Federatiunea, ianuarie 1873 (Anul 6, nr. 1-8)

1873-01-14 / nr. 4

inea si decoratiunile imperatorelui, intre cari si ordenulu svedicu, care se da numai suve­­raniloru cari in persona au reportate, vre-o victoria. Pre accoperementulu sicriului, care era imbracata in catifea negra incarcata cu albine de aura, straluciau inca langa emblem’a Franciei si însemnele eraldice alle Napoleoni­­dilorn. In momentulu candu carrulu trecea , prin m­idiloculu luneei, negur’a dispăru de pre f­­irmamentu si una radia purpuria se reversâ pre pamentu ; după aceea ceriulu se intunecâ­­ de nou. Asemenea visiune dîcu câ au vediutu­­ bonapartistii, cari au insocitu corpulu impe-­­ rai prei­ui lorn la morm­entu. Nemidib­eitu după carrulu funebru p. siu­­ principele imperiale, cu marele cordonu allu legiunii de onore pre peptu si cu capulu des­­velitu. După dinsulu urmau toti membrii fa­miliei Bonaparte, intre cari principele Napo­­leonu, apoi cardinalulu si Petru, care a omo­­ritu pre Victoru Noir , cei duci Murat si capii partitei in frunte cu Bouher si Ollivier, după aceea Pietri, ducii de Cambaceres, Bassano si vre-o cinci sute de nobili si cavalleri ai le­giunii de onore, toti cu capetele desvelite. D­intre străini batea cu osebire la ochi figura imposanta a lordului Sidney, representantele reginei Victori­a , lordulu Suffield ca repre­­sentante alla principelui de Wales. Intre notabilitățile militarie sunt cu ose­bire de insemnatii maresialii Caurobert si Le­­boeuf, apoi generalii Palicao, Pailly, Frossard si Fleury. In multimea condolentiloru se ve­deau si siefi-redactorii celloru trei foi mari bonapartiste d­in Parisu : Paula de Cassagnac („Pays“), Duvernois („Ordre“) si Tarbé („Gau­­lois“) ,apoi advocatulu Lacbaud si ducele de Gramont, deputatiuni alle fostului senatu si corpu legislativu pre tempulu imperiului, o mulţime de prefecţi d’in tempurile celle bune alle lui Janvier de la Motte. Intre notabilită­ţile anglese, a­fara de representantii casei regesei, sunt inca d’a se amenti : lordulu primariu de J­ondonu, Sir Waterlow cu sten­­tulu Perkins si sub-sterilulu Crosbey, apoi lordii Bukurst si Banelagh, Sir Grant Hope si mai multi altii. Toti officierii francesi au fostu imbracati in vestminte civile, numai o singura uniforma stralucit in mass’a cea intu­­necosa, dar cine a fostu acellu afficieru, pana acum nu se scie. . Beseric’a sântei Marie in Chislehurst este forte modesta ; ferestrele erau învelite cu per­­delle negre ; triban’a, altariulu, tote erau im­­bracate in negru, era in m­idiloculu acestei be­­sericutie se redică unu catafalcu incungiuratu de nenumerate lumini. Damele, intre caii prin­­cipessele Clotild’a si Matild­a, occupau locu­rile prime. O statua mica a sântei Madonne si unu prapuru de processiuni formau totu ornamentulu besericei. La 11­2 ore beseric’a evâ­­­lina , din candu in candu se audiu sune­­tulu dererosu allu campaneloru si sicriulu se asiedia de a­supra catafalcului. Episcopulu Danell de Soutwark tienu serviciulu funebralu, era abbatele Goddard de Chislehurst functiunu ca măiestru de ceremonie. După consecrare sicriulu fix asiediatu in cript’a provisoria. Tote decoratiunile impera­­tului ture îngropate cu ellu. Servitiulu divinu dură cam­ o ora. După aceea principele impe­­rialui se urcă pre carru si se reintorse la Camden-House, unde primi pre notabilitati intre condolenti in salonul­ albastru.La reintor­­cere prin­cipele imperialii fu primita d’in par­tea multîmei cu „să traiesca imperatorele !