Federatiunea, ianuarie 1872 (Anul 5, nr. 1-8)
1872-01-28 / nr. 7
Loculati’a Redactorul«I si Cancelaria» Renaefiunile in Strat’a tr&g&tortalul [X.Ovészutoza], Nr 6. Scrisorile nefrancate nu se vorn primi decatu numai de la corespundintii regulari ai „Federatiunii.“ Articlii travaisi si nepublicati se vorn arde. Ciurnalu politicu, literariu, comercialii si economicii. Va esi Mercuria. Vineria si Dominec’a. Piedelu d» Prenumeratlfmn« . Fre teei lune • . . 8 fl. v. * Fre fiese lune. . . 6 „ „ „ Fie anulu in'.regu . 12 „ „ , FeniE’w 3#o»*asti’a. t.r a întregu 30 Fr. =80 Lei u » 6 lane 16 .. = 16 „ „ » 3 -Pentru Inmerttonl : 10 or. de linia.si 30 or. taos’a fcira brale pentru liespe-oare publication!* separatii- In loculu desobisti 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 or. Avista cetitoriloru „Federatiunii.“ La Redactiunea, acestui diuariu au fostu si este usulu cu occasiunea armului nou da se tramite, precâtu mai tienu adressele d’in annulu espiratu, câtiva Nri. d’in annulu nou, la toti CO. JDD, cetitori abonati ai „Fed.“ Asié s’a urmatu si estu-annu, speduindu-se 4 Nri ; de ora ce vine inconvenientului de intardare, ce resulta d’in «chiopetarea cu 12 dîile a calindariului nostru, se mai insotiescc ei altulu, ce provine d’in prea intardiat.C a insinusre a prenumeratiuniloru, venimu a rogâ pre 00. 00. cetitori ca atâtu pentru delaturarea neregularitatii in speditiune câtu si pentru orientarea nostra relatiivu la nr. essemplarieloru de tipiritu, sk binevoesca a grăbi cu insinuarea la prerumeratiune ; eră acei DD. cari n’ar avé intentiune d’a-si reinnoi abonamentulu, sk binevoiesca a retramite Nrii primiţi in acestu annu, ckci netiparindu-se mai multe essemplarie decâtu se recere pentru abonaţi si reclamatiunile eventuali. Redactiunea se afla in neplacut’a situatiune d’a nu poté satisface dreptei pretensiuni a nouiloru prenumeranti. Acest’a am patîtu-o mai in fia care annu si numai d’in caus’a susatinsa. Cu acesta caile suntemumiliti a roga cu intetîre, inca unadata, pre acei 00, DD. cari sunt in restantia cu pretiulu abonamentului, ca sa binevoiesca a grăbi cu jefuirea, caci d’in caus’a acest’a indurkmu multe neajunsuri. Redactiunea. Pest’a, 15/27. ian., 1872. De una septemana diurnalele ostrunguresci tote se occupa de feluritele versiuni ce curgu asupr’a conversatiunii Dlui ministru de esterne luliu And ras sî cu D. Stillfried, capulu deputatiunii casinului politicu allu catoliciloru din Vieden (Suburbii ale Vienei.) Diurnalulu officiosu „Correspundinti’a austriaca“ rectifica gresitele versiuni essîte in publicitate asupr’a cuvintelor» ministrului de esterne ostrungurescu. Impartesîmu după acestu organu amenuntele coversatiunii cari de altmintrelea nu sunt de mare interesu, pentru ca nu cuprindu lucruri noue ci preacunoscute de candu Rom’a deveni capital’a regatului si siediementulu guvernului Italiei. D. Andrassî n’a vorbitu altmintrea unei deputatiuni de parteculari, decâtu cum a vorbitu predecessorulu seu D. Beust pre caile diplomatica ; nu pote vorbi altmintrea, ceci conformu situatiunii europene si a imperiuli ostrungurescu, D. Andrassî nu pote deocamdata urma alta politica in cestiunea romana, propriamente cea personale a Pontefieelui, decâtu politic’a singura possibile, urmata de D. Beust. Differinti’a intre acesti doi barbati de statu este, ca Dlu Andrassî in dechiaratiunile salle au vorbitu mai verde, precandu D. Beust, după firea sa au fostu mai netedu, mai diplomaticosu in espressiuni. Graitoriulu Deputatiunii, D. Stillfried, spuse ca dsa si amicii ski considera situatiunea Silui părinte in Rom’a de nesupportabile si ck prin urmare innaltulu captivu d’un Vaticanu, nu mai pote remané prinsu in etern’a cetate ci are sk iee lumea in capu, pentru ca acolo ar’ fi lipsitu de securitate si possibilitatea d’a esstrce guvernarea spirituala. Graitoriulu, spre a da greutate vorbeloru salle, aminti incidentulu intre D Merode si unu osteaiu de padia, care ar’ fi insultata pre părintele cardinalu. — Ministrulu de esterne, D Andrassî, respunse, ok relativu la dorero-ulu incidentu ei ar’ fi manifestatii părerea de reu si ce ar fi cerutu pedipstiva ostasiului vinovaţii , ceea cei au multumitu pre guvernulu pontefi iu , de ora ce d’atunci n’a mai facutu reclamaţiuni. De altmintrea guvernulu Labei padia, ostesîesca , ce o pusese , la cererea guvernului ponteficiu, spre aperarea stului părinte contra eventualeioru demonstraţiuni, a retrasu-o „Doi, observă D. Stillfried după retragerea padit,oriloru stulu părinte este lipsitu de tota aperarea si de totu scutul» in contra plebei.