Federatiunea, februarie 1873 (Anul 6, nr. 9-16)
1873-02-01 / nr. 9
Nr. 9734« JPest’», Joi, 13./1. februariu, 1873., Amina In sieselea MDCCCLXX11L Tocuinti’a Redactorului si francelari’a Redactiuniie in vtrat’a tragatoriului [Lövészatoza], Nr. 6. i irisurile nefrancate nu se vorn primi decata numai de la porespimidintii regulari ai „Federatiunii.“ \rtiorii tramisi si nepublicati se voru arde. Diurnalu politicii, literari, comercialii si economies i at essi joui-a si lloininec’a. t'retlain ds* PrenumeratifiL. Pre trei lune . . . 3 fl. v. Pre diese lime. . . 5 „ n Pre auulu intregu . 10 „ „ Pani; i« Koiitaai’a : r.-a. iutregu 30 Fr. = 26 i,ei v •1 6 lune 1« = 14 , 3 - 8 „ = 8 „ Penii-o insertlunl : * 10 or. de linia.si 30 or. taos’a fcisn lorale pentru fiespe-care publicatiune separata. In loculu deschisn 30 or. de linia. Unn osemplariu costa 10 or. „ 12. Febr. . „„„ Pest’a,— 5—^=-----1873. 7 31. Jan. Discussiunile asupr’a bugetului inJamer’a Ungariei totu mai producu câte unu incidente plinu de invetiatura pentru nationalitati si deputatii loru, mai alles cu cei d’in majoritatea guvernamentale. Asia la § ulu pentru spesele gendarmariei d’in Transsilvani’a oppositiunea cerea parte a se sterge cu institutulu d’impreuna, parte cu gendarmari’a sa se subordine ministeriului arilitieloru (honvedi) precandu guvernamentalii cereau a se sustiené si mai departe pentru intrenarea natiunalitatiloru Transsilvaniei, mai ce nu se dîcea verde ce trebuescu in contr’a Romaniloru, pre cari unii oratori, nu se rusînara a-i numi : communisti, nu de a dreptulu, ci lassandu a se intiellege. Se afflara si de aceia cari accentuară cu fara gendarmaria si cu pandurii ung. in Transs. ar inflori bechiarismulu ca si in Ungari’a, vedi Segedinu. Noi nu ne infioramu de gendarmarla, ba o preferimu panduriloru ung. acesti patroni si complici ai talhariloru, dar ne revolta nerusinatele preteste cu cari apperara, intre altii cornitele Kemény lstván, institutulu de gendarmaila. Magiarii preste totusi cei d’in Transs. specialminte nu sunt decâtu politiaii natiunalitatiloru si anume a Romaniloru, tendintiele loru pretodindono ei in buget,u se voivrou a fi spre magiarisarea cu totu pretiulu si spre intrenarea agitatiuniloru natiunali cum dîcu ei, era cum noi ducemu, spre appesarea natiunalitatiloru. Din Romani’a libera avemu sk inregistramu unu faptu de mare importantia, unu triumfu allu libertatii si anume a libertatii de pressa, care singura a retasu inca neforfecata de omenii, cari de patru anni in coce conducu destinele României pre caile pucinu nationale, ca sk nu ducemu contranationale. Meritulu triumfului este alu Camerei preste totusi in parte allu unoru barbati eminenti d’intre cari unii aderiiti chiaru ai guvernului actuale au solutu dovedi ca patriotismulu loru este mai presusu de interessele guvernamentali sau chiaru parteculari, personali. Gruvernulu actuale, cu tote guvernele retrograde d’in lume, au fostu adeseori, ba neincetatu attacatu de press’a oppositionale, care i-au criticatu si condemnatu mai tote faptele, si in acesta missiune a ei au potitu si peccatul in ultra-zelulu ei, ba concedemu ca unele organe alle pressei au potutu si degenera, guvernulu vrendu a si resbunu au incercatu prin inchisore preventiva, — cu d. e. cu D. C o s ti nescu, intelligentele Redactoru allu diariului „R o m anuu“ cu D. Gr. Bar 1ianu, etc. — prin processe intentata resectiveloru diarie oppositionali a intimidâ press’a, dar crediendu ck curtea cu jurați nu vre sk scla de servilismu, ci absolve de a rondulu prin verdictulu sku suveranu pre cei persecutați de guvernu, au crediutu ck va fi mai cu scopu sk cutedie a incerca schimbarea legii, crediendu totodată ck acesta Camera, care i dedusse atâte semne de suppunere servile, luna secunda si asta data, dar’ guvernulu s’a instellatu amaru. Camera i a strigatu „pana aci, si nu mai departe !