Federatiunea, ianuarie 1873 (Anul 6, nr. 1-8)
1873-01-18 / nr. 5
Pest’a, 29./17. Jan., 1873. Discusiuea gener. a supr’a bugetului, ce se continua inca in Cmer’a dep. Ungariei nu mai presenta neci unu momentu interessante, materi’a fiindu esauista si imblatita pana la pleve, obosela mare au appucatu pre deputati, incâtu oratorii vorbescu la scaune desierte, ceea ce dovedesce ca discussiunea are sa se inchiaie immediatu, remanendu occasiunea d’a mai vorbi la discuss, partiale. Momentulu mai interessante pentru noi l’a suppeditatu D. dep. Sigismundu Borlea care vorbi la bugetu d’in punctu de vedere allu nationalitatiloru, attingandu si situatiunea Zarandului, terminandu firesce si consecinte ca nu accepta si nu pote acceptă unu bugetu in care guvernulu unei tierre poliglote nu suscepe neci unu banu pentru institutele de cultura a nationalitatiloru si in parte alle Romaniloru. Vomu publică discursulu Dlui Borlea in totu cuprinsulu sku in nr. v. Scomptulu ce diariele Britannice facusse d’in caus’a occupatiuniloru Russiei in Asi’a centrale, câtu se parea ca lupt’a pentru Oriente este imminente, au inceputu a se allina. D. Siuvalovu au plecatu acasa si după dinsulu si secretariulu Soliei Britanice la curtea de Petrupole, ducandu cu sine, precum se dice, instructiuni secrete si impartesîri ce solulu va avé sa faca guvernului rusescu. Faima despre missiunea de casatoria a Dlui Siuvalovu se sustiene cu tenacitate si unele diare voru sk soia ck principele Alfredii este mirele, era miressa Un’a d’in fiicele Tiarului, sau mare ducess’a Vier’a, fiic’a mare ducelui Constantinii. De se va addeveni acesta faima, atunci este sperare ck intre Russi’a si Mare-Britanni’a intiellegerea se va face cu privire la possessiunile lorii Asiatice, adeca voru avéa mintea d’a nu se bate, ci a se imparti frumosiellu pre immens’a possessiune a Asiei barbare, chiaru buna de a fi domnita si esploatata de civilisatorii mai vechi si mai recenti ai betranei Europe. — De altmintrea acesta cestiune de mare importantia — pentru ca involve deslegarea cestiunii orientale in Europ’a, — nu se va deslegâ acum ; atâtu Russi’a câtu si Britanni’a vom tamandâ pana candu un’a s’au alt’a nu va poté mediunlici una configuratiune a poteriloru Europene mai favorabile interes seloru salle, pana atunci aceste done poteri interessate in Asî’a se voru căciulă si măguli un’a pre alt’a, dar’ indata ce un’a din eile se va crede mai tare, cestiunea se va pune indata, firesce mai nainte pre caile diplomatica, apoi in fapta, adeca se va deslega prin arme. Europ’a are sa padiesca Marea Negra si tienuturile invecinate - Romani’a si Constantinopolea — ca aceste sk nu devii l a possessiune russesca, ck ce apoi sortea Europei este decisa pre sedle inainte. Pana atunci nse credemu ca lupt’a gigantica intre elementulu nemtiescu si russesca se va incaiera si pote chiaru spre intempinarea acestei eventualitati. Domnulu Tiaru Vilelmu cu argatulu sku Bismarck n’ar trebui sk si bata capulu cum sk mai sleiesca poterile Franciei, cum sk absorba provinciele germane alle Austriei si cum sk se estindia de la Marea Baltica pana la cea Adriatica ! ci in buna intiellegere cu statele celle mai civilisate alle Europei sk padiesca Orientulu si sk ocrotesca sub scutulu lorn poporatiunile crestine d’in Orientulu Europei, ajutandu-le a se emancipa si de Turcu si de Muscaliu si a se