Federatiunea, aprilie 1873 (Anul 6, nr. 26-33)
1873-04-01 / nr. 26
tru câ sein, câ romaniloru d’in fund. reg. de locu nu li trece prin capu, se ru m pa solidaritatea in lupta pentru interessele si înflorirea Transilvaniei. Premitterea acestoru pucine observatiuni le-amu aflatu neincungiuratu necesarie, sperandu câ lamurindu-se caus’a, temerile fratiesci, inse nefundate, assemene ne voru parasî cu totulu. (Va unna.) Xtepresentatiunea romaniloru d’infundulu regiu adressata innalt. ministeriu reg. ung. de interne. (Prie.*) ad. III. Dreptulu de jurisdictiune autonoma ce-lu promite §. 10 art. 43—1868, municipieloru si cetatiloru fundului regiu, credemu, ca de asta data, după impregiurarile generali de pana acum este garantatu prin art. leg. 42—1870, era in privintia communeloru prin art. 18—1871 ; si de aceea si noi dorimu, ca după aceste legi se se faca organisatiunea in părțile nostre. De orace inse nu numai prin art. I. allu Ungariei d’in 1848 §. 5. si art. I. alu Ardealului totu d’in acellu anuu promitu corpurile legiuitore atâta egal’a indreptatîre a tuturoru locuitoriloru ambeloru tierre, câtu si sustienerea libertatiloru locuitoriloru Ardealului, dara in specie prin §. 10. art. 43—1868 in privinti’a organisarii politice a fundului regiu, espressu se ieu in consideratiune »drepturile lasate pre legi si contracte câtu si egal’a indreptatîreft toturoru locuitoriloru acestui pamentu de orice nationalitate“ apoi se născu done intrebari, si adeca, cari sunt aceste eminente drepturi ale locuitoriloru fundului regiu? si ca aflase acellea respectate in legea generala, municipala si comunala ? Cellu mai eminente dreptu allu unui cive liberu de stătu, adeca dreptulu liberu de allegere, l’au avutu de secoli toti locuitorii fundului regiu ca unu dreptu fundamentalu. Acestu dreptu fundamentalu după originea si essercearea lui, nu e infauriatu in forma de administratiune a fundului regiu, ci in insusîrea locuitoriloru singuratici ai aceluia. Fundulu regiu ca atare a avutu acestu dreptu fundamentalu, ca-ci acestu pamentu s’a privitu ca unu feudu alu regelui, si locuitorii lui s’au bucuratu de deplin’a libertate si egalitate, inca mai înainte de ce au sustatu Universitatea, comitiatulu si impartîrea municipieloru de asta-di, pre candu acei locuitori liberi (condiţionări regali) fara deosebire de nationalitate si confessiune esserceau liberulu dreptu de allegere a representantiloru si oficialiloru sei, in commune si apoi in municipiele ce s’au formatu. Municipiele s’au schimbatu cu tempulu. D’in celle 7 scaune primitive s’au facutu 9 scaune, la cari regii au incorporatu si alte territorie regesei, apoi mai in urma s’au impreunatu cu eile si celle 2 districte, -- comesulu acestoru-a a fostu parte alessu, parte ca unu representante allu regelui denumitu — si nu totu-de-un’a d’in natiune sassesca. Universitatea inca a trecutu , prin multe rase; chiaru si form’a administra- t tiunei s’a modificatu prin usuri, statute si legi. D’in contra inse susu attinsele drepturi fundamentali ale locuitoriloru d’in fundulu regiu nici candu nu s’au schimbatu, nici au potutu se se schimbe, caci de aceste drepturi , libertatea personala si materiala, si egalitatea era legata de natur’a fund, regiu, prin cari acestua se deosebea de cellelalte parti alle tiebei, unde era nobilulu si iobagiulu, si d’in acesta causa nu au potutu fi in fundulu regiu iobagia si diversități de drepturi. Numerose acte de statu, legi, decrete regesei amu poté produce despre acestea dese daca ne-aru concede volumele acestei representatiuni, presuppunemu inse ca acellea sunt cunoscute. D’in natur’a acestoru drepturi fundamentali urmeaza ca acellea trebuie se remuna neatacate, ba in unu statu liberu cerurile a fi respectate si sustienute (precum se intiellege art. 43—-1868. §. 10) ; urmeaza mai incolo, ca pentru sustienerea loru nu se pretinde o provincia, o Universitate seau unu comitatu, cari institute au servitu pana acum tocmai din contra spre nimicirea egalei indreptatiri in fundulu regiu. Legea municipala art. 42—1870. §. 