Federatiunea, octombrie 1873 (Anul 6, nr. 69-70)
1873-10-21 / nr. 69
funda.Pest’a. Domineca, 2. Nov. 21. Oct. 1873., Annulu allu siessele MDCCCLXXIII. Redactiunea se affla in Strat’a tragatoriului (L ö v é s z n t e z a), IVr. 5. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspundintii regulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tramisi si nepublicati se voru arde si numai la cerere espressa se retorna. Nr. 09794. Diurnalu politicu, literariu, commercialui si economicii. Appare Dominec’a. Pretuuri de Prenumeratiune: Pre trei lune.....................3 fl. y. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Itomania : Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 38 „ = 8 „ Pentru Insertiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrare pentru fresce care publicatiune separatu. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cf. Pest’a, 1. Nov. 21. Oct. 1873. Inca petrecea in strainetate domnitoriulu României si nu appucasse callea spre Bucuresci candu dramele officiose d’in Romani’a annundau, cit numai decâtu după sosirea domnitoriului, oștirile se voru concentra, in numeru ca de 50—60 mii fetiori, pentru essercitiele de tomna. Acesta scrie fusesse atunci obiectu de discussiune in diaristica romana. Se scie si aceea că dissensiune se escasse d’in asta causa intre ministrulu de resbellu D. Florescu, care insistă pentru concentrarea de tomna a ostiriloru, si intre presiedintele consiliului minist. D. Catargiu, care combatea acesta idee d’in punctu de vedere economicu, obiectandu că in precari’a situatiune a vistieriei, ar fi adeverata risipa de bani aspesâ atât’a summa de bani, ce s’ar recere pentru atare concentrare făcută in asia mari dimensiuni. Neintiellegerea intre ministri nu s’au potutu compune si D. Catargiu mahnitu, precum se dîn că, au plecatu la mosîa sa, absentandu d’in capitala la sosirea domnitoriului, ceea ce dede occasiune la felurite commentarie. Cestiunea concentrării ostiriloru parca a fi data uitarei incetandu d’a mai fi obiectii de discussiune publica, inse cu atâtu mai multa se agită in conversatiuni private. Cam pe la finitulu lui septembre st. n. se vorbiă prin Bucuresci că unu currieriu prussiautscu, adducandu importantedepeste d’in Berlinu, ar fi fostu la domnitoriulu la Sinai’a, mai apoi că unu generalu russescu, assemene cu missiune secreta, de la cellulaltu tiara allu nordului, ar fi veuitu abia doue dîlle mai tardîu la sinai’a, unde petrecea domnitoriulu, și că amendoi acești Mercuri ai Joiloru. Olimpici de la nordu, ar fi addussu in pusmariu oraciulu resumptu in cuvintele „nu este inca timpulu“ Dar spre ce? voru intrebă cetitorii nostri, cari, neinitiati in misteriele dieessei pithice, nu voru fi petrunsu intiellessulu acestei frase. Vomu spune acum si noi la rondulu nostru ceea ce curge prin dramele straine. Planulu domnitoriului Romaniei intru intrellegere firesce,cu cei doi prea potenti trafi,eră si se affirma că este inca, d’a cere, intr’unu ultimatu Turciei,ca acest’a să recunnasca independinti’a României, să renuncie la pretinsulu seu dreptu, de altmintrea iaca nullu, de „suzeranitate“ véritu antaia si data in tractatulu de Pariu, dar de cari in tractatele Portei cu celle doue staturi romane asta-di unite, neci romana nu este, si care se reduce puru si simplu la unu mieu tributu ce acelle doue staturi romane legatuise a da Turcului, dreptu onorariu, pentru protectiune si appurarea territoriului rom. Se scie inse că Turculu devenindu la trist’a situatiune d’a nu se poté apperă neci pre sine, cesse ca unu perfidu epitropu, părţi considerabile d’in territoriulu romanu, adeca d’in territoriulu ce nu eră allu seu si pentru a cărui ne-apperare primesce inca si asta-di onorariulu de 2 mill. lei n, Principele Carlu Ivre, ca acestu tributfi Turcii a să-lu primesca capitalisatu la 20—30 milliaie si apoi sanetate buna Coconului suzeranul Marginescu-se d’aici inainte a se apperă pre sine insusi Romani’a fiindu aperata prin pusetiunea sa de statu neutru garantatu prin tractatulu de Paris si prin bradiele fiiloru sei, asta-di binisiori armate. — Se credea că Turci’a vediendu nemărginită golitiune perpetua a vistieriei salle va primi bucurosu offertulu, era de n’ar primi atâtu mai bine căci in locu d’a i se da bani, i s’ar arretă guroiulu bellauriloru lui Crupu, de cari possede si Romani’a vre o 80 de bucăţi. Atât’a damu cetitorilocu noștri d’in celle multe ce afflassemu si noi, ne marginimu vise aci pentru ca ulterior’a descoperire a tiesseturei dioplomatice „nu este la timpu“ dar noi