consolida; acestea ar fi ruissiunea loru cea mai onorifica, nu a totu faurt la planuri de immarire prin noue cuceriri nedrepte si contrarie civilisatiunii moderne. Anglia adeseori si va adduce aminte de confederatul«ei de la Crimea ! Asta data i ar prinde bine multi de calibrul« lui, dar unde este ? Toti piticii se arrunca la peciorele Tiarului d’in Berlin, precum mai tardîu s’ar arrunca totu asia si la peciorele Tiarului d’in Petrupole. Dar’ Cislaitanii ce făcu? Oh, acestia pururea au tempu de ajunsu pentru felurite esperimentatiuni, care de care mai nefericita, pana voru espira esperimentandu. Bietele popore alle Ostrungariei nu potu ajunge la repausu si bunăstare, eile sunt menite a fi obiectulu de jocaria a centralistiloru suprematisatori, obiectu de esploatare d’in coce si d’incolo de Lait’a, in folosulu parteculare a duce eleminte ce pretindu a avé dreptulu de impilare. Va sosi tempulu candu voru trebui să dee sama de faptele loru, ne tememu inse ce va fi prea tardîu, după ce voru fi trassu in prepastia d’impreuna cu dinsii, pre cei ce asta di nu li ceru decâtu ca să fia drepţi si inca in propriulu loru interessu, dar’ cei orbiţi de favorea poterii n’au urechi de audîtu, neci minte de priceputu. — Proiectulu de lege pentru schimbarea legii electorale spre mai rku, este gat’a si substernutu imperatului, care lu studeedia aici in Pesta si Gödöllő, si se crede ca in scurtu are sk fia approbatu si apoi presentatu in Reichsrathulu de Vienn’a spre adoptare. Protestele celle nenumerate alle Slavdom si chiaru alle unei parli d’in nemţi, nu le cresta nimene, ci se pregatesce caile unei lupte inversiunate, carea numai după schimbarea legii electorali se va incepe in dimensiuni ne mai pomenite, pentru ca d’in cestiunea de „dreptu“ se va nasce cestiunea de „potere“ asia cere si pretinde logic’a mnessorabile a fapteioru. Cestiunea tasseloru de insertiune se va deslegâ favorabile in senatulu imp. de Vienn’a. Moțiunea făcută in asta privintia cadiusse, prin urmare nu se potea reinnoi in sessiunea pres, dar’ Dl ministru Brestel affli unu espedientu d’a se poté desfiintia acesta dare indirecta, prin initiativ’a guvernului, propunendu : ca la votarea legii financiarie pusetiunea tasseboru de insertiune sa se lasse a fara; estu-modu, nefiindu votata, s’ar suprime prin ordenatiune ministeriale. De s’ar desfiintia si la noi si cu acest’a d’impreuna si cautiunea diabieloru, care appessa atâtu de greu asupr’a desvoltarii diaristicei. Daca suntemu passivi, nu potemu sa fimu pre totu odata si activi ? După preludiulu premissu in urulu trecutu allu acestui organu de publicitate, fia mi permissu a intra acum ceva si mai in mentulu cestiunii. Vorbindu de activitate in passivitate, spre a nu fi reu intiellessu, voiu d’in capulu locului si me occupu pucinu de acelle doue numiri, prin cari ne-amu indatenatu a ni aretâ coloritulu politicu, differinti’a de principie pre acestu terrenu, si cari, desbinandu-ne in doue castre, ni conturba solidaritatea si intiellegerea, ni slabescu poterile si astfeliu făcu impossibile orice effectu, ,ori ce successn favorabilii in lupt’a pentru essistinti’a nostra nationale. Numirile de „passivitate“ si „activitate* au degeneritu intru atât’a, incâtu asta di serificatiunea loru se marginesce numai numai pre langa actulu alegerii di reputati pentru diet’a d’in Pest’a. Op dunea publica e astfel