multiami numai si numai poporului, si daca tota famili’a sa, buna-starea ei nu ar’ avé d’a-o atribui pure natiunei romane nu, câci de la D. Gregoriu Popu, câ magiaronu, nu amu potéascepta se faca altmintrelea, fiindu inse ci Din’a lui fudenumitu ca Romanu, si câ atare, fia d’in invidia personale câtra unii, fia d’in ura câtra poporulu romanu comitatense, fia d’in alte slabitiuni personale au lucratu intru tote contr’a candidatiloru si interesseloru naţionali, si in urmarea acestei fapte, partidei guvernamentale asigură possibilitatea de a eschide pre ori si care romanu de la posturile administrative, asie câtu de la 1861, pana in dîu’a de adi comitatulu, multu putienu, n’a fostu fara oficiali romani, — nu potemu si nu ni esprimetiu sentinti’a condamnatoria asupr’a comportarei acestui individu de limba romana, si totodata se nu-i compatimimu invingerea erostratica. Fia convinsu Domni’a lui, câ poporulu romanu d’in comitatu si fara acésta erostratiada cunoscea deplinu sufletulu celu negru, de acum înainte inse nimicu nu-i mai pote retienâ despretiulu totalu. Si ce minune ! unu omu câ acestua nu pregetă a dîce câ , daca ar’ stâ ellu in fruntea Romaniloru cu fiii sei, fote trebile ar’ merge bine ? ! Apage satana» • Care inima odata e depravata intr’atât’a, de nici in cellu mai momentosu lucru municipalu publicu, nu areta nici câta e negru sub unghia bunavointia câtra poporu, ace’a pote să fia ori si ce, numai apta spre conducere si luminare, fara luminatoriu, nu, chiaru si in acelu casu, candu celelalte recerintie de conducatoriu s’aru poté află in person’a Dlui prota, fia si in unire cu fiii sei. — Noi de altmintrelea bucurosu primimu si amu primi ori ce omu luminatu de conducatoriu, numai si nn dee dovedi neresturnabile despre Romanitatea s’a ! — Asie se intempla de in candidare nici unu recomandatu de alu majoritatii nu si potu află locu afara de unulu Ioane Popu, fostu jurasore, care cu învoirea partidei, numai să ne convingeam despre buna-vointi a guvernamentale, se admisse de candidatu, inse d’in Cei 50 de omeni ai guvernului abié capetu unu votu. — Si asie pentru asta-data la 80 de mii de romani remaseramu fara puiu de diregatoriu administrativu d’in harulu guvernamentaliloru in genere, si d’in alu Dlui prota Grigoriu Popu in specie, care in loculu candidatiloru romani, respinsi cu concursulu lui fara picu de vina, nu avu tarla de sufletu a candidă si a-i inlocui cu altii demn; si apoi, prince fără indoiela si castigi recunoscintia la o stima pre- si careva d’in partea poporului. — Partid’a liberale, careia i se alaturara si Romanii, vediendu omnipotinti’a si volnici’a prefectului si a celloru 50 de omeni ai sei , vediendu-si respinsi toti candidații , vediendu cu contrarii politici numai jocu si batu de vointi’a marei majorități, protestandu cu energia si cerendu ca protestulu sa se ice la protocolu, se retraseră de la ori si ce alegere. — înainte inse de ce s’aru fi intemplatu acestu pasu energicu se ivi acelu incidinte neasteptatu, cu Ludovicu Szikszay, conducatoriulu guvernamentaliloru, avu orbc’a catediare de a inferă partid’a oppositionale si romana nationale, spunendu, ca eu o astfeliu de partida natiunale esagerata in pretensiuni atâtu la dieta, câtu si in diurnalistica, nici candu nu ar pasi la pactu fara crima patriotica, ect. Aminti aci si nume de barbati nationali, caroru a ellu nu e demnu sa li deslege curellele incalciaminteloru , fu inse indrumatu la ordine, pre câtu se potu cu iutele, d’in partea dlui A C osma si G. P o p u. E unu ce caracteristicu, câ acestu omu cu gura mare, iu arguminte inse forte secu, care diurnalistic’a nostra o cunesce numai cu orbulu colorile, si care justele nostre pretensiuni, că Jud’a cellu fâra de lege, nu vre sa le intieléga, are temeritatea de a plesni in faci’a a 2/3 pârti a comitatului, fara să demustre ce e crima in pretensiuni si ce e esageratiune ? si acestu pasu nici ca si pote află alta splicatiune, decâtu in mancarimea de a figură căpatriotu mare, vointi’a rea de a seduce * ,aru se adore pamentulu m au dreptulu cei ce prnu piciorulu predinsulu.“ 8 9) Filostratu 10) in Eroicele sale, era cum constata si dinsulu acéstea : „Sosindu si sarutandu pamentulu mergu la altare (temple), si că să se roge de Achile si că se sacrifice.“ Simachu totu la Sierpii de casa alude, candu duce : „Octavo domum die, multa reluctatus itineris dificultate, Larem patrium s au t a v i.„ u) Dar’ cu numai eu salutau pre dieii locului si, in d onorea loru, pamentulu unde sosiau, ci li faceau si sacrificie, astu-felu potemu afirmă fara esitatiune, cu sacerdotulu la Eleni si la Romani fu in respectulu Geniiloru desveluitu până in cele mai imperceptibile formalitati si rituri posibile ale sale. Astu-felu la ei: 11 Cei ce sosian intr’matiera străină eră obiceiu să sacrifice dieiloru locali s i e r o i o r u. 12) Adi acestea — salutare si sacrificie — la poporulu nostru romanu abile se conserva in miniatura si sub scutulu nestrapunsu alu religiunii. Candu ajunge in vr’o tiera străină, in vr’unu orasiu sau localitate la care a plecatu, Romanulu si face cruce, pronunciandu : „multiumescu-ti, Domne, ca m’ai tienutu sanetosu ca se ajungu si aci !