Federatiunea, ianuarie 1873 (Anul 6, nr. 1-8)
1873-01-14 / nr. 4
Camer ’a representaia til o i*u Ungariei. S i e d i u t i’a de In 22. Jan. 1873. Înainte d’a trece la ordenea dîllei Iosifu Madarász, avendu in vedere cu pertractarea bugetului , este un’a d’intre celle mai ponderose imissiuni a camerei, cu părere de reu se’ede necessitatu a rogâ pre presiedinte, ca in intielesului. 167 allu regulamentului internu se cetesca catalogulu. (Approbare generala.) Oratorile crede, ca cu osebire aceia trebue se fia presenti, cari dîcu ca represinta opiniunea publica a tierrei. Catalogulu se cetesce inse totu-odata se decide, ca d’in acesta impregiurare se nu se faca casa de precedentia. Camer’a trece apoi la ordenea dîtiei si continua desbatterea generala asupr’a bugetului pre annulu 1873. Aless. Nicolicin observa ca ministrulu de financie a descrisu starea financiara astfeliu, ca si cum ea nu numai câ n’ar fi deplorabile, dar câ deficitul« s’ar poté accoperi d’in perceptiunile celle mai de apropo. După parerea oratorelui starea financiaria nu este nici-decfttu favorabile, pentru câ pre de o parte creditulu terrei s’a alteratu, de-orace piacele de bani ni-au detrasu creditului era pre de alta parte deficitulu e mare. Cu tote aceste oratorele primesce repportulu coraissiunii financiarie de base pentru de batterea speciale. In siedinti’a de asta-di mai vorbescu P rie sz k y, Ferd. Heraimky, Einer. Feszt si Ed. H o r n , fia-care d’in puncuiu seu de vedere, mai multu seu mai pucinu ostentativu, in fine inse toti se uniră intru a primi repportulu comissiunii financiarie de base pentru desbatterea special . Interpellantele ar vré se scia, daca ministrulu se va folosi acum de occasiunea oferita prin mortea abbatelui de Gottweih, spre re- I casciga independinti’a, drepturile si bunurile monastirii St. Adrianu d’in corn. Zala ? Ministrulu respunde ca indata ce a aflatu I de mortea abbatelui de la monastirea Gottweih » substernutu M. Salle unu projectu, in I care se roga pentru despărţirea monastirii St. Adrianii de cea de Gottweih. Dar’ pana can- I du M. Sa i va implini acesta cerere, dsa a Inatu mesure pentru assecurarea bununloru , monasterii. Br. Friedr. Podmaniczky presinta j urm proiecții de resolutiune prin care roga I camera se decidă, ca deputații pre viitoriu ■ se nu mai capete diurne, si totu-odata se esmitta una comissune pentru elaborarea unui I proiectu de lege, prin care se se stabilesca , cum se se rebonifice deputatiloru spesele de calletoria. — Proiectulu se va tipări si la tempulu seu se va pune la ordenea dîtlei. Ionit V i d a t s interpelledia pre ministrulu de financie, daca are cunoscintia, cu imploratulu ministerialu Fluck, acum in annulu allu sieselea allu erei constitutiunale esmitte ordinatiuni germane la organele suppose lui ? si daca are cunoscintia, apoi cugeta a lua mesure pentru vindecare reului ? Camera trece apoi la ordinea dîllei si continua desbatterea generala asupra bugetului ■ pre annulu 1873. In siedinti’a de asta di vorbescu Ed. Horn , care si continua vorbirea 1 întrerupta in sied, de ieri, apoi ministrului presied. Szlá vy si in fine Mariássy. S i e d i n t i’a de la 23. J a u. 1873. După deschiderea siedintiei si verificarea processului verbalii d’in sied, precedenta Iosifu Madarász intreba pro ministrulu de cultu si instructiune publica, daca are de cugetu a intreveni pentru schimbarea legii de armare intr’acolo, ca invetiatorii poporali, pana candu functiunedia ca atari, se nu mai fia conchiamati la nici unu essercitiu de arme ? de-orace acesta i impedeca intru essercerea missiunii lorii. Ministrulu T r e f o r t respunde, ca recunosce insemaetatea obiectului sulevatu. Insusi e convinsu despre impregiurarea, ca pentru invetiatorii poporali se se usiuredie obligamentulu militariu, dreptu aceea promitte ca si va face propunerile salle in acesta privintia, si dupa ce le va face, va respunde apoi si in meritulu cestiunii. Carolu Ton a , inca interpelledia totu pre ministrulu de cultu in privinti’a monastirii St. Adrianii d’in comitatulu Zal’a, care monastire, contra dispusetiuniloru fundatoriului s’a incorporatu cu monastirea austriaca d’in Gottweih. 