“ nse ellu­se intorse câtra publicu si dîse ! „Nu strigati se traiesca imperatorele ! ci se istrigamu cu toti­ se traiesca Francia ! Mumerulu francesiloru se fia fostu la 10.600, er­allu anglesiloru 150.000. Imperatulu fu imbracatu si immormentatu in uniforma de maresialu francesu ,in acea uni­forma, in care a fostu imbracatu in dîu’a lup­tei de la Sedanu si in carea s’a predata ellu in manile regelui Vilhelmu. Sicriulu internu este de plumbu, cellu esternu de lemnu de mahagonu. Cestu d’in urma este cuptusîtu cu atlasu albu, accoperitu cu catifea purpura si ornatu cu cuie de argintu. Pre aceoperementu este una corona imperatesca, una cruce mare de argintu si urmatori’a inscriptiune : Napoleonu III., Imperatulu Francesiloru, Născuta la Parisi in 20. Aprile 1808, Mortu la Camden-Place Chislehurst­­ In 9. Ja­n­nu­ari­u 1873. E. I. P. Clusiu, 19. Jan. 1813. Civii academici romani de la universitatea reg. d’in Clusiu sentiendu aduncu necessitatile natiunii romane tacia cu cerintiele tempului si alle celloru­a­lalte cercustari, in preser’a annului nou 1873 arangiara unu concerto im­­preunatu cu batiu, altu cărui venitu curatu lu­ destinara cu inceputu la unu f­o­n­d­u pentru i­n­f­i­i­n­t­­­a­r­e­a unei sco­­le romane de fetitie in Clusiu actualminte capital’a culturale a Transilvaniei. On. publicu roraanu d’in locu si impregiuru mai de aprope respunse la appellulu junimei universitarie cu una căldură, carea merita tota recunoscinti’a. Suscrissi­ credu dreptu aceea a-si împlini un’a d’in celle mai d’antâie detorintie, candu in numele comitetului aran­­giatoriu grabescu a adduce in publicu ferbin­­tea loru multiamita acelloru pre stimati domni si domne, cari in vederea scopului santu si salutariu binevoira a conferi si preste pretiulu intrare! defiptu. Acesti­a sunt pana ac­u­m V­. p. dd. Gabriele Popu protop. 100 fi. v. a., Dr. Gregorin Szilasi 25 fi., Georgiu Popu 25 fi., Ales. Lazaru 5 fi., Alesiu Popu 5 fl., Teo­dorii Stann 5 fl., V. P. Macedonii 4 fl., I. Petraim 3 fl., Laz. Baldi 3 fl., N. Izay 2 fl., Gab. Maiern 2 fl., N. Popu 2 fl., Maria Sziklai 1 fl., Naib­uu Nastanu Costanu 5 fl., Aur. Isacu 1 fl., N. Popu protop. 1 fl., Dem. Cosm­a 1 fl., Vas. Lucaciu 1 fl., Cam­pianu 1 fl., Filipescu 1 fl., Al. Dragosiu 1 fl., G. T. Tömesen 1 fl. Fia-ni iertatu a speră, ca întreprinderea nostra si prin anghiurile romane mai depăr­tate in tote animgle binesentitorie va fi aflatu resunetu potinte, in urmarea cărui dins’a va se fia spriginita cu contribuiri generose d’in tote părțile. Aceste contribuiri ulte­riori tenerimea universitaria nu va lipsi, pre langa multiamit’a sa-cea mai profunda, a le aduce la cunoscinti’a publica d’impreuna cu spesele concertului si venituru totale. loanne Uilacanu controlloriu. I u 1 i u H o s s u , cassariu. Varadia, in 20. Jan. 1873. Cu viua placere vinu a­re incunosciintiâ, cum­ câ in comun­a Varadi’a prin intielegere fratiésca sa potutu infiintia una sogr^te de lectura unde avemu mai tote dinarele roman­e si doue germane. Venindu mai toti membrii la cunoscintia adeverata, câ prin neunire si desbinare nu fo­­losimu, ci perdemu, — or d’in contra prin