Federatiunea, iulie 1873 (Anul 6, nr. 50-57)
1873-07-15 / nr. 54
Buda-Pesta Domineca, 27/15. Juliu 1878., Nr. 54 ?79. Annulu allu siessele MDCCCLXXIII. Redactiunea se affla in Strat’a tragatoriului (L ö v é s z n t e z a), Nr. 5. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspundintii re gulari ai „Federatiunii.“ Serissori anonime nu se publica. Articlii tra' l misi si nepublicati se voru ardo si numai la cerere espressa se retorna. Diurnalu politicu, literariu, commercialu si economicii. Appare Jouia si Dominec’a. Pretiulu de Prenumeratiune : Pre trei lune.....................3 fl. y. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Itomauia : Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 38 „ = 8 „ Pentru Insertiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbralu pentru fresce care publicatiune separatu. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cf. B -Pest’a, 1426. Jul. 1873. Lips’a de lucruri mai momentose la noi acasa este mare, si-apoi cestiuniie cari taia mai adancu in vieti’a nationalapolitica sunt multu mai ponderose, de câtu ca sa ne appucamu a le mai sufeva si trata in aceste momente candu letari gi’a si indifferentismulu cellu mai crassu se manifesta in modu asile de batatoriu la ochi; — pentru aceea de asta-data ne vomi occupa pucinu de mam’a Italia, de nou’a fase o politicei salle. Ministeriulu Lanza Sella a cadiutu si in loculu lui a venitu cabinetulu Minghetti. Acesta schimbare a datu si referintieloru Italiei catra poterile esterne, o forma cu totulu noua. Spre a ne poté orienta in privinti’a naturei acestoru referintie, trebue ca sa facemu in scurte lineamente istoriculu politicei italiane de la marele Cavour incoce. De candu nai’a statului italianu a scapatu din man’a poternica a intrelleptului ei conducatoriu Cavour, de atunci ea fu arruncata si manata de valuri contrarie de la unu tiermure la altulu. Fiacare statu teneru are trebuintia de unu spriginu tare spre a nu~si perde ecuilibriulu. Acestu spriginu Cavour l’a cautatu si afflatu in Francia. Inca in annii marei revolutiuni armatele francese erau salutate si primite prepamentulu italianu cu cea mai mare bucuria; inca atunci poporulu italianu consideră pre francesi de eliberatori si salvatori; inse după ce nepotulu marelui Napoleonu, prin mediulocirea energica si intrellepta a lui Cavour, redica in annulu 1859, pre poporulu italianu la rangulu poporeloru libere si independinte, amicitî’a si bun’a intiellegere intre Francia si poporulu italianu ajunse la culme ; dovada sunt luptele de la Magenta si Solferino. Legaturele de sânge, remeniscintiele pretîose istorice, detorinti’a de recunnoscintia,in fine identitatea de interesse — tote aceste pareau a crea intre Francia si Itali’a una intimitate durabile. Din nefericire inse acesta intimitate nu s’a bucuratu de lunga durata. Napoleonu a inceputu a se reci si a se portă cu mare reserva facia cu ultimele consecintie logice alle principiului nationalu promovatu de ellu cu sabia si penn’a. Acelle urmări logice, acelle aspiratiuni alle Italiei, culminau in annessarea ultimei remasatte a potestatii lumesci a papii si in proclamarea Romei de capitale a Italiei unite. Din acesta causa relatiunile reciproci au inceputu a luă alta forma: cabinetulu italianu s'a emancipatu cu totulu de cellu din Tuillerie, si a intratu in negociatiuni cu prussacii, contribuindu astfeliu, desî numai indirectu, la appunerea gloriei Napoleonidiloru si la caderea Franciei. Errorea lui Napoleonu, că s’a oppusu si a impedecatu implinirea faseloru ultime alle processului politicu-nationalu inauguratu de ellu, a fostu folosita in Berlinu cu multa istetîme. Acesta errore a provocatu allianti’a italiana-prussiana, si acestei alliantie Itali’a are d’a multiumi, că si-a recapetatu Venetî’a si a pusu man’a pre urbea eterna Rom’a, era Prussia, că a batatu pre Austri’a si Franci’a si a ajunsu acolo, unde se affla acum. Marea nenorocire, grandios’a cădere a Franciei parea a resuscită era si simpathiele poporului italianu pentru cellu francesu, inse politic’a