“ dandu-i sa intiellega, ca prieteni’a nu merge pana a-lu sprijini intru tendintiele surrupatorie libertăţii cellei mai scumpe, a cărei importantia insisi deputaţii guvernamentali oedlu appretiul. Era vorb’a d’a se schimba articlii 58 si 96, d’in codicele penale, propunendu-se aspre mesure in contr’a diaristicei : autorisarea d’a se da mandate de depunere ori de câte ori i ar fi placutu poterii essecutive. Onorea iniţiativei spre a face imposeibile incercarea guvernului este a Dlui Titu L. Maiorescu, unulu d’in deputaţii majoritatii guvernamentali, care, precum dîge „Reform’a“ ca si cum ar fi vrutu sa-si spelie câteva d’in peccatele anteriori, spuse pre facia guvernului c’aceste mesure nu sunt alta ceva, decâtu unu attentatu mascatu in contr’a constitutiunii. Emendameritulu, ce D. Maiorescu l’a propusu si sustienutu cu multa elocintia, a decisu asupr’a sortii proiectului guverniale. Eminentele professoru de la universitatea de Iassi, care prin agerimea mintei salle seih, inca de teneru, sk deseepte attentiunea filosofiloru germani, au fostu asta data la innaltîmea missiunii salle. Acest’a este callea cea addeverata pre carea trebue sk merga D. Maiorescu, acest’a respunde si numelui si talinteloru dsalle. Sicitur adastral Proiectulu de lege allu guvernului ce intru atâtea desgustasse pre betranulu publicistii D. Ces. Bolliacu, de altmintrea pururea guvernamentale, in câtu in amaritiunea si indignatiunea sa dechiarasse intruitii „TujuipcLci warpatiloru“ ce se retrage de pe terrenulu dinaristicei, — au fostu desnaturatu — dice „Tromp. Carp.“ de emendamentele neobositiloru luptători DD. Cantilli, N. Ionescu si de isbirile vigorose alle oratorului Vernescu, incâtu acellu proiectu, ajunsu una pocitura schidola prin atâte slujiri au ingenunchiatu in fine sub lovitur’a de gratia ce i-a datu de pre tribuna D. M. Cogalniceanu, care scie unde sk isbesca candu-si de lovitur’a, care in materia de pressa scie mai multa carte decâtu Camer’a intrega, avendu codicele vechiului publicistu intr’una mana si codicele esperimentatului ministru in cealalta. Urmandu apoi fericitulu emendamentu al lu Dlui Maiorescu, sprijinitu cu fortiele logice alle argumentariloru salle, fu adoptatu cu voturi, contr’a 35. — Acestu daru fu addussu tierrei in prediu’a lui 24. Januariu, dî de bunu auguriu pentru Romani’a. In dîuia de 18/30 ian. a. c. marele collegiu electorale allu României, intrunindu-se adeca, Senatulu si Camer’a conformu legii none, pentru allegereaEpiscopiloru, dupa unu TeDeume solemne, trecandu in sal’a siedintieloru Camerei, au processu la actulu allegerii noiloru eppi, pentru scaunele vacante. D. Ministru Dr. Tellu communica collegiului elect. ck Pr. SSa Părintele Dionisiu, eppulu de Buzeu (cunoscuţii de pietatea, patriotismulu sku si multele binefaceri prin cari si-a illustratu numele acestu arehierku, originariu d’in Transsilvani’a au