Federatiunea, aprilie 1872 (Anul 5, nr. 33-43)
1872-04-05 / nr. 33
nieza nationalitatile, caci acestea de securu vor intrebuintia in modu patrioticu suffragiulu universalu. Doresce deci suffragiulu universalu si primesce propunerea lui Madarász. — Totu asié face si Aless. Mednyánsky. — Ludovicu Mo c sá r y polemiseza contr’a lui Ghyczy si Desideriu Szilágyi, cari au opumnatu suffragiulu universalu, si pledeza pentru acestua. Mai vorbesce Thoma Pechy pentru propunerea lui Csernatony, si cu acést’a siedinti’a se redica la 8 ore ser’a. Intielegere. Evenimente bogate, d’in cari potemu invetia, ni demustra, ca fara intielegere nu e solidaritate, fara solidaritate nu e potere propria, fara cari apoi n’avemu se asceptemu venitoriu favoritoriu. Adeverulu acestua toti lu credentu! ba precum am observatu, si caus’a neintielegerii o atribuiuiu in genere intielegintiei, caci ni place a vede numai faptele altoru a, or’ nu si ale nostre proprie; daca inse tote faptele contrarie interesului comunu — nu precum unii credu ca acum’a nu ar’ fi oportunu, — s’aru aretâ in publicu si s’aru venturâ, vediendu faptele proprie greșite, dora amu poté uni părerile, ne-amu apropia pote si neamu intielege, inse spre a ajunge acestu scopu, la descoperirea fapteloru trebue se evitamu orice vatemare personale. Unii de la natura sunt cu unu talentu mai mare dotati, prin educatiune si alte giursturi mai desvoltati, altii d’in contr’a remasi inderetru , dara si cei mai desvoltati potu rateci, potu gresî, or’ cei mai remasi potu avé opiniune buna si correspundietoria scopului si giurstariloru, apoi care d’intre mai multe opiniuni e mai corespundietorie, acéstea numai prin desbatere libera se pote lamuri. Conformu principieloru premise ar’ trebui dara se scimu, se determinamu, care sunt faptele cele greșite, cari intr’unu locu seu altulu se comitu, si cari ar’ trebui se le indreptamu, ca se ne potemu intielege ? Faptele acelea sunt multe, varie, si sub varia forma, deci cu greu se potu enumera, inse după a mea părere, cele mai momentose dora s’aru poté reduce la urmatoriele : Cei mai descepti, mai esperti barbati sunt chiamati a conduce publiculu, si daca au vr’o idea, vre-unu planu, după a loru părere, bunu spre ajungerea scopului, sub numele loru propriu potu cercă a-lu duce in deplinire, dar’ daca voiescu a lucra sub numele altoru a, dora in partida seu reuniune constituiti, seu chiaru in numele natiunii, atunci ideea trebue comunicata cu corporatiunea respectiva, carea apoi se o desbata libera, neinfluintiata si fara cea mai mica umbra de pressiune; or’ combatentii ideei acceptate, precum si proprnetoriulu celei cadiute se fia scutiti de ori ce ura si obiectiuni nedemne; caci altcum, ca se nu atraga ura fruntasiloru asupr’a sa, totu insulu se va retie- Ne de la pumnarea necessaria, caus’a va remane nedesbatuta, fruntasiulu conducatoriu va deveni inchipuitu, absolutistu si asie vointi’a libera se va monopolisu. Daca unu romanu, atacatu pre nedreptu de unu contrariu alu natiunei, intre fruntasii natiunei nu afla aperatori; sau daca la innaintare, aplicare, sau alte folosuri nu se ieu privintia meritulu nationalu, devotamentulu, ci alte motive de interesu, atunci atacatulu seu inapoiatulu va trebui se se retraga, si apoi nu sciu alu câtelea nu va cercă mangaiare in castrele străine. Daca infrarirea unei fracțiuni a natiunei cu alta națiune, seu cu o parte a ei, formeza unu actu, ce se pretinde a fi alu intregei naţiuni, atunci Brasiovenii, candu s’au in- tratîtu, fara a fi consultatu naţiunea, au peccatuitu contr’a naţiunii, ba chiaru si in contr’a loru, daca sperantiele nu li sunt garantate. Cart’a despre activitate si passivitate intre fiii aceledasi naţiuni, provine, după a mea părere, numai de la splicatiunea falsa a cuvinteloru, si in adeveru nu merita nuputare, caci passivitate cu greu se va afla chiaru si in cosmopolitismulu bine intielesu, or’ retienerea unguriloru sub absolutismulu austriacu, in presentu