0# ____ La 27, Decemvre trecutu, eminentulu poetu romanu d. V. Alesandri a trenutu o conferintia in sal’a Ateneului. In acea verata, pre langa dilectarea ce s’a adusu publicului prin cetirea însemnatei poeme Dumbrav a rosta, d. Alesandri a mai datu cetire unei incantatorie legende inedite, intitulate Anna Domn'a, dedicata Domnei Elisabet’a. Et’a legend’a : ANîi’A DOMN’A LEGENDA DEDICATA MĂRIEI SALLE DOMNEI. I. ,,O veste necredinta in tiera s’a iatîtu : Pre Domn’a, Ghirai Mirza Tatarulu a rapitu Si-a despartitu pre uuu Smeu încalecatu ! Frumos’a Ann’a Domn’a e singura ’n palatul Visandu in miediulu ernii la bland’a primavera ! Candu paseri pribegite se’ntorcu voiosu in tiera, Candu mugurii dau frundia si câmpii dau verdétia, Candu penele se scutura in cuibu de diminétia ! Si florile de rouă sub ventu albnii se scutura .. ’ Visă frumos’a Domna, eu prunculu ei la sinu, Albuflutura zimbindu dulce pre unu albu si dulce crinu. Deodata Han Tatarulu răpi si crinul si fluturu ! II. Tacutulu Miediu-de-nopte in stele invelitu Sta ’n lunc’a pudruita cu alba promoroca, Tientindu la lun’a plina d’in ceriulu otielitu Doui ochi, oglindi de ghiata, in care lun’a gioa. Copacii redicu bratie uscate, rugatorie, Si frunți pre care iern’a a pusu a ei cununa. Ei păru c’asceptu se vedia rotund’a, rece luna Schimbându-se pre cale ei intr’unuierbinte spre- Si printre a loru trunchiuri se vedu albindu la stele Poéne de zepada, balti lucii, cristaline, Pre care trecu in taina usiore nourele Ca umbre luminose de palide vergine, Totulu e albu, fantasticu in acelu miediu denopte. Si lunc’a pare uuu templu in care, fara siopte, Arbori, luceferi, umbre si lun’a de pre ceriu Asistu la cunun’a mortii cu asprulu geru. III. De-odata se trezesce padurea si resuna. De unu tropotu de copite pre ghiata ropotindu, Si ’n zare se ivesce unu calu fugindu, sarindu, Urmati de lupi in fuga, ce urla împreuna. E Mirza ! e Tatarulu purtandu pre Ann’a Domn’a. Ce strînge langa si nu-i copilul« fumeioru ! E Mirza care sboara cum sbora in aeru tomn’a Unu paiu luatu de venturi pre aripele loru. Nebunu se duce calulu de spaima spumegandu. Cu narile deschise, cu ochii plini de focu, Si lupii după dinsulu alergu, alergu urlandu Aprope se-lu agiunga, se-lu stasîe pre locu. Dara Mirza, Han Tatarulu, cu sufletulu bainu Smuncesce cu desperare copilulu de la sinu Si lusurile’n urma !. . Vaetu amara se’naltia ’n lunca, Lupii s’oprescu, si calulu in laturi se arunca! IV. Cadiutu e copilasiulu pre o zepada male, Era langa elu, d’in aeru, a luncii nourele S’au coboritu in graba, cu blande angerele Ascunse’n haine albe cu lungi si albe pole Misteriose umbre, vergine dulci si sânte Alăture cu prunculu s’au pusu ele de paza, In rondu ingenunchiate, încinse de o radia, Cu manile unite ca pentru rugăminte. Si pre ’pregîuru, aprope, stau lupii flamanditi Pre copilasiulu fragedu avendu ochii trentiti, Si clentienescu selbaticu, dara nu ’ndraznescu a trece Prin cerculu celu de umbre, nici se indura sé plece. Minime! . . éta Domn’a!