“ „Neci decâtu, replic» D. Andrassî ckci padi’a s’a scosu numai d’in părtile interiori alle Vaticanului celle esteviori stau sub padi’a gardistiloru poateficelui.“ După acestea graboriulu observir, ck desi St. Parimé nu este dara amenintiatu in securitatea sa personale, este inse iuipedecatu in liberulu esserciriu albi drepturiloru si detorintieloru salle spirituale. D. Andrassî respunse, ck asa ca bunu catolicu si ministru allu monarchului apostolicu, porta cellu mai viu interesati pentru securitatea personale a ponficelui si libertatea lui deplina intru guvernarea besericei, prin urmare staruintiele officiului de estenie pre lariga guvernulu Italiei, a fostu si sunt ca tote asiediamintele besericei catolice, cari au caracteru universale si prin a carora mediuloehestru părinte esserce guvernarea besericei catolice, ek se conserve neatinse, ceea ce făra indoiela se va face d’in partea guvernului Italiei, pre a cărui amicetia si bune nelatiuni cu Ostrunguri’a, dsa pune mare pretiu. D. Stillfried totu mai avea in teca observatiunile gat’a, asie câtu pentru impedecarea stului părinte de la essercitiulu funcțiunii spir. prin guvernulu Italiei, in care dsa nu are încredere ck si va tiene promissiunile, — crede a pote dovedi contrariulu prin faptulu ck acellu guvernu, nou-numitiloru Eppi, li-ar’ fi substrasu temporaliele ; — la acestea D. Andrassî observa, ck . nu se scmte indreptatitu a presuppune despre unu guvernu cumca nu si-ar’ tiene promissiunile, câtu pentru temporaliele eppiloru, D. graitoriu este in ratecire, pentru ck guvernulu Italiei nu li-au subtrasu temporaliele, ci au pretinsu numai, ca aceia intrandu in functiunile lor diecesane sa notifice simplu autoritatiloru civile intrarea loru in diecese. Guvernulu Italiei se multlamesce cu simpla notificare, observa mai departe ministrulu, pre candu aiurea, d. e iu impetiulu ostrungurescu, in poterea principiului despărţirii besericei de stătu, se pretinde mai multu, acest’a numai per tangentei», că ci de altmintrea acest’a este affacere interna a Italiei. — Graitoriulu Stillfried, in rolulu seu de gur’a satului, mai scose d’in teca ultim’a observatiune, ce o tienuse in reserva, ca de independinti’a Ponteficelui nu pote fi vorb’a pana candu Rom’a, se tiene occupata de guvernulu Italiei, prin urmare situatiunea Ponteficelui numai atunci se va îndreptă, daca vre unu stata catolicu lu va imbia si lu va indemna a primi locu de scapare (asilu). Andrassî : „Neci consiliarii intimi ai SSale nu sunt de acesta părere, dealtmintrea trebue se vio dechiaru, ce neci unu statu catolicu d’in Europ’a nu pete da SSale asilu durabile, ce intru interessulu besericei cato), si allu essercitiului potestatii sale spirituali, ar’ poté ski dke maearu acelle folose carile de situatiunea sa actuale iu Rom’a.* Câtu pentru încetarea occupation» Romei prin guvernulu Italiei respunse Andrassî „Semttuîu de detorintia allu M Salle imp. i pune in prim’a linia missiunea d’a innainta binele suppusiloru ski si d’a assecura pacea monarehiei. — in fine, Dv. mei, dîsse Andrassî, eu sum amicu allu situatiuniloru clare. Remonstratiunile Dv. numai atunci voru fi clare, daca se voru formulă intr’unu planu chiaru. Credeti ca missiunea nostra este a navali indata în contr’a Italiei ?“ Aici se gatase mmaitiunea d’in teca si graitoriului vox faucibus haesit. Atât’a fu tota observatiunea, ck „acést’a trece preste marginile missiunii loru.“ Vedeţi, DDloru, inebraik Andrăs*î „Aici este mai usioru a critică decâtu a face propunere positiva.“ Era noi observamu ca au fostu pecatu d’atât.a vorba, dar’ diplomaţii sunt măiestri de vorbe si ambitimedia cat lumea vorbesca multu de vorbele loru iscusite si pline de spiretu. Noue in asta provinţia ni se pare mbtu spirtu si mai numi tu risspunsulu babuloru dintr’unu satu d’in Austia inferiore, unde paroculu locului, intr’una predicati une lamentabile pusese in lucrare tota fantasia sa, ca să descrie credincioilo u ski poporcui, cu celle mai viue colori trist’a situaţiune a Pontefi celui care se face cu de a s’a captivu, dîs de intr’altele per auxesim „S. nostru parute au ajunsu la atâdi saracii, câtu abie mai are sa mance numai ina data pre dî mamalga cu u pre si fasole acra cu cupa !