Federatiunea, septembrie 1873 (Anul 6, nr. 62-68)
1873-09-19 / nr. 67
Redactiunea ,se affla in Strat’a tragatoriului (I. eves z u t c z a). Nr. 5. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspondintii regulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tramisi si nepublicati se voru arde si numai la cerere espressa se retorna. Nr. 6Î-Î92. Buda-Pesta. Domineca, 19/7. Sept. 1873., Annulu allu siessele MDCCCLXXIIL Diurnalu politicu, literariu, commercialu si economicui. Appare Dominec’a. Pretintu de Prenumeratione. Pre trei lune.....................3 fi. y. a. Pre siesse lune . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ Pentru Romani’a : Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 38 „ = 8 „ „ Pentru Insertiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrare pentru fiesce-pare publicatiune separatu. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. Pesta, 18/6. Oct. 1873. (e.) Eri, pre la 1 l/% pre din dî imperatorele toturoru nemtiloru si cu mareleeu argatu Bismarck sosiră in capitalea Austriei. Spectaclulu ce s’a manifestatu cu acesta occasiune si-lu pote usioru imagină totu omulu mai multu seau mai pucinu intelligente. Mii de pigmei de tote categoriele, incependu de la cei cu coifuri cu perne verdi si in vestminte strălucite de parada, pana la industriastulu cu manecele resfrante si cu palmele bătucite de instrumentele meseriei salle, toti alergara a intempina seau numai a vedé pre cei duoi giganţi faimoşi, pre titanii tempuriloru nostre. Noi inse ca mai pucinu accesibili de assemene bucuria, carea este data numai celloru ce nu tienu contu si de tiprerile ce torturedia si storcu vieti’a arafillione de sufflete,cari aud’a plaţi scumpu aceste festivităţi, noi, dicu, i vomu lassu pre ei a se desmerdă in plăceri si veselie, cu ce cugetele ce ne cuprindu in asssemeni momente sunt de una natura multu mai sfasîetoria de anime, de câtu ca si poatemu scapâ baremu unu singure cuventu in favorulu depotiboru si allu celloru ce i servescu pre ei. Inse candu regii si imperatii se imbracisiedia unii cu altii, candu tierr’a gelesce si suspina, platesce si se sacrifica pentru capriciele ce li dictedia îmbuibarea loru, oh! atunci e greuanabusî in peptu durerea ce apesa cu greutate de plumbu, si a nu si-o manifesta baremu prin unu singuru cuventu si câtra acei frati de unu sânge si d’o sorte, cari asta di nu cunnoscu mai mare bucuria, de câtu aceea, d a avé cu cine sa-si impartiesca dorerea. N’avemu de cugetu sa approbâmu prin acestea faptele Jianului, dar in situatiunea de facta, candu ni inchipuimu contrastulu intre cei ce storcu poporele in profilurn loru, si intre multimea cea mare, carea si mpla panea uscata in lacrimele sufferintieloru si amaritiuniloru, cu voia seau fara de voia in vinu in minte acelle cuvinte emotionatorie alle acestui flru allu naturei, care impinsu de necessitatea estrema si propusesse a restabili, cu privire la avere si rangu, acuilibrulu intre muritori. Jianulu era singuru, dar asta-di sunt millione, cari stau in drumu si se gandescu, ce s’apuce, ce si muncesca, panea sa-si agonisesca. Nu ni place a mari durerile, nice a alimentă nemultiumirea, carea a prinsu radecine atâtu de adenci in animele poporeloru impilate, ci ni place totu-de-un’a a ne conformă cu realitatea. Cei ce credu câ aceste revellatiuni sunt numai eflussulu unoru fantasmagorie individuale, acellua binevoiesca a privi la mulţimea contribuenta si cetesca din faci’a ei câtu de dulce este vieti’a si ce legature mai pote avé cu ea , cetesca si se va convinge, că desperatiunea este aprope de a erumpe. Nu dorimusa ajungenau acelle dîile, candu împilatorii si ciocoii tempului nou si voru luă resplat’a meritata după faptele loru, inse ne tememu, ca nu numai ne voru preveni, ci chiaru ne voru surprinde inca inainte de asceptare. Intre Turci’a si Ostrungurin s’au incurcatu itiele. Nou’a politica orientala a cabinetului din Vienn’a, si anume sgomotulu cellu mare despre splendid’a primire a vasalliloru turcesci la curtea de Vienn’a fara interventiunea si ingerinti’a ambassadorelui turcescu, apoi evenimentele scandalose din Bosni’a, despre cari vomu vorbi mai la văile, — tote aceste intru atât’a au irritatu si inversiunatu spiritele in Constantinopole, incâtu de atunci incoce guvernuluureescu n’a intrelassatu