unii, neci — am credintu-o neci o credemu , si de am crede-o ne am teme de darurile Danaidiloru, precum prea bine au observatii acest’a organele partitului liberale d’in Rom ni’a. Concentratiunea ostiriloru au remasu essercitiele de tomna inca, sau cellu pucinu nu s’a făcuta in dimensiuni mari, ba, precum dîce unu correspundinte allu dîariului „Pesther Lloyd“ in editiunea sa de erisera, numai militiele si guardiele civice s’ar fi concentratu ici colo in cete mice pentru essercitiele de tomna, desminte totodată acellu dîariu si faimele respondite despre pretinsele mişcări alle ostiriloru, precum si despre intentiunea ce unele dîarie attribuisse concentrării acestora părţi secundarie alle ostirei romane, d’a fi dusmanosa Turelei, adaugandu in fine, că incidentulu, cu scrissorea vizibiale, adressata de a dreptulu principelui Carlu I. si refusata de agintele României la Constantinopole, D. Iancu Grhic’a, inca s’ar fi complanatu, pentru conventulu, ca principele României, ca domnitoriu constitutunale, are ministri sei respund, cari primescu tote actele diplomatice in affaceri de alle statului, era domnitoriulu nu pote primi, decâtu numai scrissori de curtenire, ceea ce insusi marele viziru recunuoscu si prin urmare grăbi a retrage scrissorea, fără a se mai da vreo importantia ulteriore acestui incidentu. — Asiă este, acest’a o scimu mai dinainte d’in dramele romane d’in Bucuresci. D. Boerescu, ministrulu de esterne, care dedesse agintelui României instrucţiunea d’a refusa inaintarea scrissorii vizibiali, au sustienutu demnitatea statului romanu si prin acestu actu Turci’a nu pote să se semtta vetemata, prin urmare difficultati diplomatice d’aici nu se voru nasce si candu aceste s’ar cercă d’intr’o parte sau alta si anume chiaru din partea României, daca dusmanosele ei intentiuni facia cu Turci’a ar fi addeverate, carligulu nu va lipsi. — cestiunea curatîrei cataracteloru Dunărei la porta de ferru nu este inca limpedîta, ea arde fiindu de importantia neassemenatu mai mare decâtu refusarea scrissorii vizibiali. Noi inse, credemu că neci d’intr’ acestea nu se va nasce resbellu, căci daca guvernulu României va insiste, precum trebue se insista, a sustiene dreptulu de suveranitate a statului romanu, asupra territoriulu seu, va triumfă si neci Turci’a neci Austro-Ungari’a nu va cutediă să impinga lucrulu pana la estremităti, vediendu mai alessu, că eile nu-su in dreptu cu purcederea loru unilaterale. Adressa de ademntia catre Arone Pensusianu, in temnitia din Tergulu Muresiului, tramissa din partea tenerimei romane din Budapesta. Bravule si amate fim allu naţiunii romane! Idealulu omenimii e fericirea. Este raţiunea, carea investesce pre fiacare omu cu dreptulu naturalii, ca să guste de o potriva din acesta avere communa. Aci face esseiffi’a dreptăţii eterne. Una parte a omenirii inse si-a monopolisatu acestu dreptu. Tiranii numimu noi pre aceia, cari s’au conjuratu — contr’a eternei dreptăţi, — să se ingrasia numai ei din medu’a semeniloru loru, despoiandu-i pre acestia de tote libertăţile. Nimicu mai inversionatoriu pentru călăii omenimii, de câtu resolutii luptători sub standardulu justiţiei pentru reabilitarea demnităţii omenesci. Asupr’a atâtoru apostoli se concentra sagetele despotiloru. Multe sufflete nobile devenira victime furiei acestoru balauri, că, ce poporele, nepricependu-si dreptulu si interessulu, remanea indifferente facia de sortea braviloru luptaci, devotati causeloru juste. Erau inse tempii întunecimii, candu poporele se infricau de sberetulu si racnetulu tigriloru, ce li sugeau sângele. Au trecutu, nu mai sunt acei tempi de trista memoria, cu ce sângele apostoliloru libertăţii a fecundatu in prisosintia. Semitulu dreptăţii, egalitatii si fratietătii a strabatutu si incoragiatuanimele poporeloru. Pamentulu udatu cu sângele unui martiru allu causei poporeloru asservite, a produssu dieci si sute luptaci resoluti, cari mai currendu seau mai tardîu voru isbuti să arrunce catenele servitutii de pre gutulu assupritiloru. Causa e santa, ea trebue să triumfe. Acest’a e legea umanității progressive. Acést’a o dovedesce istori’a de candu esssiste. Bravule Romane! Poporulu romanu din complessulu provincieloru numite austro- unguresci, e asservitu scopuriloru străine alle unoru pucini. Aceștia l’au despoiatu pre nedreptu de tote libertățile garantatorie de demnitatea unui poporu. Eli l’au impedecatu, ba chiaru opritu a inaintă in cultura naţionala, a se desvoltă liberu după firea sa, conformu calitatiloru si plecăriloru salle înnăscute, l’au silitu să-si