uni­re, intielegere, si sinceritate reciproca pote­­mu pune si noi cate o petricea catu de mica la edificiulu maretiu nationalu — se convolta la­olalta fara diferintia de partida a sprijini încercarea unoru teneri d’in locu cari studia­seră si voiau se jace o pies­a, teatrala. In o siedintia premergatoria deciseră una­­nimu toti membrii presenti ai societății de­­ lectura, ea fie­ care după potintia se contribue ca acesta întreprindere se essa câtu se pote­­ de splendida : venitulu curatu se destina pen-­­­tru f­undulu teatrului nationalu infiintiandu. Si ni-a sucesu, ca­ci in 19. Januariu a. c. , st. n. pre candu era destinata represintarea­­ piesei teatrale, urmata de baiu, inteleginti’a­­ nostra atâta d’in locu, câtu si d’in giuru ne­­­a onoratu cu presinti’a in numeru frumos« ! (ne miramu de dnii d’in Cacov’a câ n’au ve- I nitu) si ne au ajutoratu la intreprinderea nostra. ' Primescu di­ ii ospeti multiamirea nostra cor­­i diala. La finea piesei teatrale ne supprinse ospe- I le dlu Mihaiu Bfadi££âW­»«motario subst, in­­ Oraviti’a cu declamarea poesiei „Stefanii cellu I mare si mama sa“ de I. Popfiu. După teatru fu baiu, care dura pana la I diua, candu apoi intre suveniri plăcute se­­ despartîramu. Merita totu laud’a domnele si dsiorele cari niau datu ajutoriu la acesta întreprindere, to­tu as­­emen­ea merita deplin’a nostra recunos­­cintia si compatrioţii noştri, cari nu se tiemu de naţionalitatea romana dar’ cari au contri­buiţii multu pentru ajungerea scopului. Venitulu curatu se va publică si tramitte câtu de ingraba, la locuiu destinatu. Petru Iorgoviciu 15 Replica la „Respon­sulu“ Iu lui Fetei, i­alii la artiolulu „afta­­ceri scolastice.“ Daca pentru prima ora stm necesitatu a descinde pre terenul­ subiectivitatii, in testa vulgara, a personalitatii, regretu multu. Inse „Mari’a natura a asiediatu in pieptulu omu­lui onestu o voce, carea .... nu-lu lasa la vederea unei infamie ce se comite, a nu dice . • macaru unu cuventu. Voiu fire inse pre câtu se­­­ote de mode­­ratu si scurtu in replic’a mea. Mi voiu în­dreptă privir­ea de a­ dreptulu asupra acelora suppositiuni aventuriose d’in „respunsulu“ ur­­matu la articlulu „affaceri scolastice“ UDde „Omeni’a dascălului Petri se afla pensionata in perinile de matassa după legile contradic­­ti­unei, mintiunei si imbecilităţii. Eră id tomn’a anului 1871, candu mix­­tum­ compositum — Comitetulu granitiarescu umblă in ruputulu capului cu lamp’a lui Diogene — n’a escrisu concursu — după unu individ» să-i porte agendele si se-i strie la dispunere neconditionata, bene notandum, „in scolasticis.“ Secţiunea, scolare compusa d’in DD. pro­topopi : Hania, Bussu, Popescu, Sen. Bosc’a si „mechanicului Papin, aleasa cu occasiunea constituantei d’in Maiu 1871, i­ se păru comi­tetului prea străină. Credu eu. Nu sunt granitiari. Se ivesce pre prisontele obnubilații allu comitetului luceferului „Petri“ cu o preten­­siune de 17. anoi servitie spre pensiune si 1100 fl. v. a. annuatim. Accordarea se in­­templa. Petri se pierde d’in Deva. Se assiedia in Sabiiu, se pitula, ascepta prim’a Innei se subscrie 2, dî : done cuitantie. Un’a la Dev’a, alta la comitetu, se pota preamblă serele prin Sabiiu cu liliacii. „Dascalulu Petri“ si­ propune continuarea operei complanate de emissariulu ministeriale la Dev’a in primaver’a 