19. etc. apoi 27 si legea comunala art- 18—1871. §. 34 etc., prin introducerea voturilorn vinii assemenea si prin restringerea dreptului de allegere in municipiu, la unu censu, precum se cere elin in legea electorale pentru diet’a tierrei, nu corespunde nici amintiteloru drepturi fundamentali, nici impregiurariloru speciali alle locuitoriloru fundului regiu. Dreptulu de participare la affacerile publice in comunele si municipiele fundului regiu resp. dreptulu de allegere era legatu numai de cualitatea locuitoriului posessionatu si prestatoriu de contributiunea si servitiulu regelui, in egala forma fara cuantu de contributiune si fara privilegiu. Impregiurarile in cari au traitu si mai traiescu acesti locuitori, inca nu au sufferitu modificatiuni, pentru ca in fundulu regiu nu assistu proprietăți mari de pamentu, ci numai parcelatie mica a aceluia in tote communele rurali; era apoi o parte forte numerosa a locuitoriloru d’in tote communele situate pre langa marginile tierrei si in munti nici nu postedu pamentu fructifera, ci se ocupa numai cu întinse economie de vite, comerciu si specula de vite, producte crude si alte asemenea, a carora venite — după firea speculei — sunt forte schimbatiose. Este cunnoscuta in doobsce ca in fundulu regiu traiescu cei mai vestiti economi de vite, in a caroru favoru, pentru multele folose, ce adducu acesti economi si comercianti tierrei, cetatiloru si erariului, s’au simtîtu regimurile de mai înainte îndemnate a incheia tractate cu statele vecine. Listele oficieloru vamali dau destula dovada despre aceste folose alle erariului. Atare classa de locuitori s’ar deschide de la dreptulu de allegere prin voturi virili si prin censu. Daca mai luamu in consideratiune, ca tote sarcinele publice in communele si municipiele fundului regiu, asta-di câ si mai inainte nu se accopera de câtra virili si censuali, ci de câtra fia-care cive posessiunatu aci in egala mesura, după capu de familie, după case si numerulu viteloru; apoi voturile virili si cen- sulu in affacerile communali si municipali in fundulu regiu — pre langa aceea, ca sunt nedrepte si vatamatorie de susu amintitele drepturi fundamentali ale locuitoriloru, dara eile nu si-afla bas’a loru nici in relatiunile de viétia alle locuitoriloru. Acést’a o au recunnoscut’o si locuitorii sassi cundu s’au dechiaratu in proiectele si programmele loru in contra voturiloru virili si pentru restringerea sensului câtu se pote mai josu; si prin urmare postulatele nostre in acestu punctu sunt vocea toturoru locuitoriloru fundului regiu. Legea communala art. 18—1871 in §. 38 corespunde d incâtu va acestoru postalule , si aru fi numai dreptu si oportunu, daca tote acelea conditiuni s’aru cere si la parteciparea locuitoriului in afacerile municipiului pre langa respectarea inteligintiei fiacarei natiuni si religiuni si a moralităţii. Acestora postulate ale nostre, nu se pote obiectă, cu uniformitatea d’in cellelalte municipie alle tierrei , caci pana candu legislatiunea Ungariei si-a statoritu si practisatu acellu principiu frumosu, de a respectă drepturi avute, incâtu acellea nu impedeca unitatea statului, ea nu pote deveni acolo, ca pentru Uniformitate se jertfesca drepturi avute alle poporului cu atatu mai putinu, cu câtu atari drepturi pricum le-am d espusu, servescu spre binele si onorea statului, si sunt demne de o constitutiune libera si de imitare.__________ Este unu addeveru de trista memoria, ca Universitatea cu comitatulu sassescu s’au folositu de acea avere si isvorele ei ca de cellu mai poternicu midilocu spre a-si sustiene o autonomia provinciala, o independintia nationala germano-rassa de a redica si lati cultur’a germana, si de a lucra directii in contr’a interesseloru fundului regiu si alle statului, precum assemenea tristu adeveru este, ca au abusatu de isvorele acellei averi, d’in care causa statulu s’a vediutu necesitatu a incamerâ totu averea in unele tempuri (d. e. sub imperatulu Iosifu.) Dara si aceea este addeveru, câ acea avere au cursu mai totu d’in sudorile locuitoriloru romani si d’in veniturile