éta duios’a mama, Cu genele in lacrimi, cu bratiulu plinu de sânge! Ea vine, prin lupi trece far’a-i baga de seama, Si-iea copilulu in bratie, la sinu plangandu lu stringe, j j Siedin ti’a dela 24. Jan. 1873. După ceremoniele stereotipe, Iosifu Ma- Idarász presintu unu projectu de resolu- I tiune, după care caraer’a ar ave se esmitta una comissiune cu insarcinarea, ca se elabo- I redie unu proiectil de lege, prin care se se opresca, ca unu deputatu se fia totu-odata si I officialu seau suppusu cui va, mai departe se faca propuneri cu privire la referintiele deputatiloru ca atari. — Proiectulu se va tipări, I inse temane a se decide mai tardîu, ca pertractu«se-va ori ba. Camera trece la ordenea dîllei si continua , desbatterea generala a bugetului. In siedinti’a de asta-di vorbiră Várady, Kemény si Col. Ghyczy. Cestu d’in urma, corifeu allu I centrului stangu, dîce câ starea financiara nu I este tocmai desperata. Oratorele crede, câ se I pote ameliora. Totu-odata vise este de pare- I rea, că starea presenta a financieloru, daca se va continuă cartea de pana acum, cuprinde in sine unu periclu mare pentru tierra, care amenintia nu numai buna-starea materiale, ci chiaru independinti’a de statu. Oratorele areta in fine calamitatile si propune unu modu de ameliorare. 14 .Mimormentarea funebra a 1 ni Kapoleonu III. in Chislehurst, 15. Januariu 1873.I „Chislehurst ! Chislehurst !“ potu eschiama acum bonapartistii, — „tu nu esti cellu mai neinsemnatu intre satele betranei Britanie, de-orace in pamentulu teu repausedia unu Cesare după victoriele si perderile salle !“ — Si intr’adeveru, ce lucru minunatui este si renumele ! Acestu locu liniscitu si modestu 'j d’in comitatulu Kent, cu livedîele salle granj deose si cu regiunile salle melancolice, pana in tempulu mai nou a fostu numai unu cuibu neinsemnatu si cu totului totu ne bagam in seama , elu, ca si academiele provinciale, despre cari vorbesce Voltaire, nici-candu n’a dat tu ocasiune lumei d’a vorbi despre elu, si to- tu si cum ajunse de-odata in categoria cu Sant’-Elen’a cu Holyrood si Claremont ! Scudera nu? Ori si câtu de severi si aspri se fia cei ce se occupa cu istoriografi’a, „mortului, d’in Chis- ; lehurst tot,u-si nu-i vom poté denega, ca mormentulu sen se faca renumiții acestu satu modestu, unde facu ossamentele aceluia, caruia Franei’a i incredinsse destinele salle, se cari nu- i ca si după perderea de la Strassburg a mai potutu duce ,Eu credu in mine“ ; ba chiarn după catastrofa, de la Sedanu a mai potutu sa aiba sperantia, fara se-si aduca aminte de rarele cuvinte, pre cari odeneora insusi le-a pronunciatu , ,Eu resistu unei fortune, si una lina adiare me arunca la pamentu !“ Unu visu dinasticii poternicu a disparutu, si după orizontulu posomorîtu s’a cufundată una insemnata parte a istoriei omenesci. Glori’a traditionala, care odeurora stralucia presto universu, glori’a Napoleonidiloru, tresuta d’in purpurulu aurorei boreale, acesta glotia, care pentru Franci’a a fostu unu diademu asie de scumpu, platitu cu cellu mai scumpu sânge allu inimei salle, — a trecutu la viefi’a legendeloru. Unde sunt asta di acelle hallucinatiuni de victoria, acea admiratiune instinctiva de potere ? Tote au disparutu ! . . . Fericirea Franciei s’au impedecatu de „pétr’a d’in besîc’a“ morbosului seu imperatore, o petra, pre carea fisiologii o vom pune alaturea cu cea a lui Cromwell, despre care vorbesce Pascal. Ce cugete, ce reminiscentie voru fi preoecupatu pre marele esilatu in annii d’in urma, candu va fi resfoitu prin manuscriptele d’in tineretielle salle ; candu va fi cadiutu in mana traducerea lui Schiller si opulu seu „Vieti’a lui Cesare !