nice una occasiune, ca sa nu-si arrete necasulu seu atâtu facia de Romani’a si Serbi’a, câtu mai vertosu facia cu Ostrunguri’a, pre carea o crede,câ alimentedia si menagedia aspiratunileRomaniloru si Serbiloru d’a rupe legaturile cu Turci’a si d’a se proclama cu totului totu independenţi. Romani’a si Serbi’a au semtîtu dejă superarea Turciei, cu cela cererea loru, d’a partecipă cu votu deliberativu in commissiunea pentru regularea Dunării la porţile de ferru, guvernulu ottomanu a respunsu categoricu si rece, câ nu li pote incuviinti’a cererea, mai vertosu din motivulu, cu tractatulu de Parisu, modificatu in conferinti’a din Londonu dâ acestu dreptu numai poteriloru riverane, apoi Romani’a si Serbi’a, cari stau inca in reportu de vasallitate facia cu Turci’a, nu se potu consideră ca poteri riverane. A-si manifesta inse nemultiumirea si facia cu Ostrunguri’a nu se parea a fi totu asile de usioru; dreptu aceea domnii din Constantinopole asceptara occasiunea favorabila, carea in scurtu tempu li se si offeri. Evenimentele din Bosni’a se complicară astfelu, incâtu asta di Turci’a, carea a provocatu scandalurile, pote se arrunce vin’a asupra Ostrungurlei si a representantiloru sei din Bosni’a. Lucrulu sta astfeliu. Creştinii din Bosni’a, fiindu persecutaţi, arruncati prin temnitie si maltrataţi de Vali Assim-Pasi’a si organele salle, se vediura in fine necessitati a cere interventiunea poteriloru străine in favorulu loru, spre care scopu compussera unu memorandu si lu presentara toturoru representantiloru poteriloru mari. Ce attitudine au observatu cellelalte poteri facia cu acesta cestiune, nu se scie, inse cabinetulu de Vienn’a, a respunsu, ca desi tractatele internationale nu-i permitte a se ammestecă in affacerile interne alle Portii ottomane, totusi va intreveni in Constantinopole, cu influinti’a sa morala, si va essoperă, cu plângerile crestiniloru sa se faca obiectu de investigatiune. Ce e dreptu, cabinetulu de Vienn’a si-a si folositu influinti’a sa morala in Constantinopole si a mediulocitu esmitterea unei commissiuni, carea se cercetedie, câ intru câtu sunt seau nu sunt fundate plansorile crestiniloru din Bosni’a. La dorinti’a espressa a guvernului turcescu cabinetulu din Vienn’a inca a partecipatu, prin representantele seu, la acesta investigatiune. Inse ce se vedi? In mediuloculu investigatiunii Turci’a abdice de solidaritatea sa cu Ostrunguri’a, si-si motivedia acestu passu prin unu memorandu câtra poterile străine, in care dice intre altele, cu consulii ostrunguresci din Bosni’a, adeca consululu generalu din Seraievo, Teodoroviciu, si vice-consululu d’in Banialuc’a, Dragan cioiu, agitedia pentru ideele panslaviste si ca cestu din urma e chiaru membru unui comitetu revolutionaru etc. Acestu memorandu, desi nu este subscrissu de nime si de si nu porta nice unu semnu, care sa-i dovedesca caracterulu officialu, totusi se attribue guvernului turcescu, si din acesta convictiune maaecandu, press’a ostrunguresca bate alarmu si cere repararea cu orice pretiu a onorei vetemate, a insultei ce s’a arruncatu prin acestu aetu asupr’a consuliloru ostrunguresci. Cu privire la acestu conflictu, organulu dlui Andrăssy „Pester Lloyd“, care la inceputu se suffulcasse pana a ammenintiă cu poterea bruta, după ce i s’a mai assiediatu nitielu sângele care i se suisse in capu, deteapoi locu urmatorieloruespectoratiuni: „Ori si din care lăture amu privi acesta affacere, procedur’a Turciei ni dâ una doveda despre cea mai grava desconsideratiune si vetematoria nerespectare a formeloru ce essistu cu privire la communicatiunea d’intre popore. Deci, daca guvernuluostrungurescu s’ar demitte la una scrutare seriosa a acestei affaceri, noi n’amu poté de câtu si approbâmu acest’a, câ ce a lassu una vetemare impunita, insemna a provocă repetarea ei. Si-apoi afara de acestea nice demnitatea statului ostrungurescu nu I permitte a se trece cu vederea una assemene fapta. Inse pre langa tote aceste nu trebue sa cugetamu indata la spaimele cestiunii orientali, la siansele unui resbellu. Sunt si alte mediuloce, pre a-si cascigă respectu si spre a rehabilită onorea si auctoritatea vetemata. Inse aceste mediuloce numai asile pote avl effectulu doritu, daca se voru applied fara amanare. — si vorbescu ca sa-mi implinescu una dintre detorinitele melle, carea