multora commune romane d’in fundulu regiu, — cu seau fara titlu — preste totu inse fara nici o dreptate. La inceputu si-a usurpatu Universitatea venituri regesei si alte coronei d’in atari commune si de pre locutori in folosulu seau curatu sassescu nationala [ca si decimele in folosulu sassescu confessionalu), ora mai in urma au ocupatu tote veniturile alodiali ale communeloru si au trasu differite tacse de pre capitlu locuitoriiloru (intre cari in rendulu primu stau communele si locuitorii scauneloru filialia Saliscei si Talmaciului. Asie sa nascutu averea a. n. a siepte judetie a natîei sassesci la carea partecipau numai celle 7 si apoi 9 scaune ; era langa acestea s’a mai adaugatu veniturile d’in Dominiulu Fagarasiului datu in zalogu la universitate pre banii toturoru locuitoriloru Fundului regiu, si la care avere din urma participau tote municipiele acestuia. Acést’a avere s’au immultîtu si prin câte alte contributiuni d’in partea locuitoriloru fundului regiu. D’in multe parti inse se combate si nu se recunosce acea abnormitate ca si pre venitoriu se mai curgă veniturile unora commune d’in Fundulu regiu in folosulu toturoru locuitoriloru acestuia. Sub atari referintie încurcate inca nici pana adi nu este mai multu securu de câtu numai atâtea, câ acea avere este de ocam data destinata pentru folosulu publicu alu tuturoru locuitoriloru Fundului regiu, fara deosebire de nationalitate si religiune si respect, a uceacelorua, ce au contribuitu la nascerea si immultîrea ei. Prin decretulu aulicu d’in 15 Octobre 1791 Nr. aul. 5803 Nr. gubern. 9809 după ce s’a investigatu prin unu comissariu regescu, după starea si isvorele acellei averi s’a otaritu, ca prisosulu curatu allu acelleia (după depurarea detorieloru) se fia destinatu pentru scolele si besericele d’in Fundulu regiu seau sassesci aeau romanesci. Universitatea si de atunci incoce a intrebuintiatu acea avere numai spre scopulu natiunei si besericei sassesci, chiaru si in tempulu mai nou. Dovada destula despre acestea este decretulu aulicu d’in 22 Aug. 1850, prin care in tempulu absolutismului, fara vre-o premergatoria cercetare a solutu ea storce concessiunea, ca o summa la 1 milionu de florini din acea avere se se consacre numai pentru scolele sassesci, si acestu decretu essista pana adi si se practiseaza. Din aceste cause pre scurtu arietate urmeaza, ca era numai prin potestarea statului se se cerceteze aceste averi publice, se se caute după isvorele, natura si destinatiunea ei ca se nu se mai faca abusuri pre cum s’au facutu prin Universitate. Deci credemu ca acestu postulatu allu nostru este numai justu, era pana la limpedîrea acestei cestiuni, nu cere firea lucrului altu ceva de câtu numai o administratiune correcta si restrinsa de câtra unu organu corespundietoriu. Daca o singura conchiamanda adunare generala constatoria d’in câte unu ablegatu allu fiacarei commune d’in municipiele istorice [scaune, districte pre langa unu numera proportionali d’in partea cetatiloru), se va allege unu comitetu, provisoriu administrativu, si-si va constitui unu officiu salarisatu manipulativu după norma altoru locuitori si corporatiuni, ce posiedu atari averi comune — care comitetu, standu sub priveghiarea regimului, va avea assemenea funcțiuni precum i se dau in proiectulu ministerialu . Atunci credemu, ca s’a satisfacutu pre deplinu cerintieloru aceltei averi, pana la alta urmanda dispusetiune (respect. împărţire) a ei. Pesta, in 2. Prieriu, nou 1873. (Epistola deschisa cătra on.lredactiune a diuariului „Albina.“) In urulu 21. alu „Albinei“ de datulu 18/30 Mart. cur. am cetitu unu estrassu alu Redactiunei scosu d’intr’o corespundintia d’in Aradu de datulu 13/25 Mart. cur. Acelu comunicatu, tratandu despre actulu de allegerea membriloru sinodali in cetatea Aradu, intemplatu la 23. Martisioru nou, intre altele dice, ca: „dreptu d’in cârcima vinii preste 200 unde adunassera si tractassera duoi barbati, alu caroru nume — ne dore ca sé-lu spunemu. — S’a facutu acést’a cortesta magiara-domnesca pentru scopulu, de a trânti la allegere pre dd. L. Ionescu si I. Popoviciu- Deseanu, se au dora mai multu pentru de a li dă uuu votu de neîncredere. Marea majoritatate, adica toti cei veniti de la birtu, au votatu in contr’a numitîloru dd. si pentru dd. Mircea B. Stanescu si D. (adica G.) Dogariu.