“ Mai crediutu-a elin pre in destiuuimu ulterior , allu genului seu ? Dar’ se trecemu la objectu. Este demaneti’a dîlei de 15 ianuariu si noi stârnii la gratellele aurite ale edificiului, in care face mortulu. De pre accoperementulu casei fâlfâie tricolorulu fruncesu imbracatu in doliu. Sunt 7 ore. Gruppe de francesi stau in ginrulu portii. Una negura dessa se cobora printe dangele nude ale albului de fagi, care duce in linia drepta de la porta spre casa. Jalusiele viliei, tablele ferestreloru d’in parteriu, precum si porta sunt inca inchise. In casa inse toti sunt in miscare, afara de cellu ce a incetatu d’a mai misca ; dar’ nici unu sgomotu nu se aude afara de unu murmura nadusîtu. Multimea cresce vediendu cu ochii. Trenurile d’in Londoné ce au sosîtu la Charlity-Cross si Cannon-Street au adusu o multîme de condolenti, dar’ mai multi au venitu pedestri, asie incâtu intrega lunc’a cea vasta, in capetulu careiase afla vill’a imperiale, este plina de omeni. Ceriulu albastru, arborii midi si pamentulu umedu rece dau iconei de doliu unu cadru de adânca si espressa emotiune. Si fiindu ca se anunciasse mai înainta ca nume personele imbracate iu negru voru poté sé intre in cas’a cu mortulu, asie coloritulu multîmei este iu cea mai perfecta consonantia cu icon’a de doliu. Doue trenuri separate d’in Londonu au adusu siepte sute de barbati. De la porta pana la usi’a besericei, cam diece minute depărtare, darabantii politiei formau spaliere, spre a tiene drumulu libera. In totu momentulu sosescu trenuri noue ; pre lini’a South- Cristenn-Company au sositii pre langa trenurile regulate inca 32 trenuri separate. Intr’acestea porțile se deschiseră si pregătirile pentru immormentare seincepura. Conții Clary si Davilliers, duoi officieri de casa ai imperatorelui, viniau si se duceau, impartîndu in tăcere ordinele loru. Eugeniu Delessert sosisse cu cuthia plina de pamentu francesu care avea se se presare pre sicriulu esilatului. Viorelle si immortelle incungiura catafalculu , o cununa mare de viorelle cu littera „N“ in midilocu, face pre sicriu, pre o mesa se vedea d’in partare unu buchetu pomposu, pre care la tramisesse ducess’a Mouchy d’in Nizza. In capell’n de gele nu s’a schimbatui inca nimicu . Cei patru efemosinari ai imperatului se roga pre genunchi de ambele parti ale catafalcului; inse cei siese officieri se retraseră ; luminele sunt aprope arse. Anti-camera prin care trece in capella se imple totu mai tare de condolenti, cu osebire francesi. La 9 ore sosiră si ambele delegatiuni ale lucratoiloru d’in Parisu si Lille , cea de aniaia sub conducerea diurnalistului Julia Amigues. Conductulu funebru se puse in miscare la II ore si 35 minute ; carrulu funebru, trasu de optu cai negri, sclipiu in ornamentulu insemneloru imperiale, si indata ce essî de pre alléulu de fagi trase in drept’a câtra beseric’a catolica d’in satu. Pre aici i placea repausatului imperatu a se preambla cu osebire. Acum dara fece ultima preamblare si totu-odata cea linistita si libera de griji. In fruntea conductului mergeau celle doue deputatiuni ale lucratorilor francesi ; dlu Amigues ducea una flamura tricolora imbracata in velu negru. După acestia urmau canonicii d’in San-Denis in ornatu funebru ; una cruce de auru straluciu d’in midiloculu lru, ca unu luceteru conducătorii pentru carrulu funebru care urna in ornamentu bogatu, decoratu cu cununi de immorsile si cu împletiture de flori ; pre sicriu mai faceau Si pleca insotîta de-unu angeru nevediutu ......... V. ..0 veste necredinta in tiera a, resbatutu : Ghirai e c’unu ferii in peptu-i si fiareloru datu prada, In lunc’a argintie, mortu face pre zepada !“ Frumos’a Ann’a Domn’a se primbla intr’o gradina Ca dins’a inflorita si plina de lumina, Vibandu in primavera dulci visuri mangaiose ; Dara printre flori adese treceau năluci fiorose Si ea videa atunce, videa si era videa Cum se lupta răpită pre calu, cu Hau Tatarulu, Cum elu smuncindu-i prunculu la fiare lu asverlea, Cum ea i străpungea peptulu d’in fuga cu pumnalulu .... Si atunci duiosu, freneticii si sarutu pre sinu Copilulu, dulce fluturu culcatu pre dulce crinu ! Dara angerii d’in ceriuri, cuprinsi de adorare, Veniau ca se sărute frumos’a-i, alba mana ; Ceci nu-i nimicu mai gingasiu si nu-i nimicu mai tare Ca dragostea de mama in inima romana ! Vas. Alessandri* [După „Press’a.“]