verse sângele pentru glori’a si fericirea loru ; i-au storsu totu fructulu ostenelei in folosulu loru singura; i-au impusu legi, cari ca spad’a lui Damocle aterna d’asupr’a capului seu, daca nu va lucră, nu va vorbi, dora chiaru sisentî si cugetă astă după cum li place si poftescu interessele impilatoriloru, era in dreptatea conducatoria la fericire communa; l’au dechiaratu lipsitu de casa, si sfortiandu se încerca să-lu despoia chiaru de limba, cu unu cuventu, l’au degradatu la starea de paria. Dar străinii nu inceta, ci continua nu numai a dripi celle mai sânte drepturi alle naţiunii romane, ci a aplică facla de fiii ei nedreptăţile celle mai revoltatorie de anima si mai intunecatorie de minte. Si acestu poporu — priu strainu, dar din vin’a sa, conjurata cu vicisitudinile veacuriloru — adussu intr’o stare desperatoria, să n’aiba apostoli propagatori de adeverulu eternu?! Nu unu fliu allu câmpiei lui Traianu si-a offeritu fortiele ca să reabilite die demnitatea poporului romanu. Umbrele bravilora Lungu, Hori’a, si lancu ni spunu, că romanulu a iubitu tote-de-un’a dreptatea, si că totu-de-un’a s’au ivitu — dar sperămu că se voru si ivia din sinulu seu apostoli ai dreptăţii. Tu bravule si amate fliu allu naţiunii nostre ni dai unu essemplu viu, că romanulu nu dorme. Elita romana e sanetosa, necorrupta si devotata cu o perfecta si conscientîosa resolutiune fericirii nationale romane. Este mica legiunea in care te-ai inrolatu, inse luptacii sunt consoli si resoluti,ea va deveni mare prin veghiarea tenerimei, si imposanta prin santieni’a causei. Dîllele de 8 si 9 Apr. 1873. ti-au deschisu una pagina frumosa in istori’a pamenteniloru de pre costele si văilile carpatine, cu ce ai intratu resolutu si conscientîosu in taber’a atletiloru, a adeveratiloru fii ai natiunii romane, resuscitandu legalmente una causa santa, caus’a justitîei, causa Românismului. Era suprematisatorii nostri, prin procederea loru Ti-au desemnatu unu splendidu cadru in albumulu martiriloru nostri, cu ce egemonistii au palmuitu in Tine legea sanctiunata, si dreptatea. __ Scirea trista, cum că Tu, bravule Romane, esti pusu inprinsore preventiva pentru unu actu, pre lunga care prededia dreptatea si legea, a lovitu neinduratu anim’a fiacarui romanu. E nejusta, strigatoria la ceriu, revoltatoria de anima si intunecatoria de spiritu , ba chiaru si nelegale procedura a urmata facia de Tine. Au cugeta egemenistii noştri că au destule carcere, in cari să indesse pre toti cei ce sunt devotaţi causei drepte, careia Teinebini si Tu? Daca da, sunt in ratecire, cu ce numerulu lipitoriloru, allu bastardiloru e disparutoriu. Procederea urmata facia de Tine a otielitu animele toturoru adeveratiloru romani, si astă si palpitările nostre juvenile. Tote acţiunile nostre se concentra in aspiratiunea d’a fi devotaţi perpetuu tronului, naţiunii si patriei nostre — pentru scopulu dreptăţii. De aceea profitâmu de occasiune, bravule si amate fliu allu natiunii romane, d’a te salută in aceste momente pline mai multu de bucuria, de câtu de tristetia, câ ce sunt proba, că romanulu nu dorme si că e devotatu adeverului si dreptăţii. Suntemu convinşi, că nu vei intardă să demustri in faci’a dreptăţii eterne, că in anima ti ferbe sângele resolutului Decebalu si altu consecintiloru Griachi. Te rogămu vise să primesci pre langa fratiescile nostre salutări si sincer’a, conscientîos’a si resoluta dechiaratiune solemna, că noi cu totii aderamu acelloru principie, pentru a câroru professare, Tu bravule si iubite fliu allu naţiunii rom., esti assiediatu in intunereculu muriloru, cusuţi cu pante de ferru, in Tergulu-Muresiului. Dar nu pote sentinel’a romana din Budapest’a să nu Te inviedieze, că sortea Ti-a favoritu să fi Tu Scevola! Tijurâmu vise, că nu ne vomu sfii să-ti urmâmu si să gustâmu panea esiliului impreuna ; câ ce caus’a Ta este resunetulu animei nostre, este caus’a dreptăţii, care i-a aderamu cu toti. Primesce, bravule si amate fliu allu naţiunii rom., sincerele nostre salutări si assecurari de aderintia din partea nostra — a viitoriului naţiunii, a elitei romane, carea e convinsa, că triumfulu va fi allu dreptăţii. Din consultările tinerimei romane din Budapest’a, tienute in 16 si 18 Bru- I marelu calindariulu lui Juliu Cesare, annulu lui Christosu 1873, cr’ aliu de- scallecării nostre sub Traianu 1768. (Urmedia subscrierile.) Considerări asupra starei actuali a instruitiiinei la romanii transilvani. — Urmarea *) — II. Magis amica veritas. La gimnasie, ca si la orice alte institute de invetiamentu in prima linia