a cehiloru si ardeleniloru in adeveru e activitate negativa, dictata de esperientia si giurstari ; deci passivitatea acestoru a se pote socoti numai in privinti’a unoru afaceri, dara nu in generalitate, nu absolutu. Cuvintele »activitate si passivitate“ eu asie le pricepu, cu cine pote face totu ce crede a fi spre binele natiunei, e activu positivu, dar’ daca vede, că tote calile sunt închise, îngreunate, atunci face ace’a, cu ce crede a impedecă si slabi tendinti’a inimicului, si asie era e activu, inse negativu ; deci passivi sunt numai cei nepassatori, indiferenti, dar’ nu si cei cari evita cursele si se ferescu ca nu cumva se mane apa la mor’a stapanitoriloru. Am cetitu argumente diverse despre activitate, cari in sine aru fi de primitu, aru fi de recomendatu, dar’ intre impregiurarile presente sunt mai multu seducatorie, decât folositorie ; apoi tragându o paralela intre tienut’a unguriloru sub absolutismulu austriacu si intre passivitatea ardeleniloru, le aflu cam identice. Ungurii s’au tienutu passivu, seu activu negativu, la senatulu imperialu n’au partecipatu d’in caus’a, câ naţiunea numai in diet’a sa propria se pote enunciâ, dar’ caus’a in adeveru a fostu, câ de la senatulu imp., unde ei aru fi fostu in minoritate, nu au asceptatu ceva bine, au prevediutu, câ pretensiunile loru nu se voru împlini, deschidienjdu-li-se dieta, nu au tramisu la senatulu imp., ci au cerutu, ca monarculu se li asecure drepturile prin juramentu coronatîonale, si asie se născu altu senatu, commissiune de ambe pârtile cu potere egala, dualismulu , si acestea tote le cascig^ra numai prin portarea loru negativu activa. Ardelenii, după ce ungurii reesîra singuri stapanitori, cu nin^cirea autonomiei mare-principatului, acestua se incopciâ câtra ’Ungari’a, legile sanctionate fure sterse, si tote aceste se efa^uira fara concursulu natiunei romane ; asie ardelenii, d’in esperientia convinsi, ca pre langa legea electorala sustatoria nu voru reesî a alege ablegati in proportiunea poporatiunei, si astfeliu de la o dieta, unde nu ponderositatea motiveloru, ci arbitriulu unei majoritati fortiate decide, nu au cuventu d’a ascepta împlinirea pretensiuniloru nationale, deci, fara garantia deplina, nici in activitate completa nu voru intra. Ore activistii intrebatu-au ce au cascigatu romanii d’in Ungari’a propria prin activitatea loru, pre langa tote ca legea electorala nu e asie asupritoria ? intrebatu-au, ca daca ungurii aru promite, afara de dieta, acesta promissiune va avea peste totu Ardealulu efectu doritu ? Acestea credu la passivistii, seu mai bine, activistii negativi le potu mai bine desluci, eu le atinsei numai cu causa impedecatoria a intielegerii. Afara de căușele inaîrate, cari sunt pedecea intielegerii si solidarității nostre, n’ar fi de prisosut a aruncă o privire si preste Associatiunea literaria aradana si partid’a nationale d’in Aradu, unde neintielegerea este atâtu de încuibata si inradecinata, incâtu tote mergu anapoda si pre dosu. Nu voiu se me ocupu de administratiunea interna a acestei. Associatiuni, si nici ca se tiene de objectulu articlului presentu, ci vom se atingu pre scurtu numai caus’a neintielegerii. Pentru ajungerea scopului maretiu si salutariu, care este „cultur’a poporului romanu“, este neincungiuratu de lipsa, că cei duoi factori principali, poporulu si inteliginti’a, se aiba ocasiune câtu mai desa d’a conveni, a conversă si aste a se consolidă. Derere inse, ce acést’a nu se intempia, si caus’a se dice a fi înstrăinarea si recel’a poporului, ce eu credu, dar’ totu-odata credu si aceea, cu caus’a recelei si a instrainarii e inteliginti’a, carea nu-si cauta petrecere in localulu Associatiunii si asie nu da poporului ocasiune d’a conveni si conversă cu ea. Incâtu despre „Reuniunea natiunale aradana“, adeca despre activitatea ei si a comiteteloru ei, nu voiu se judecu, câci eu nu sciu se fi desvoltatu vre-o activitate mare sub decursulu organisarii municipale, nici nu