ambigua a lui Thiers si mai vertosu politic’a militara-clericala a cabinetului francesu actualu, nabusisesce aceste simpathie si nu le lassa a se desvoltă pre carlea loru naturala, carea va avé sa duca la restaurarea intimitatii de mai inainte. Cu tote aceste inse cei mai multi membri ai noului cabinetu italianu păru a fi resoluti sa rumpa legaturele cu Prussia si sa se appropia ora si de Francia, din care causa marea cocona prussesca s’a si grabitu a admoniă pre noulu cabinetu italianu, inse acestua inca n’a intardîatu a dechiară, că allianti’a de mai nainte d’intre Itali’a si Germania a fostu numai o legătură inchiata intre doue staturi suverane, dar nici decâtu stipulaţiunea vasallitătii Italiei facia cu Germania. Acesta dechiaratiune fu intempinata cu bucuria din partea intregei presse italiane independinte. Potemu deci să speramu, că cu incetulu intimitatea intre aceste doue staturi consangene se va restabili in currendu. Despre implerea scaunului metropolitana gr. ori. d'in Bucovina. De vre-o câteva ori se cereă in foiele publice că pentru vacant’a episcopia d’in Bucovin’a aru fi designatu D.arcimandritu Bendella. După alta versiune, combinatiunea de mai susu n’aru fi addeverata, ci că desemnatulu pentru acestu postu distinsu si de importantia pentru relatiunile politice alle Bucovinei, aru fi actualele arcimandritu conducatoriu, D. Blazevicz. D. Blazevicz este cellu mai cultu, cellu mai bunu preutu allu Bucovinei, si pana asta di s’a abstienitu de la mișcările politice, intrebuintiandu multifari’a sa activitate literaria spre redicarea intelectuala si morala a Bucovinei. Afara d’acésta Dlu Blazevics se bucura si la preutîme si la seculari de cea mai buna reputatiune. Inse culmea bunului este că D. Blazevicz n’are consageni in cleru, pre cum a avutu Hackmann, si are arcim. Bendella, prin numirea D. Blazevicz infricosiat’a manipulatiune provenita d’in nepotismulu besericescu ce in Bucovin’a infloresce, va fi ajunsu la finitulu ei. Acesta allegere se pote consideră unu mare norocu sie prim’a stea lucitoria pentru salutea Bucovinei. Aceste apreciări le impartesiesce unu coresp. atiu diuariului „Wanderer“. Metropoli’a veduvita a romaniloru greco-orientali. V. Din cele ce le-amu enumeratu până acum’a despre agendele consistoriului metropolitanii in privinti’a conchiamarii si allegerii membriloru congressului, urmeaza de sine, că in hârtiile convocatoare (cerculariu) indreptande câtra consistoriele eparchiale, si in jurnalulu, ce servesce de regulă pentru publicarea acteloru metropolitane, trebue să fie indicatu apiiatu, că allegerea de deputați la acestu congressu se escrie pretutindenea numai pentru locurile vacante, (unde adeca deputatulu alesu in annulu 1870, a abdîsu, a moritu seu nu s’a verificatu), si afara de acest’a in archidiecesa inca pentru 30 de deputați nuoi. Acest’a este de lipsa a se spure apriatu mai vertosu spre a se incungiură confusiunea, ce aru produce in diferitele diecese esplicarea diferita a statutului org. cu unu cuventu , spre a se pote efeptui alegerile după unulu si acelasi principiu. Afara de cele mai nainte enumerate Consistoriulu Metropolitanu mai are detorintia in una dintre siedintiele salle a allege pre Commissariulu Metropolitanu, care la actulu de allegere alu Metropolitului duce presidiulu in siedintiele congressului. Cine pote fi alesu de Commissariu Metropolitanu, are numai preotu ori si mire nu ? are numai din simulu consistoriului metropolitanu ori dara si alta persoana binemeritata? are numai din Archidiecesa ori si din cellelalte diecese? in urma, are numai deputatu ori si altulu,?are nu e membrulu congressului ? Sunt întrebări, cari in statutulu org. nu sunt resolvite. Nu sufere ideela, că Episcopulu celu mai betranu, care „Se de vacante“ a Metropolitului are sa duca presidiulu in consistoriulu Metropolitanu, nu se pote privi de Commissariu naturau (quasi ex officio) a Congressului alegatoriu de Metropolitu, deorece dupa statutulu org. acestu Commissariu trebue sa fie „esmisu din partea Consistoriului Metropolitanu“ prin ce inse nici din departe nu este eschisa esmitterea cellui mai betranu Episcopu de Commissariu. Incâtu acum pentru cellelalte întrebări, noi tienemu, că de Commissariu la congressulu alegatoriu de Metropolitu póte fi esmisu din partea, Consistoriului ori care romanu de confessiunea gr. orientala, daca acel’a este majorenu, de sine statatoriu, nepetatu si inplinesce detorinitele salle catra biserica si se tiene de Metropoli’a gr. or. romana din Ungaria si Transilvani’a. Acel’a deci pote se fia din tagm’a preotiesca primirenésca, dintre Assessorii Consistoriali ori, neassesori din intregulu teritoriu allu Metropoliei, deórece statutulu org. vorbesce numai in generalu despre „esmiterea unui Comissariu“. Daca intentiunea eră, ca acestu commissariu se fia episcopu, preotu, mirjénu, deputatu, ori assessoru consistorialu, atuncea iu statutu acést’a se spuneă apriatu întocmai precum spune d. e. §. 91. lit. e., cum că „Consistoriulu diecesari denumesce pentru fiecare cercu electoralu câte doi Commissari consistoriali, adeca pentru preoţi unuu din cleru, era pentru mireni unulu din mireni“. La esmitterea Comissariului pentru congressulu electivu inse statutulu nu face nici cea mai mica deosebire intre credinciosii bisericei gr. or. din ce urmeaza de sine, ca Consistoriulu Metropolitanu la esmitterea desu pomenitului Commissariu are mana libera si numai atât’a se recere, ca Commissariulu se fie esmisu deadreptulu „din partea Consistoriului Metropolitanu“, si nu din partea Congressului cu atâtu mai pufién din partea guvernului. Altcum noi acestei cestiuni numai intru atate a attribuimu pre si care insemnetate incatu din passagiulu mai susu atinsu allu statutului, unde se vorbesce despre esmitterea unui Commissariu la Congressu, se vede apiiatu si este fara tota indoiél’a ca guvernulu precum atinseramu in articolii nostri de mai nainte, n’are nici unu dreptu a tramite laCongressulu romanilorugror. atare Commissariu cu funcțiune seu însărcinare officiosa mai lata ori mai restrinsa. Trecemu acuma la regulele, ce dupa statutulu org. (§. 157.) sunt a se observă cu cea mai mare rigurositate la allegerea Metropolitului. Aceste sunt urmatoriele: 1) In preser’a dilei de alegere la 3 ore dupa amedia di membrii congressului se coaduna in biseric’a catedrala si tramitu o deputatiune la Commissariulu esmisu din partea Consistoriului Metropolitanu, care pre acestu timpu are a se află in resiedinti’a Metropolitana, spre a-lu invită la adunarea premergatore. Dupa ce aceat’a s’a infacisiatu, cetesce actele despre repausarea Metropolitului si despre convocarea Congressului spre alegerea unui nou Metropolitu, cu aceea provocare ca pre diu’a urmatore la 9 ore fiecare membru se aduca cu sine obiedula, pre carea se fia scrisu numele aceluia, pre care lu doresce a se alege de Metropolitu. Dupa finirea acestui actu pregatitoriu se tiene priveghiare dupa tipiculu Rosalieloru. 2) In diura urmatore la 9 ore se aduna toti membrii alegatori in biserica, se invita Commissariulu Congressului, care, dupa invocarea spiritului santu occupa presidiulu si deschide siedintia cu o cuventare potrivita actului de alegere, la care respunde unu membru congressualu designatu spre aceea. Din cine are se fie designatu acestu oratoriu ? statutulu nu ni spune. Noi credemu, că are sa fie designatu prin Congressu, in siedintia secreta si inca in preser’a alegerei, ca astfelu oratoriulu sa se pota si prepară in catuva cu respunsulu la cuventarea de deschidere a Commissariului. Procedur’a acesta nise pare a fi practica si correspundietóare. 3) Commissariulu dupa acéstea provoca pre cei mai teneri membri a ocupă interimaru locurile de notari, apoi se purcede la verificarea membriloru, alegerea notariloru si a trei scrutători in sensulu regulamentului pentru afacerile interne alle Congressului. 4) Daca ori din Archidiecesa de o parte, ori din eparchiele suffragane de alta parte s’aru areta mai multi deputati alegatori, decâtu jumetate, atunci prin sorte se scotu de la votare din partea precumpenitoare atâti’a membri, câţi sunt