Federatiunea, septembrie 1872 (Anul 5, nr. 92-99)
1872-09-03 / nr. 92
fest’», Domineca, 15.13. septemvre, 1872. Mr. OS~69â. Anulti aiu cincilea MDCCCLXXIÎ. Joculnti’a Redactorului si Cancelari’« Hedaetiiinil « in Atrat’a tragatoriului [X. Svészntoza], Nr. 5. Scrisorile nefrancate nu se vom primi decata numai de la corespundintii regulari ai „Fed raţiunii.“ Artiolii tramisi ai nepublicati se vor arde. Diurnaiu politicii, literarii«, comercialii si economicii. V» est Merctsi«», tineri a »1 l)omninec,a. Pretiultt da Pre numera ti (tun Pre trei lune . . . 3 fl. v Pre oiese !une . . . 6 „ Pre auulu intregu . 12 „ „ Peniec utoiUBuu’a : pre a , intregu 30 Fr. = 30 i.e. n „ 6 lune 16 ,, =. 16 , „ « 3 ~ 8 ii = 8 „ „ Pentru Insertion! : 10 or. de linia, si 30 or. tacs’a timbrale pentru fiesoe-oare publicatiune separatu- In loculu deschisi 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 cr-Nu e de ajunau, ci noptea te culci pre vetr a ti udata de lacrune fierbnte si auror’a demanetiei nu e farmecă pentru tine ! Nu e de ajunsu, ci d’in diori plina in nopte, in patri’a-ti romana iî e dat’a de secuii a luptă si suferi ! Mai cadu inca si bradii, cari te au umbritu, se stingu si lucéferii, can ti-au luminatu ! O ! Romanime ce ai pecatuitu ! Anim’ani întristata inca nu se asiedia, după ultimele duoe loviture nespuse ale sortii, lacrimele inca nu ni se oprissera, plangandu apunerea a duei luceferi de pre orizontulu Romanimei, candu in 11. 1. c., tardîu la mediulu nopţii, primiramu de la Dev’a urmatoriele orduri : „Avramu Iancu, erou lu muntiloru, a repausatu in 10. spre 11. sept. 1872. ; immormentarea se va tiene in 13. sept. a. c. in B a i ’ a - d e » C r i s i u.It Avramu Iancu s’a nascutu in Vidr’a-de-susu, in muntii apuseni, in 1824. ; scolele elementarie si gimnasiale le-a facutu in Abrudu, Zlatn’a si Blasiu. Scientiele filosifice si juridice le-a absolvitu in Ciusiu. După „Panteonulu romanu* Iancu a fostu unulu dintre cei mai solidi si mai eminenti intre conscolarii sei, cu deosebire i placea matematic’«, si in acesta studiu a fostu celu mai escelinte ; elu iubiâ si music’a, si era măiestru in flauta. După aceea s’a dusu la Tergu-Muresiului, la tabl’a regesca cu practicante ; in 1848, a depusu censur’a de advocatu si aici apoi l’a ajunsu fortunosele vremi din 1848. De la 1848—1850 vedemu pre Iancu partecipandu la tote acţiunile natiunei romane d’in Ardelu ; elu a fostu la adunarea d’in Blasiu, in dominec’a Tomei; in 15. main veni pre „tampulu libertatii“ in fruntea legiunii munteniloru si fi primitu cu entusiasmu nespusu si portatu in triumfu. De aici incolo apoi, fidelu juramentului depusu, si insocitu de neuitaţii B a ia tu si A s s e n t i e , a lupt,atu cu perseverantia si bravura in patrie a prototipului seu, Horia, pentru eliberarea poporului romaan. După alinarea viforeloru, după trantirea duşmanului, după mântuirea patriei si tronului, Iancu, care pre pamentu nu iubia altu ce de câtu numai patri’a si natiunea sa, vediendu-se instelatu intru cele, pentru cari s’a luptatu in folosulu natiunei sale, a cadiutu victima paralistei si 22 ani intregi, sbuciumatu de dureri, mai multu a vegetatu de câtu vietiuitu, plina ce in 10. sept. a. c. si dede sufletulu seu nobilu si curatu in manile lui Marte, a cărui fiu a fostu. In 22 de anni, stimatu si veneratu de toti, n’avea alta placere, de câtu a caletori de la Halmagiu la Bai’a-de-Ciisiu, Bradu si inderetru, si a si spune suferintiele sale prin una fiaica, de care nu se despartia neci una-data. Arare ori era omulu fericitu a lu afla in momente senine, dar’ si atunci era tristu, durerea vorbiâ d’in elu. Si asta di Iancu nu mai este ! Nu audîti vejietur’a arboriloru, nu sentîi cum se rediea si scade pamentulu sub voi ; bradii si stegiarii plangu si suspina muntii, caci a moritu decorea, mandri’a loru, Iancu , lu plangu muntenii, nedespărţiţii sei soci de arme, cu cari adeseori, in umbrele muntiloru, tienea svaturile de batalia, si d’impreuna cu ei se bucură pentru succesele armeloru loru ; si unde ser’a, incungiuratu de resolutii sei tribuni, la via’a flacara a focului, se cufundă in cugete adanci. Lu plange Ardelulu, scumpa sa patria, si poporulu romanu, pentru a cărui nume, libertate si esistentia a portatu spad’a romana bi a bagatu frica si respectu in osele boieriloru si a negriloru dusimani; si natiunea intrega, de la mare plina la munţi, este in doliu si versa lacrime la scumpulu sicriu. Si acum, o umbra maretia ! daca astfelu e dat’a, daca