cunoscu conduit’a naţionala a oficiantiloru romani aleşi si denumiţi. Atâtea vnse sciu, cu neintielegerea si aici si joca rolulu seu. Cu privire la cele aci enunciate, unu casu enigmaticu publicatu in „Federatiunea“ Nr. 129 — 1871, m’a surprinsu, câci nu lu sciu esplică : — daca conferinti’a alegatoriloru d’in partid’a drepta, adeca Deskiana, a voitu se nu mai conceda unu postu insemnatu, daca romanii se vom inviti sé fia alesu séu N. seu B., care cestu d’in urma e presiedinte comitetului centralu alu Reuniunii nationale, deci e si conducatoriu natiunale, acést’a n’o intielegu fara a presupune, ca deachistii guvernamentali considera pre D. B. totu că si pre N. de allu loru.*) Casurile aici atinse in meritu tote sunt adeverate, si până nu sunt asié faptele, asié vomu avé si folosulu, dar’ îndreptarea fapteloru e grea până unii nu se lapeda de arogantia, alții de poft’a de a avé unu osu de rosu, de interesu personalu, materialu. Combinandu acestea, daca nu m’asiu teme de faptele mortifere alle unoru intreleginti, bucurosu asiu acordă cu D. G. B a r i t i u , ca Romanismulu ar’ fi sempitermu. A____ 130 Adunarea generale constituanta a institutului de creditu si economie „Albin’ a“ d’in Sibiiu. In 14. Martie se tienu adunarea generale constituanta a institutului „Albin’a“ in cea mai buna ordine. Adunarea se compuse d’in 42 de acţionari, representandu 172 de voturi si aprope 1000 de acţiuni. Adunarea se constitui, alegandu-si de presiedinte pre d. Dr. Alesandru Mocioni si de notariu pre d. Ioane Popescu d in Sibiiu. Cetindu-se după aceea raportulu comitetului se vediu, ca se subscrise 3241 de actiuni si se respunse pentru ele 98.844 fi. 50 cr. Subtragandu-se de aici spesele avute cu 5854 fi. 50 cr. si scadiementulu cu reducerea actiuniloru la numerulu prescrisu cu 2498 fi., starea efectiva a cassei face 90.492 fi. v. a. La propunerea domnului Babesiu se esmise o comisiune in personele domniloru Papfalvi, Radulescu, Dr. Tincu, Senoru si Banciu spre a scontră cass’a. Comisiunea afla cass’a in perfecta ordine, intru tote conformu *) Cu tote ck nu suntemu iniţiaţi in secretele affaceriloru locali si anume in pactulu, compromissulu etc. partitei nat. romane d’in Aradu, cu partit’a deachistiloru guvernamentali d’acolo, credemu a poté deslegă enigm’a estu-modu. Deachistii guvern, offerirailoru postulu cu conditiunea d’a se candidă N si B, dar’ totodată cu reservatiunea mentale, ca de voru calcă romanii in cursa primindu darulu Danaideloru, magiarii deachisti, in a caroru mana este poterea voturiloru, voru alege pre magiaronulu N, cu titlu romanescu sub auspiciele comitetului rom. insusi. Asie credemu noi, pote fi cu DV. sciti mai multe. Red. fcitreloru din raportulu comititului; or’ cu privire la banii gata, cass’a se gasî in deplina conformitate cu estractulu d’in diuariulu de cassa legalisatu prin notariulu publicu, anume cu 90,492 fi. Adunarea generale, luandu la cunosciintia acestu raportu, absolva comitetulu fundatoriu de responsabilitatea sa cu privire la afacerile de pâna acuma. Cetindu-se decretulu ministeriului regescu ung. de agricultura, industria si comerciu, data 20 iuniu 1871, Nr. 6727, prin care se aproba cu unele modificări statutele institutului, la propunerea facuta din partea domnului Dr. Maniu, adunerea privi statutele de cetite si le primi intru totu cuprinsulu loru en bloc. Se purcese apoi la întregirea consiliului de administratiune, in sensului lui 35, prin alegerea de 5 membri pre langa cei 7 fundatori, si votandu se cu siediile, se alesera dd.: Gregoriu Mateiu cu 161, Elia Macelariu cu 154, Metr. Dr. Vancea cu 120, Dr. Aureliu Maniu cu 112 si Ioane Popescu cu 98 voturi. La provocarea presiedintelui adunarea dechiara, ca nu afla motivata lips’a de o noua emitere de acțiuni, si cu acestea se terminară lucrările principali ale adunarei generali constituante. Consiliulu intregitu se constitui indata după adunarea generale, alegandu-si de presiedinte pre d. Dr. Alesandru