informata, incâtu sub numirea de passivisti intiellege pre aceea parte a natiunii romane d’in Transsilvani’a, carea nici nu vra sa scia de diet’a d’in Pest’a, si astfeliu pre passivisti si-i imagined ia ca pre cei mai esacerbati si neimpacati contrari nu numai ai suprematiei nedrepte, ci chiaru ai intregu neamului ungurescu ; or d’in contra pre activistii crede nu numai gat’a d’a intra in orice momentu in diet’a d’in Pest’a, dar li disputa chiaru si semitulu curatu romanescu si vointi’a sincera d’a ne emancipa odata d’in starea de eloti politici si d’a ni elupta una pusetiune demna de unu popom ce are pretensiunea justa d’a essiste ca atare. Si intradeveru, daca vomu recapitula si vomu luâ in stricta considerat,iune momintele in cari a culminatu lupt’a nostra pentru essistintia nationala de la inaugurarea sistemului dualisticu incoce, vomu afla, fira sa ne cuprindia mirare, ca opiniunea publica la la noi are raţiune d’a se fi formatu astfeliu , este unu tflussu prea firescu allu strrii lucruriloru, o consecintia a procedurei si attitudinii nostre. Suntemu dedati a ascepta de la impregiuriri si de la evenimente straordenarie si neprevedinte tota fericirea nostra. Noi pentru nimicu nu ne ingagieimu cu resolutiune si abnegatiune, nmicu nu intreprindemu cu planu precalculatu, nu inscenkmu, nu rnscrimu nimicu pentru a ne smulge d’intru-o stare abnormala si a ni croi o sorte mai buna. Tienemu câte o conferintia totu la trei anni, si inca si atunci numai după ce ap’a ni-a ajunsu la gura, si vediendu ca situatiunea nu s’a schimbatu, ca Ddieu nu mai face minuni cu poporele salle, d’a le scapă di’n jugulu impilatoriloru loru, ne apucamu si în fug’a mare dercetrimu ca unu feliu de malum necessarium totu aceea ce amu decretatu si alta data, si apoi ne imprasciamu ca farin’a orbiloru care in catrau pentru ca in alti trei anei de dotie sk nu facemu alt’a, decâtu sk ne certimu de timpi passati. Prin acest’a nu voiu sk dîcu, ck passivistii n’au lucratu si ck ce au lucratu n’au lucratu bine, nu,ci voiu sa dîcu numaik lucrulu, activitatea loru de plina acum nu stii nici-decâtu in proportiune cu tempulu si cu importanti’a scopului. „Uniune seau morte !* strigau odata ungurii , si pana candu nu li s’a implinitu acesta dorintia n’au slabitu d’in corde, n’au respectatu cu scrupulositate si sanctitate de torinitele ce le aveau ca civi ai statului, precum suntemu noi indatenati a le respectă, ba s’au facutu agitatori, conspiratori si trădători contra statului si a tronului, si in fine totusi, pentru tote acestea, au fostu recompensati, scopulu si l’au ajunsu si asta-di candu pretindu ca uniunea e fapta împlinita stergu pana si umbr’a de autonomia a Transsilvaniei si prin acést’a nu trentescu nici mai multu nici mai pucinu, de câtu sterpirea poporului romanii, nimicirea acellui cuibu, de unde a essîtu consciinti’a nationala romana. Nu voiu sk imitrimu pre unguri pre acesta caile, ci voiu numai ca si devis’a nostra sk fia „autonomia seau morte!