astfelu e scrisu in cartea provedintiei, că si tu sa ne lasi , parasesce dar’ valea acést’a de plângeri, caci colo in olimpulu eternu te ascepta frati-ti de o sorte, Barnutiu si Muresianu. Si spune li sortea poporului romanu, cum este si asta-di, după atâtea tempuri grele, amare, după atâtea lupte si suferintie multe, si daca se pote privescu olimpulu si spre noi. . . Er’ monumentulu celu mai poternicu tî l’ai plantatu in pepturile nostre si memori’a ta dulce in veci ii va fi scumpa, va fi sempiterna ! AVRAMU IANCU, , Grea e sortea ta Rornanime, Si amare dîlele, cari te-au ajunsu ! Pest’», 2./14. sept., 1872. Întrunirea delegatiuniloru si pertractarea câtu mai curundu a adressei la discursulu de tronu in camer’a representantiloru Ungariei ni dau ocasiune a ne intorce inca odata la oper’a dlui Lónyay, la discursulu de tronu fara parechia, care este lipsitu de ori ce semttu si spiritu liberalii si reconciliatoriu, si a cărui tenore sunt admonițiunile, amenintirrile si categoric’a espressiune, d’a restringe, intrenă si inadusî ori ce mamfistaţiune, ori ce incercare, ce nu convine cu principiele si voiuti’a domniloru de la potere. Nu suntemu amici ai opportunitătii vile, nici aderviti ai destinului corrumpetoriu, că să nu accomodamu principiele după impregiuiriri si sk asceptamu, că sk ni cada mur’a in gura. Suntemu aderiiti ai vointiei libere si aperatori aprigi ai dreptului si ai libertatii. Esperittele seculane niau aretatu, evenemintele cotidiane ni spunu, or’ inim’a curatu romanesca ni dicteza, ca nu este consultu, nu este opportunu, d’a întinde mana de impacare acelorua, cari fkra picu de consideratiune ne palmuescu pre tota dîu’a, si cari fkra crutiare, prin vorbe si fapte, ne vatema si ranescu in adanculu inimei si alu sufletului ; or’ pre de alta parte nu credemu a fi destina sa suferimu in veci in sultele, vatemkrile si continuele indreptatîri ce ni se făcu. — Se luptkmu dar’, si se luptkmu plina atunci, plina candu séu vontu invinge, séu vomu fi intr’adeveru invinsi. Pre luni in 16. sept. membrii delegatiuniloru sunt conchiamati la deschiderea solemna a nouei sessiuni. Contingentulu de armata comuna, detoilele, adeca bugetulu comunu, afiacerile esterne comune sunt objectele ce se desbatu de delegatiuni. Mare este partea, semintoriu si ciuntu este tributulu ce se arunca cu acesta ocasiune asupr’a poporului romanu. Aici nici poporulu romani nu este uitatu ; aici si elu pondereza, si pondereza inca greu in cumpena. Soldaţi la linia, neamtiului, soldaţi pentru aperarea tierei, ungurului, contributiune mare, biru greu si apessatoriu, tote acestea se ceru si de la poporulu romanu, si cu tote acestea in tote celelalte privintie de dreptu, de eeuitate si egalitate elu este desconsideratu, ignoratu, ba chiaru insultatu. Esistiti’a natiunei romane in Ostrangurl’a se denega prin lege, si discursulu de tronu aproba de nou, si cu scrupulositate pedantica tiene la acésta negatiune, la acesta vatemare si grava insulta pentru unu poporu, pentru una națiune intrega. In evulu mediu plina la 1848 eramu celu pueinu considerați că poporu toleratu, că plebe legata de glia, asta-di inse nici atâta nu ni se concede ; progressulu ne-a adusu plina acolo, in câtu seu trebue să fimu unguri, seu sk ni cautkmu alta patria. Si că totu noi sk fimu cei culpabili, nu se arunca in facla unu felin de înclinare si gravitate spre Bucuresci, si apoi noi, bieţii de noi, nu numai ck decimkmu de la noi acesta imputatiune, dar’ nici nu suntemu demui de ea, nu o meritkmu, cu tote ck natur’a lucruriloru, impregiurarile de tote aîtele ne fortieza spre acést’a. Cine porta vin’a, ck noi nu gravitamu spre Pest’a ? Cine porta vin’a, ck intre romani si unguri nu este alipire, nu este încredere reciproca, nu este simpatia ? De buna séma nu romanii, ci domnii unguri sunt aceia, cari nu voru fratîetatea, nu voru libertatea, nu voiescu egalitatea de dreptu. înainte de a trece la altu objectu, apelkmu la zelulu, semitulu si inim’a aceloru deputaţi romani, cari că romani si nu că unguri vrku să ocupe locu in diet’a Ungariei, că cu ocasiunea desbaterii adressei la discursulu de tronu sk-si redice vocea si sk protesteze contr’a arrogantiei si a arbitriului domniloru unguri, cari in m&nt’a loru de magiarisare, mergu pkina intru a negă esistinti’a unui poporu intregu. Sk nu treca cu uitarea seu cu nepassarea acésta ocasiune, acestu momentu, care taia atâtu de afundu ia vieți’a natiunei ei a viitoriului ei; sa nu alunece a crede, cr ori ce protes-