1871. Dede, ochiu pr’in­­tre invetiatorii d’in comunele granitiaresci, născoci planuri negre, se curăție din calea lui pre acei individ» de cari avé respectu, se ri­dicu frica. Concepe ura contră mea, și cerca occassiunea a o esploată și esseentă. Ecca „fatalea“ lî de 21. noemvre 1871. Diu’a ostilitatii pronunciate a „dascălului Petri“ contră personei melle. „Modernulu Pestalozzi“ in respunsulu seu din întrebare, cu „liuiscea, consciintiei—carea i lipsesce formalu — si cu infalibilitatea ju­­diciaria pretinsa in seclulu nostru d’in o „ochire“, decretandu decretedia summariter asupra-mi urmateriele : „Am facutu siesse an­ni sterpi.“ Acestia suppositiune fara ratiunea d’a essiste, intocm’a ca si „dascalulu“ ei, involve in sine tote con­ceptele, cari mi­ le atribue eruditissim’a „se­­midoctîa“ in „respunsulu“ d’in întrebare. Ori va vré, ori nu „modernulu Pastalozzi“ suppositiunea se divide in duce : Unu periodu „sterpu“ de anni 5, din cinci, sub guverna­­mentulu confessionalu; si unu allu siesse­ ea annu „sterpu“ sub guvernamentulu de „ar­bitri“, in fruntea si la petiorele carui­a se afla „dascalulu Petri“ mândru de „încredere“. Védi articlu „aff. scol.“ Ce privesce ultimulu annu „sterpu“, on­­lectori binevoiesca a me urmări cu attentiu­­nea seriosa. Pre la 23. Febr. 1872, dupa­ ce „dascalulu Petri“ si-esprime m­ultiumirea, de essamenulu „Mechaniciloru“ verbalu, mai tardîu in scrissu, vedi articlu „affaceri scolastice,“ me intreba: „Mai scrii câte ce­va la Gazete die Papiu ?“ espunsei : mai scriu, candu mi­ se va imbiă materia. Da Orlatu numai scriu bucurosu. Aveam causa, câ­ci Dlu Bar. Ursu se espectorasse in sessiunea senat. scol. protopopescu a lu Sa­­biului din vér’a annului 1871 contr’a scolei, respective. „La casu a publică essamenulu estu­ a se-mi lassi numele mieu afora“ (Befehl) dice „dascululu“ in faci’a invetiatoriloru, cateche­­tului si sociulu seu de calletoria (Capt. Bradu). Eu reflecţii, cu publicarea essumenului fa­ra comisarii respectivi n’are insemnetate. „Dasc. Petri“ si — de motivulu, câ adeca fiind d­ellu facultatu de la. Deva, nu-lu sciu cei competenti câ este ingagiatuliu si totulu comitetului granit, voiesce a remane sub o­­brocu, câ la tomna se-si capete pensiunea. — Mnelu de 2. ci, apoi la sanetos’a — N’am dîssu unu cuventu. N’am publicatu o cirta. In demanetia lui 3.­ aug. 1872 in sal’a unde propune „mechaniculu Papiu“ lui neno­rocosu a mai ascultă pre „dascalulu Petri“ asia : „Cum te ai hotaritu Die Papin cu cu­­ventarea funebrala ?“ invet. Lu­pu eră mortu in Sabin. — „Ca si a sera die , respunsei.“­­ „Dta esti celu mai competente in casulu de­­ facta. Mane e immormentarea in Sabin, tempulu­­ scurtu, tem’a grea.“ „Ce e pentru Dta greu si pentru altulu — id est ?“ — e greu dice „dascalulu“ ce am dîsu asta erna sta. Eu nu potu passî in publicu. — Daca m’ar’ denun­­j d­ă cine­va la Koos­seau ar’ scrie in p­ublici- I tate de mine, mi-asiu pierde scopulu. Scopu­­lu meu e, a pune marfa pre vre-o 600 f. v.­­ a. a me trage la Naseudu, unde inca potu fi I secretariu la foudulu scolasticu daca vreu (? ?) ! Me am saturatu aci, (id est : la Comitetu) — pana după capu. Eu te voiu recomendă pre DTa (pre Mechaniculu) ? că celiu mai „bunu* si mai „aptu“ in locuiu meu.