* Va se dîca dîssulu comunicatu afirma, ca cu acea occasiune s’a facutu cortesîa cu beuture si totu deodata — ceea ce me dore — la pri m’a vedere lassa pr’intre stre a se intiellege, ca si cum unulu d’intre inscenatorii acelei cortesîe asiu fi fostu eu si inca in profitulu meu. Am dîssu-o cu intentiune „la pri m’a vedere“ câci vechii cetitori ai „Albinei,* meditandu pucinu asupr’a celoru cetite pana acum in „Albin’a“ indata voru sei, ca „Albin’a defeliu nu me pote intiellege pre mine intre ,cei duoi barbati inscenatori de cortesîa, alu caroru nume o dore ca se-lu spună,“ fiindu-câ Domni’a loru totu deodata si voru aduce aminte, că eu nu-su fericitu a me poté bucură de patronagiulu si crutiarea „Albinei“ — ci de eu eram unulu d’in cei duoi, negresîtu câ „Albin’a“ s’ar fi grăbita a me si numi, si inca cu litere marisiore. Fiindu-câ inse „Albin’a“ are acum si cetitori mai nuoi, cari nil voiu fi sclindu de reportulu meu câtra „Albin’a“ mai departe, fiindu*câ in mentionatulu comunicau figuredia d’in intemplare persou’a mea facia in facia cu cea a dlui advocatu I. Popoviciu-Deseanu , in fine si in specialii, fiindu-câ vecinele referintie intre mine si intre dlu Ioane Popoviciu-Deseanu — dorere — inca neci acum nu s’au mai amelioratu, si asie toti aceia, cari au cunosciintia de aceste referentie, d’intre liniele ace- *) Vedi nr. tr. allu „Fed.“ 102 ad. IV. Ce se atinge de institutiunile Universității si alle comitatului, inca in punctele precedente amu motivatu nepracticabilitatea, ba impossibilitatea essistintiei acalorua , si amu arretatu ca acea unica cestiune de avere, care este a locuitoriloru si respective municipieloru fundului regiu, fara deosebire de na- » tionalitate si relgiune, precum insasi universitatea sassesca in an. 1871 o au dechiaratu, nu pretinde nici intr’unu chipu sustienerea acestoru institutiuni, si ca acesta cestiune nu depinde de la organisarea politica a fundului regiu. Ea este mai multu de natur’a dreptului privatu, era tractandu-se aici de o avere publica si cu privire la originea, natur’a si destinatiunea ei, se cere si intrevenirea poterei statului, carele totu-de-un’a a portatu suprem’a inspectiune asupr’a ei. Die Ministru ! De-orace in aceste puncte si mesure de organisare a Fundului regiu, basati pre impregiurarile date, pre legi si pre dreptate, pre cari, nu amu semtîtu de deterintia etnicapatriotica, a le esterne spre informatiune, consimte majoritatea poporului Fundului regiu, ceea ce potemu dovedi cunenumerabile subscrieri, ba in unele toti locuitorii acestui pamentu, sperâmu ca Ministeriulu si corpulu legislativu le va luâ in consideratiune la organisarea fundului regiu. D’in conferinti’a nationala romana. Sabiiu, iu Mirtiu 1873. Comitetulu nationalu. P. D u n c ’a. presied. Dr. 1. B o r c i’a. v. presied. Dr. II. P u s c a r i u, not. On. jRedactiune a „Federatiunei!“ Avendu in vedere, cu on. Redactiune a »Albinei,“ careia i-am tramissu spre publicare aici alaturat’a epistola deschissa, nu numai ca n’au publicatu-o in totu cuprinsulu ei, ci chiaru si la „prescurtările“ ce le-a scosu din ea, a aflatu de lipsa a adauge unu corolariu, prin care provoca alte suspiciuni contr’a mea, — mne graboscu a ve roga, ca se dati locu acestei epistole deschisse in colonele „Federatiunei“ pentru ca on. publicu se pota judecă, daca are Redact, »Albinei* dreptu, ori nu, atunci candu me suspicionedia de nou, si inca din altu punctu de vedere, ca si candu eu, si nu domnii de la „Alb.“ aru fi cei ce provoca polemie personali. — Eu sciu, câ am scrissu moderatu si objectivu, si sciu câ epistol’a mea deschis sa nu contiene nimicii, prin ce s’aru poté provocă polemie personali, precum li place a crede domniloru de la ,Alb.“ si prin ce Domni’a loru voiescu se me innegresca in faci’a publicului. Primiți etc. M. B. Stanescu.