“ Aceeasi cruce si face si candu pleca , roga pre diei că se-lu tienu sanetosu pre cale si se-lu reintorca neatinsu inapoi. Era act, in miniatura, rudimentele unei credintie atâtu de vechie. Era, inca-una-data, doveditu că religiunea crestina, nepotendu sterge credintiele si obiceiurile pagane, a fostu silita sa le adopte, investindu-le cu costumulu cei convenit mai bine. Revenindu la subjectu gasimu in Codinu „Asie dar’, după ce au ajunsu, precum eră destinatu, făcură sacrificiu Gentiloru unu corbu, etc.“ Li ofériau apoi vinu si tamaia, că cum noi amu oferi adi, după institutele eclesiastice, luminări si prescura. Era una dovéde temeinica in urmatoriulu distribu : Protinus egressae superis, quibus insula sacra est, Flava salutatis thura, merumque damus. 13 * 14) Eliodoru se esprime astu-felu : „Asie dar’ mai antâiu mergeau tienendu-se totu-de-un’a de marginile Nilului si de locurile de langa acestu riu ; dar’, după ce au ajunsu la cataracte, sacrificandu Nilului si dieiloru pamentului, schimbandu direcțiunea, se tieneau mai multu de mediteranea.*1) Devotiunea anticiloru câtra dieii locului nu se oprea inse numai aci. Nu numai câ eroii locului erau adorati cu diei, nu numai că barbatî’a si curagiulu li se imortalisău, se dieificau, si sub a loru protectiune se puneă regiunea ace’a — admirabile corobinatiune a religiunii cu filosofi’a, spre a stimulă si mai multu pre eroi in acele timpuri de resbele si ciocniri continue, — nu numai ca oricine intră intr’o regiune salută pamentulu pusu sub protectiunea dreiloru si eroiloru, dar’ chiaru si cei ce aveau să plece intr’o alta regiune, chiaru si aceia li faceau sacrificie, numite sacrificie de caletoria.... Daca necessitatea d’a plecă eră pre mare, in câtu nu mai eră timpu de sacrificie, anticii se multiamiau sa sărute pamentulu patriei pre care o paraseau si se dîca adio. Astu-felu Ovidiu, narandu in Metamorfosele sale transformarea Ecubei in cartea, in partea in care ni areta pre Ecub’a, soci’a lui Priamu, luatu in nava de la mormintele copiiloru sei, are urmatoriele frumose versuri, care vinu intru confirmarea celoru ce sustienemu : Acum ventulu Boreas silescu sa plece : pandiele, imflate d’o adiare propice, isbescu catartulu si corabierulu ordona sa se lase pandiele la voi’a ventulu . . . „Troja, adio ! . . . Suntemu smulsi d’in sinulu teu ! sriga Troianii cari plecau captivi si, sarutandu pamentulu, paraseseu locuintiele patriei loru, date prada lacului : „Troja, vale ! . . . Rapxmur, clamant, dantque oscula terrae „Troades, et patriae fumantia tecta relinquunt.“,5) Teofilaetu Simocatu, intr’una epistola, spune ca, plecandu catra Etn’a „desera Aticei salutare.“ Si tote acestea se faceau, inca una-data, in onorea Geniului localu, in onorea dieului domesticu protectoru, care eră represintatu si adoratu sub forma de Sterpe. D’in cele espuse până aci constataramu dar’, cu documintele clasiciloru scriitori, cu numerulu Geniiloru la cei antici eră imcesu, de-orace fiacare locu si-avea Geniulu seu, ba chiaru, după espresiunea lui Petroniu, hai lesne gasiai prin locurile neamblate unu Geniu de câtu unu omu; câ până si inscriptiunile lapidare congurgu a constată adoratiunea Geniului locului — Genio loci; — ci adoratiunea loru eră forte mare , prin sancţiunea de care eră insocita , câ autoritatea loru eră multu augmentata prin faptulu câ erau cei d’antâiu invocaţi la sacrificie, d’in care una parte erâ a loru. Sub imediat’a-li protectiune fiindu totulu, Genii locali erau chiamati in , ajutoriulu celoru bine-facutori si d’in credinti’a firma in sacr’ali potere, născu datin’a sărutării pamentului si salutări localităţii in care sosiau pentru prim’a ora, facundu sacrificie de caletoria. Astu-felu erau credintiele la stramosi, si pana adi le vedemu padîre, celu putienu in acele salutări ferbinti, ce facemu la reintorcerea in patria, după orecare caletoria, in acele banchete si veselie ce improvisamu la atari ocasiuni, in acele inchinatiuni si semne, de cruce ce ne grabimu a facem tienendu loculu sărutării pamentului si sacrificieloru. G. Dem. Teodorescu. (Va urmă.) 8) Tertuliani „Apologetica“ cap. XXI. 10) Philostratus „Heroicis.“ 8) „In fine intr’a opt’a dî, după ce m’am luptatu cu multa greutate a drumului, salutai dieulu patriei.“ — Symmachus, lib. V. ep. LXXII. n) Apollonii seboliastes extremo II. 10) „Plecandu indata, domu tamaia galbena si vinu dieiloru pre carii salutamu si sub a caroru sacra protectiune e pusa insulta.“ — Epistola Cydippus ad Acontium. 14) Heliodorus. — Lib. X. w) Ovidii „Metamorph,* Lib. XIII, vers. 118—421 pag. 475.