“ Aci m’am convinsu pre depliuu ca acestu soiu de omu nu va duce-o departe cu diatri­bele salle traditionali. Acum ti­ stâ in dreptu Iubite lectore !­a pune in pumpen’a judecatii necorrupte pre bo­­i giculu, omenosulu si bunulu pedagogii dasca­­lu Petri. Uite ! Cum recomenda pre „sterpulu“ de Papiu, carele n’a facutu tot’a vieti’a nimica, de câtu a stricatu o scola buna ?, tocmai pentru si la acea pusetiune, node si de unde pote se „sterpesca si sstrice“ tote scolele grani­tiaresci. Ca se documentezi] ametîtori’a metoda d’in „aff. scol.“ a dascălului Petri, servesca urma­­tori’a illustratiune , in un’a d’in aurorile lui aug. 1872, fiindu mai multi invetiatori la­olalta, le adresedin întrebarea : Cum ve sim­ţiţi fratiloru in faci’a propuneriloru lui Petri ? Uuulu dice: „Sura invetiatoriu vechiu, de­­mai multi anni, pana acum am sciutu ce­va, acum sum asiă de confusu, de la tomna, nu sciu ce se începu. Cu capulu meu poţi bate cu ele.“ Numele acestui „Unulu" lu retacu, ca pre a unui barbatu cu caracteru si convic­tiuni, se nu fia espusu persecutiunei, p­arm’a celloru slabi. Totu in cursuri d’in vera, dascalulu Petri imbia pre „sterpulu“ Papiu cu propunerea gram. si ortografiei romane invetiatorilorut sub cuventu, cu unii atât’a sum­* de prosti, de gresiescu or­ografi’a si in Curtanti’a for­mulata. Eu carele urmediu gram. si ortografi’a Blasiului, pre cari dascalulu Petri mi le com­­batusse d’in erna, declinu imbiarea, ca­ci ellu eră d. „dascalu.“ Acellu studiu remasse ne­­atinsu de Petri in cursu, (nu conferintia ?) de ce ? Care ti-este, dascale, nessulu intre „res­­punsu“ si „sterpu ?“ judece-te lumea. Trecemu mai departe.­­Ce privesce periodulu de ani „sterpi“ cin­ci, nu detorescu, dascălului Petri, absolutu nemica. Sententi’a acelui periodu „sterpu“ a trecutu prin tote forurile si instantiele compe­tente. Asin avé dreptulu se tăcu. Tacerea e dispretiulu cellu mai valorosu. D’in respectulu câtra on. lectori am ono­re a amenti, cu acea sententia de „sterilitate“ după­„dascalulu Petri“ e stampata pre char­­ti’a cu Nr. 318—1871 of. prot. d’in Sabiiu, si N. 2966—1871, ven. cons. d’in Blasiu, pre carea d’in stima, veneratiune si respectu, in obiectulu de facta, nu o publicu. „Dascalulu Petri“ că profetu si­ ea per­­missiunea non data si scarmena „fanfarona­dele“ essamenului publicu a ultimului meu pe­riodu de anii cinci, de carele face amentire „Gaz. Trans.“ Nr. 58- 1871. Eestonia, si violedia motto : Nu fortia bruta ... ci inteligiuti’a desvoltata etc. si­ lu carpesce, mai recte , inlocuesce cu de alle eruditei salle semidoctîe. Trage in jocu si pre inspectorele si co­­m­missiariulu Confessionale la essamenu E. D. Busu, carele in diu’a prima fiindu impedecatu, a dou’a presente, nu si-a uitatu de invetiatori a fi adressă unu cuventu. Pentru că acesta persona respectabila, îm­preuna cu Venerat’a autoritate si superioritate scolastica arcidiacesana, să nu devină compro­­misse de „om­eni’a“ omenosului, ca au refacutu privind», si innadusîtu pre „sterpulu“ si pre „stricatoriulu de scola“ Papiu : in cinci anni — de allu siesselea fu vorba mai susu — mi ^ iau libertatea Die Bed. si on. Lect­­a vi pu­ne sub ochi, d’intre alte mai multe, urmato­­ri’a chartia, a cărui autoru benevol­a ospită doue dîlle secerarea „sterpului“ essamenu , d’in ver’a 1871. Ea suna in testu originariu . (noi damu traducerea romanesca. Eed.) *

Next