“ „Aoleo ! bietula papa, singara cu o voce tote babele, de ce nu vine s. părinte la noi in satu de popa, aici ar’ trai domnesc« ca unu Vlădică !“ Datunci nu s’aude ca paroculu să mai fi predicatu despre suferindele augustului captivu d’in Vaticanu. Conversatiunea dar’, in sine, nu este de interessu mare, este inse a sci motivulu, pentru care casinulu catol. au tramisu deputatiunea la Andrassî si aici trebue sk credemu ceea ce se dîce preste totu, ck partit’a clericale si feudalii, al atii loru, cari stau in dosulu acestei deputatiuni automate, au vrutu sk sondedie (ispitesca) pre Andrassî, ce au ei sk ascepte de la dsa si sk-lu silesca a se dechiară. Se intiellege, fkra a spune, ck după acesta conversare clericalii sciindu de a dreptulu ceea ce scieau ei si mai nainte, voru pune in mișcare tota armat’a loru cea formidabile pentru a surupă domnirea betyarismului, precum numescu ei precumpetiitoria influentia a magiarismului in affacerile Austriei. Nr. 7607. IPest*», Domineca, 16./28. ian., 1872. Anulu alu cincilea MDCCCLXXII. Passivitate seu activitate ? Aceast’a este cestiunea, carea preocupa animele Romaniloru ardeleni, si a provocarii degia naulta certa si mare desbinare. Pre candu partea cea mai mare a intelligintiei romane este de parerea, cu roli’a passiva de plina acum sa nu se parasesca, până candu guvernulu nu ofere garantie, ce are de cugetu a face si cu poporulu romanu una împăciuire acceptavera, pre atonei una minoritate mica pare a voii sa se faca cunoscuta prin aceea, ca neincetatu arunca cu tina asupr’a conducatoriloru celoru mai probati ai poporului si apera pretensiunea, de a parasi rou’a passiva de pana acum si ca activi a se aruncă in bratiele guvernului. Marturisimu cu sinceritate, câ modulu, cum voiescu representantii activitatii a-si aperă parerea, neci decâtu nu este pre placulu nostru. Nu dâriu neci cinci parale pentru patriotismulu astoru-feliu de omeni capabili d’a publică pamfletele celemai neruşinate contr’a celoru mai stimati si probaţi barbati ai propriei loru naţiunii, si acést’a numai d’in causa, pentru ca acestia nu se potu intorce asie iute la activitate, că si aceia, de cari acum sunt înjuraţi in modu atâtu de uritiosu. Pentru interessulu concordiei nationale trebue sk ni dora anim’a, câ treb’a a ajunsu la astu-feliu de conflicte. Starea natiunei romane este astu-feliu, incitu trebue sa i se recomende gradulu celu mai supremu alu concordiei. Periclele amenintia d’in tote partile. A desbina naţiunea in unu asemenea momentu si a aruncă pre conducători in una lupta nefructifera, este una mare crima, pentru care amaru o se suferă cei vinovaţi, atâtu innaintea tribunalului poporului loru propriu, citu si a istoriei universale. E una aparintia de totu nepriceputa înaintea nostra, ci chiaru organulu metropolitului b. Siaguna, „Telegrafulu Romanu*, edatu pre spessele fondului besericei romaneorientale, este a elua care pare a se pune in fruntea unei agitaţiuni, ce tîntesce la desbinarea naţiunii romane. Noi cugetâmu multu mai bine despre metropolitului. Siagmna, stimâmu forte person’a sa si pretiuimu multu mai tare meritele sale pentru binele poporului romanu, decâtu să potemu nutri suspitiunea cea mai mica, ca dora elu ar’ aprobă agitațiunea cea dorerosa si netrebnica a acelora copii politici, cari vreu se se obtruda de conducatori poporului romanu, pre candu ei păru a fi determinați a sacrifică presintele si veritoriulu poporului pentru una jocari’a colorita cu colori splendide. A tiene prelectiune intelegiut.ei romane despre ace’a câ înainte de tote se r cere concordia, — si câ guvernulu I ungurescu ut aiâ'.u noi putienu va fi aplicatu spre concesi siuni, cu tâiu iu s nulu natiunii romane discordi’a si va radicâ mai tare capulu ei tradatoriu, si prin acest’a resistinti’a si forti’a natiunii se va debilită si fara cea mai mica coi lucrare a guvernului, ar’ însemnă a tornă apa in mare. Chiaru si operatorii cei mai fanatici ai principiului activitatii, chiaru si partisani cei mai insufletîti ai proiectului, care pretinde de la romanii ardeleni parasirea totala a oppositiunei loru pasive de pana acuma, nu voru fi asie naivi a crede, ca voru intari ecuilibrulu politicu alu natiunei loru daca se voru lasă a fi intrebuintiati de unelte, puntru a desbina naţiunea in doue castre inimice, spre durerea adanca a pa- I triotiloru adeverati, si spre marea bucuria a tuturoru inimiciioru ascunsi si aperti ai nemului romanescu.