Mocioni, de vice-presiedinte I. pre d. Iacobu Bologa, de vice-presiedinte II. pre d. br. Ursu, or’ de notariu pre d. Ioane Popescu. In siedinti’a tienuta in diu’a urmatoria consiliulu alese de directoriu alu institutului pre acelua, carele incorporâ ideea infiintiarei acestui institutu, lucrâ d’in tote poterile pentru realisarea ei si de la care se pote așteptă cu dreptu cuventu, câ va conduce institutulu acum infiintiatu spre indestulirea tuturoru, adeca pre domnulu Visarianu Romanu, firesce cu unanimitate de voturi si conformului 25 d’in statute. Celualaltu personalu alu directiunei se compune d’in unu secretariu, unu comptabilu, unu oficialu si unu servitoriu. Postulu secretariului va remane de o-camdata neimplenita, de comptabilu se alese d. Stefanu Lészai cu unu salariu de 1000 fi., or’ de oficialu d. Cristianu Zidu cu unu salariu de 600 fi. Sierbitoriulu va trage 180 fi. pre anu. Delegaturu consiliului in sensulu §lui 45 e domnulu Elia Macelariu. Pentru publicările necesarie se desemnară in intielesulu §-lui 5 pre langa foi’a oficiosa inca alte doue foi, adeca „Gazet’a Transilvaniei" si Albin’a.“ La propunerea directoriului se decise a se cascigă pre unu tempu nedeterminatu pentru primulu terminu de organisare si punerea in viétia a institutului unu barbatu de specialitate, versatil intru organisarea de astfeliu de institute ; aquirarea si angagiarea acestui barbatu se concrediu presiedintelui consiliului. In fine se mai decise, că institutulu se se marginesca deocamdata numai la urmatoriele afaceri : 1. la infiintiarea reuniuniloru de creditu pentru partecipanti, cari sunt fundamentulu institutului; 2. la primirea de deposit® banali spre fructificare ; 3. la darea de anticipatiuni pentru obiecte de valore ; 4. la escomptarea de politie sigure ; 5. la facerea negotieloru de comisiune ; 6. la primirea asuprasi de cumperarea si vendiarea comisionale a chirthieloru de Btatu si de pretiu, cum si a altoru afaceri de banca cu deschiderea veri-carui creditu bianco ; mai departe si domiciliarea de politie si incassarea loru pre contulu altoru persone. Darea de împrumute simple la nepartecipanti, si de împrumute ipotecari si cumperarea si vendiarea de imobilier cu privire la marginitele midiu loce de bani, de cari dispune institutulu la inceputu, si fiindu-ca imprumutele ipoter cari se potu face numai pre unu tempu indelungatu, prin urmare absorbu si detiagu sumele disponibile pre unu tempu mai mare, decâtu ar’ facea acest’a in interesulu prosperarei si aventurei junelui institutu — se decise a nu se incepe. Estrasu d. „G. Tr.‘ Ocn’a-Desiului, in 29 martie 1872. Onorab. Die Red ! Poporulu romanu gr. cat. d’in opidulu Ocn’a-Desiului că de o parte se faca destulu mandateloru mai inalte școlare, era de alta vediendu necesitatea de a-și poté cultivă tenerimea in numera mai mare decâtu până acum’a, inca in vei’a trecuta s’a nesuitu a-si largi si renova edificiulu scolei, asie câtu acum toti cei abili de scol’a de tote dîtele potu incape cu destula comoditate. Cu părere de reu trebue inse ca se spunemu cum câ prin intrevenirea deseloru nenorociri de cari au trebuitu se suferă nu numai poporulu nostru, ci, potemu dice, mai toti locuitorii Transilvaniei, acésta scola nu s’a potutu gată ase câtu in tempulu de orna sé nu suferă invetiamentulu. Recolt’a cea slaba, scumpetea cea mare pentru totu ce contribue la traiulu vietiei, apoi pre langa acestea ne mai pomenitele esecutiuni pentru dare, sunt mai alesu in comitatulu Solnocu-interioru pentru bietulu poporu câteva plage ce lu făcu că nu arare ori se suspine. Avendu noi in vedere si cunoscându pre bine miseritatea poporului romanu d’in locu, neamu consultatu că barem prin ce ni va fi cu potintia se tindemu ajutoriu la organisarea completa a scolei romane susu-mentionate. După o meditare mai îndelungata amu ajunsu la convingerea, cu jucarea unei piese teatrale câtu de simpla ar fi fort, cu scopu, de o parte pentru ca se veda si frații ma