este : a spune toturoru adeverulu, si celloru ce nu sunt catolici, cu ce fiacare omu, care a primitu botezulu se tiece intr’o privintia ore-care de pap’a. Mi-place a crede, ca M. Vostra veti primi aceste observatiuni alle melle cu bunavointi’a ce ve caracterisedia si totu-odata in casulu de facia veti luă mesurele necessarie. Dandu espressiune devotamentului si veneratiunii ce Vi pastrediu, rogu pre Ddieu, ca ellu sa ne impreune pre amenduoi cu legaturele misericordiei. Pro m. p. ttme epistole interessante. Pius IX. câtra Vilhelmu III. „In Vaticanu, 7 Aug. 1873. — Maiestate! Tote dispusetiunile si mesurele ce guvernulu M. Vostre le-a luatu de unu tempu incoce, tientescu din ce in ce mai multu spre nimicirea catolicismului. Daca me consultediu insumi si me intrebu, cu ce motive au potutu fi acelle, cari au datu ansa la luarea acestoru mesure severe, marturisescu cu totu francheti’a ca nu stim in stare se aflu vreunu motivu. Pre de alta parte inse mi se communica, ca M. Vostra nu approbati procedur’a guvernului vostru, precum nice asprimea mesureloru ce se iau facia cu religiunea catolica — si scrissorile ce M. Vostra mi-ati adressatu in tempii trecuti, mi dovedescu de ajunsu, ca M. V. nu poteti sb approbati aceea ce se petrece de presinte in statulu M. V. — daca, dacu, M. Vostra nu approbati ca guvernulu M. V. sb continue pre calea apucata, sb estinda totu mai tare vie surele rigorose, luate facla cu beseric’a lui Isusu Christosu si prin acest’a s’o violedie asil de gravu : atunci pre M. Vostra nu sunteti convinsi , ca aceste mesure n’au altu effectu, decâtu acellua, d’a submină tronulu M. Vostre? Eu vorbescu libera si cu coragiu, de-orace drapelulu meu este adeverulu. Respansulu lui Vilhelinu. Berlinn. in 3 Sept. 1873. Me bucuru cu Santî’a Vostra mi faceti onorea d’a-mi scrie, precum mi scriati si in tempii trecuti; si me bucuru cu atâtu mai vertosu, fiindu câ prin acest’a mi se dâ occasiune d’a rectifică acelle informatiuni false, cari, precum se vede din restulu epistolei S. Vostre din 7 Aug., vi s’au impartesîtu cu privire la starea lucruriloru in imperiulu germanu. Daca reporturile, cari vi se tramittu si din cari ve informati despre starea lucruriloru in Grermani’a, aru contiené numai adeverulu, atunci n’ar fi cu potintia, ca Santî’a Vostra să dați locu presuppunerii, că guvernulu meu ar umbla pre nisce cărți , pre cari eu nu le approbu. După constitutiunea staturiloru melle nu pote avé locu unu assemene casu, de-orace in Prussi’a tote legile si despusetiunile ce se făcu de câtra guvernulu meu trebuescu sanctionate si approbate de mine. Cu dorere trebue inse si marturisescu, ca de duci anii incoce una parte a suppusiloru mei catolici a organisatu una partita, carea prin agitatiuni inimice statului ambla sa conturbe pacea confessionala, ce acum de mai multi secti essiste in Prussi’a. Si dorere, prelaţii catolici nu numai au incuviintiatu acesta miscare, ci ei au luatu chiaru parte la ea si au mersu pana a se rescolă pre facia contr’a legiloru in vigore. Santî’a Vostra pote ca n’au trecutu cu vederea, ca assemeni fenomene se repetiescu de presinte nu numai in celle mai multe dintre staturile europene, ci chiaru si in unele dintre staturile de dincolo de Oceanu. Nu este missiunea mea, sb scrute din căuşele si motivele, cari potu sb indemne pre preotii si credintiosii unei confessiuni crestine, ca ei sb dee mana de ajutoriu inimiciloru ordinei intru combatterea ordenei; inse pre de alta parte este chiaru chiamarea si detorinti’a mea, d’a sustiené si scuti pacea interna si d’a aperă auctoritatea legiloru in staturile, ce provedinti’a mi le-a concredintu spre guvernare. Eu sum petrunsu de acea consciintia, ca am sa dau seama înaintea lui Ddieu despre împlinirea acestei deforintie, si, pana ce Ddieu mi va da potere, voiu si aperă ordenea si legea in staturile melle contra oricarui attacu. Eu, ca monarchu crestini, sum constrinsu a mi implini acesta chiamare regesca chiaru si facia cu servii unei beserice, despre carea presuppunu, ca ea, nu mai pucinu ca beseric’a evangelica, recunnosce si respectedia suppunerea facia cu poterea lumesca ca pre unu eflussu allu vointiei divine ce ni s’a arretatu. Dorere inse, multi d’intre preutii suppusi Santei vostre nega in Prussi’a doctrin’a crestinesca in acesta directiune.