incetetu d’in vietia. Vacanti’a făcută prin acesta morte se decide a se completă prin noua convocare, ceea ce s’a si facutu. Resultatulu votului au fostu : Par. arch. A t b a n su Troados au fostu proclamatu eppu pentru eparchia Romnicu-Vâlcea , Par. arch. Isai’a Dioclea V ic o lu , pentru epar. de Romanu , Par, arch. Iosifu M Ionu N anescu pentru curtea de Argesiu si Par. arch. Innocentiu, pentru Buzku. — Opiniunea publica se arreta prea multiamita mai alessu de celle trei allegeri, precandu cea d’in urma se pare a place numai guvernamentaluoru, ci ce liberalii au luptatu pentru Pararoh, Genadiu, ca unulu d’in cei mai erudiţi prelaţi ai României. Numirile prin allegere sunt de preferitu totu deaun’a numiriloru prin decrete domnesci. Obstaclele progressului in beseric’a nostra gr. or. Omulu de la natura este aplicabilu spre bine si rku. Fia care nîomentu in arreta ck se dejosesce la cea mai cumplita corruptiune si d’in contra se innaltia la cellea mai sublime vîrtuti. Desvoltamentulu. omului intru aceste doue direptiuni depindejjde la giur3tari, crescere, relegiune, mna si de la statulu in care se afla. Chinesii, indianii, turcii si altii se deschilinescu de noi mai in tota privinti’a. Noi, cari ne nutrimu sub o clima si ne crescemu in appropiare, inca ne deschilinimu unulu de câtra altulu, in câtu dara observamu, cr la casa vecinului, este abatere de la a nostra. Tote depindu dela impregiurkri. — Romanulu, se deschilinesce de unguru, de neamtiu, ckci nu este in stadiulu culturei acestoru a si al celloru lalte natiunalitati conlocuitorie. j jua luiuauu anii i cbuo buci a, utj HCtl f vitate ; alt’a i este crescerea, relegiunea ect. Si ore pentru ce ? întrebarea acest’a in tota intemplarea pretinde multa sinceritate. Ca teneru, d’in pucine conversuri si correlatiuni ce le avui cu unii fii ai besericei nostre, potu si marturisescu, ca multe defecte am observatii intre ei. Si le vedemu dara negru pre albu. Unii tienu si dîcu ck : poporulu nostru nu este demnu d’a se lumină pana acolo, ca sk si cunosca dreptulu , ci in locu de statutulu organicu , sap’a, cos’a si furc’a se ii se dée in mana. Apoi sk nu aiba voia libera, ci lassa fia inca machina, carea sk se conducă prin ceva sau prin ceneva. Era apoi in reli- giune, credinti’a orba si superstitiunea se fia devis’a. Ce se atinge de statutulu organicu, daca 0 data l’avemu, ar’ trebui câ cellu pucinu se ni se dée si essecutiv’a d’in partea guvernului, câ poporulu nostru se se induplice la deobligamentele, cari ui le detoresce, (va si dîca se aiba brachiulu la spate.) Déca se voru intempia aceste astfeliu, ne vomu feliei cu ei ! Atâta este, ce unii d’in cleru ar affla de bine pentru poporulu nostru ! Am tacutu, si nu le mai sciamu ce sa li respundu la aste, ci suspinamu iu mine, cugetandu : „Domne ! inca suntemu in abissulu intunerecului ! inca nu ne cunoscemu unii pre altii, inca nu scimu appretiul binele de rku ! Triste esperintie ! Intr’adeveru triste ! si inca demne de compatimitu si de sbiciuitu ! E dreptu, ca ceea ce a primitu poporulu nostru prin stat, organicu, —i este cam antecipata spiritului ; dara negamu ck ar fi si seclului in care se affla* E dreptu, ck e estinsa ran’a si coruptiunea intre poporulu nostru, si ck de multe ori e factorulu cellu mai infioratoriu a fara de legiloru. Ei, dar’ deca essistu aceste in sinulu lui, la ce, si cui sk li insusîmu ? Préfiresce, ca, impregiurkriloru in cari devine , si apoi unoru factori, cari lu conducu — preotiloru care nu lu lassa a se desvolta după recerintiele tempului, scu dara nici sunt in stare a-lu conduce, ca sa se urce la gradulu sentiului de umanitate. Ecca unde demu de obstacuiele progresului ! Intr’adeveru procedur’a unoru preoți facia de poporu, după cum se dovedesce, este, neloiela ; deci n’avemu ce ne mirâ cu poporulu nostru si in tempulu de faci a treiera cu boulu, si ce insusi pre sine nu se considera de omu, ci după cum adeseori lu audîmu dîcendu , ndapoi câ noi suntemu boi, vite, etc. — Poporulu nostru după natur’a lui romanesca , nu este asié după cum unii lu inchipuescu. Elin are frontea lata ... Se pote dara desvolta moralicesce ! Numai sk-i vorbimu despre Ddi,eu, despre morala si virtute, si apoi vomu vedé câtu e de maiestosa natur’a romanului ! Ne vomu convinge, ca i va placé binele, si se va delecta in virtute si se va nesufla progressu. Si va cunosce dreptulu, si nu se va estinde, din ce i croiesce legea, cu unu cuventu , nu va abusâ de ea. Natur’a lui’ prin assemenea giurstkri se va applica totu spre bine si va iubi ceea ce este bunu, frumosu si nobilu. Si apoi singuru va duce : „se dau preotului ceea ce este a preotului.“ prin urmare nu-i va fi lipsa de brachiulu statului (de essecutiva) ca sk-lu indupplice la cellea domnediesci. Haralampiu. Caniel’a representantiloru Ungariei. S i e d i n t i’a de la 7. Febr. 1873. Presiedintele Bittó deschide siedinti’a la 10 ore d’in dî si după verificarea processului verbalu d’in sied, precedenta, anuuncia mai multe petitiuni, cari se trecu la comissiunea respectiva. Camer’a trece apoi la ordenea dîilei si continua desbatterea asupr’a bugetului ministrului de interne. Intre posturile ce s’au votatu in siedinti’a de asta di se afla si celle 44.000 fi. pentru ajutorarea conservatoriului si a operei. Cu privire la acesta rubrica se nasce una discussiune mai înfocata. Deputatului r m i n y i propune, ca acesta summa se nu se mai votedie sub titlulu mascatu de pana acum, ci sub adeveratulu titlu „pentru teatrulu nationalu ungurescu.“ Multi si din multe puncte de vedere vorbiră contra acestei propuneri, cu tote acestea inse propunerea se accepta si asie acelle patru dieci si patru de mii floreni sunt d’a se consideră ca ajutoriu annualu pentru teatrulu ungurescu. Siedinti’a de la 8. Febr. 1873. Siedinti’a se deschide la 10 ore d’in dî. Tamasiu Péchy adressedia ministruluipresiedinte urmatori’a interpellatiune : Avendu in vedere, ca este in contraducere cu independinti’a de statu a Ungariei, daca ea in marele titlu allu monarcului se insira intre provinciele austriace chiaru si in comunicatiunea internationale , considerându câ titulatur’a „Mare voivodu alin voivodatului serbescu“ nu si-afla basa nici intr’o lege vechia , dar’ nici noua , considerandu in fine, ca imperatorele Austriei nu pote portă unu titlu, pre care insusi, că rege allu Ungariei, l’a stersu ; — intrebu pre d. primu-ministru, ca are cunoscintia despre impregiurarea, câ titlulu callu mare allu monarcului ignoredia si acum esistiuti’a de statu si independinti’a Ungariei, si ca in Vienn’a se intrebuintiedia inca si acum una espressiune, pre carea regele Ungariei a stersu-o ? — Are d. primu-ministru de cugetu a lucra intru acolo, ca marele titlu allu monarcului si in cellelalte tierre alle M. Salle