“ Daca Széchenyi si Wesselényi loru, după alte carom precepte lucra ei asta di, voiau cu orice pretiu magiarisarea romaniloru si uniunea, „pentru că Ardealul« sk nu cadia in manile dacoromânilor«“, noi inca sk voimu astadi cu ori ce pretiu atonomi’a Ardeiului, pentru ca sk nu cademu prada in manile magiarismului. Dar’ sk trecemu mai departe si sk vedemu — asemenea sine ira et studio — ck ce făcu ativistii ? Nil credu sa me califice cineva de prea cutediatoriu, daca voiu dîce, ck ei nu făcu alta ce, decâtu paralisedia pre passivisti , desaprobi, respingu, condamna, anatemisedia attitudinea si portarea acestoru a ; cu unu cuventu, ei strica ce diregu altii, fara a sei insisi cu ce voiescu, care li iste scopulu si pre basea cărui programum voru sa-lu ajunga. Ospetiulu de infratîre de la Brasiovu este singurulu actu de notorietate publica indeplinitu de activisti, si cum ck acestu actu, respective pactu a fostu gresîtu, precipitatu nesocotitu si fara garantia de essistintia, s’a vediutu si s’a doveditu. O lăture buna iise are si infratîrea de la Brasiovu ; cei amagiti s’au desamagitu, or’ cei necredintiosi au vediutu si crediutu. — Si nu creda inse cineva ck in urma aiestoru a eu vreu dora sk justîficu opiniunea publica in câtu ea privesce semitulu romanescu allu activistiloru, nu, departe este de cugetulu meu asik ceva. Ce e dreptu, avemu essemple si de asta natura, inse gratia ceriului ce sunt tare sporadice. Eu tienu pre activisti totu asik de buni romani ca si pre passivisti, dar daca nu potu aprobă tienut’a loru politica, acest’a nimenea nu mi-o pote luă in nume de reu. Nu o aprobă, pentru ca, după parerea mea, nu e buna, nu e salutaria, nu duce la scopu. Si credu ca nici insisi activistii nu professedia principiele loru politice d’in adinca convicţiune, ci eile sunt mai multa eflessulu unom susceptibilitati personale, allu unom ambitiuni false si vane, si apoi la acest’a se mai adauge si interessulu personalu si gangren’a confessionala. După, acesta disgressiune me inintorcu si dîcu, ce ar fi tempulu d’a ne uni cu totii sub una singura flamura, sa facemu unu compromisau intre passivitate si activitate si apoi sk ne punemu cu toti pre terrenulu passivitatii active. Sk renuncikmu la ori si ce consideratiuni, de alta natura si sk avemu in vedere numai scopulu, pre care cu ori ce pretiu si midilece trebue sk-lu ajungemu. Starea nostra este abnormala si d’in ce in ce ea devine totu mai rea si mai critica. Unu congressu nationalu, daca s’ar tiené câtu mai currendu, ar poté sa restabilesca solidaritatea, concordi’a si bun’a intielegere intre noi. A partecipă pre viitoriu la alegerile de deputaţi inca ar fi de doritu, ck ci numai asia s’ar puté evită repetarea unoru fenomene de trista si durerosa suvenire, precum s’au intemplatu la Fagarasiu ; ceea ce credu, ck nici activistii nu dorescu. Apoi ce folosu avemu, ck d. Nemesiu si-au calcatu cuventulu si a intratu in diet’a d’in Pest’a, si ce cascigu am avé nr. 5730. Joi, 30./18. ianuariu, 1873., Anulu alu sieselea MDCCCLXX11I. Tocainti’a Redactorului si Cancelari’a Redactiunii e in Strat’a tragatoriului [Lövészntoza], Nr. 6. Scrisorile netrancate nu se vorn primi decati numai de la corespundintii regulari ai „Federatiunii.“ Artielii tramisi si nepublicati se vor arde. Diurnalu politicii, literarul, comercialii si economicii. Vai essî jouia si Dominec’st. Pretinlu de Prenumeratlilnic Pre trei lune . . . 3 fi. v. Pre siese lune . . . 5 „ „ Pre anulu intregu . 10 „ „ Pentru Homani’a : prea. intregn 30 Fr. = 26 ari n „ 6 lune 16 „ = 14 , „ ” ^ ® „ — 8 „ „ Pentru Insertitiul : 10 or. de linia,si 30 or. taps'a timbrale pentru tiespe-oare publicatiune separata. In loculu deschisn 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 cr