Federatiunea, februarie 1874 (Anul 7, nr. 10-16)

1874-02-07 / nr. 10

ngeriloru provocandu poporulu a se alatura partid’a guvernului.“ . „Episcopulu gr. cath. Mihaiu P a v eu in Gherl’a e cunnoscutu si trece in tota prim a de omu allu guvernului. Acestua ca vicariu alessu fiindu deputatu dietale i occupatu locu in drept’a camerei, si mai singuru acestei impregiurari pote să-i mulumesca că, asta-di este episcopu in Gherla.“ „Episcopulu Caransebesiului Popasu ica nu stă indereptulu cellorlalti ci si ellu pronunciatu omu allu guvernului.“ „Astu-felu doi mitropoliti si 4 episcopi umani appartienu asta-di decisivu partidei uvernului „Dara e forte naturalu că si ceilalti reuti grupati in giurulu loru adera la par,d’a guvernului fiindu influintiati de epislopii loru sub cari substau.* „Din acestea considerante au mulau mirenii din marile e p i s copi o ru rolulu de conducători. Presa romana preste totu reproba tienut’a episcopiloru, si acestea reprobări au sguduitu redinti’a poporului romaim ce aveă in epistopii sei.“ „Prelatii dara professedia atari principie cari poporulu romanu nu si le a potutu face de alle salle.“ „E faptu constatatu că intre astu-feliu le impregiurări prelaţii romani nu mai joca istadi pre terrenulu politicu rele conducatorie si neci mai influintiedia asupr’a convingeriloru politice a poporului romanu.“ (Va urmă). Afacerea Lamarmora-Bismarck. Cunoscu lectorii noştri, declaratiunile Generalului italianu Lamarmora care nu prea erau tote in favorulu Prussiei si mai personalu in favorulu principelui de Bismarck. Apoi interpellarea deputatului Martin Chrodt adressata d-lui de Bismarck. Respunsulu ce a datu principele de Bismarck că: „acesta accusatiune nu este de câtu ecoulu unei infame domnie, urdîta in strainetate cu scopu de a innegri reputatiunea sa.“ Dupe acest’a generalulu italianu Lamarmora indignatu de chipulu cum si-a manifestatu indignatiunea principele de Bismarck publică o scrissore a comitelui Usedom, datata din 1. Iuniu 1866 care cuprinde lucruri forte categorice contr’a carorua negarea nu se scie pana unde pote ajută, fia acellua ce o face, si insusi principele de Bismarck. Ecca acum ce citimu in „la Republique Francaise“ de la 2. Februariu : Diarulu „l’Opinione“ din 29 contiene urmatori’a scris spre: Florentin a, 25 Ianuariu 1874. Domnule directoru allu diurnalului „V Opinione.“ Fiindu informatu de gravele accusatiuni cari au fostu dirigiate in contr’a mea in Camer’a deputatiloru din Berlin de la 16 Ianuariu ei de cellelalte accusatiuni respandite in urma intr’unu mare numeru de diurnale germane, te rogu să bine-voesci a publică in respectabilulu D talie diurnalu acesta declaratiune din parte-mi. „Principele de Bismarck, apperandu-se de reprosiulu, că s’ar fi ganditu unu momentu la cedarea unei bucăţi pre-care de territoriu germanu, ce i se adressă in siedinti’a de la 16. Ianuariu, afirma că acesta accusutiune nu eră decâtu ecoulu unei infame calomnie urdîta in străinătate in singurulu scopu de a-i innegri reputatiunea sa. Daca lucrulu s’ar fi opritu aci, respunsulu meu ar fi fostu forte lespe, fiindu că nu affirmaseomu nimicu, prin urmare si accusatiunea de calomnia nu potea să fia dirigeata contra mea. „In ceea ce privesce pe generalulu Govone, autorulu documentului care servisse de testu attacuriloru dlui de Martin Chrodt, toti aceia cari au cunnoscutu pe acestu generalu, prea de timpuriu rapitu Italiei si totu atâtu de renumitu pentru valorea sa, câtu si pentru capacitatea si integritatea sa, sciu că daca a potutu să se insiele atribuindu espressiuniloru ministrului prussianu unu sensu care n’aveau, ellu eră inse de siguru incapabilu de a schimbă cu vointi’a sa adeverulu, si de a inventă si respandi calomnie in comptulu ori caruia. „M o n i t o r u lu Prussianu“ vi se duce acum cestiunea pe unu terrenu cu totulu altulu. Este vorb’a de not’a comitelui Usedomu, cu dat’a de 12 Ianuariu 1866. Daca accusatiunile ce mi se aducu aru fi adeverate, acestu documentu ca si celle-lalte ce contiene cartea mea: „Pucinu mai multa lumina asupra evenimentelor politice si militare alle annului 1866,“ ar fi si ellu falsificatu de susu pana josu. Si prob’a falsificării s’ar vedé din aceea că am schimbatu acea nota astu-felu incâtu i-am schimbatu sensulu cu totulu. Decisu dar de a respunde provocatiuniloru ne- audîte alle marelui cancelariu si alle pressei officiose germane, cu sângele rece celu gasescu in siguranti’a consciintiei melle, me voiu margini a reproduce aci integralmente epistol’a particulara ce-mi acrisse ministrulu Usedomu subliniindu partea ce lassassemu afara din cartea mea, ca respecta pentru person’a ce eră intr’ins’a numita:“ Ecca intreg’a scrissore: Florenti’a, 12 Ianuariu 1866. Printr’o telegrama sosita noptea acest’a, cornitele de Bismark mi face cunnoscutu că se ascepta la începerea ostilitatiloru in putine dîlle. In privinti’a affacerei ungare, „cornitele Czaky, pe care mi-lu ai adressatu altadata si pe care eu la rendulu meu lu am recomendatu principelui de Bismark, s’a dussu in dîilele trecute la Berlinu unde a gasitu o buna primire.“ Cornițele de Bismark mi-ordona că chiaru in acestu momentu să communicu Escellintiei Vóstre că guvernulu este gata a da o diumnrtate din fondurile necessarie pentru affacerea ungara si slava, daca guvernulu italianu voiesce să se insarcineze de cealalta diumetate. Va fi necessitate: 1. De unu millionu de franci pentru inceputu si pentru preparative; 2. De doue millione pentru momentulu inceperei campaniei effective din partea poporatiuniloru in cestiune. Ar cade dar, asupra fiacarui guvernu respectivu, unu millionu si diumetate. Cornitele de Bismark, in casu candu propositiunea ar fi acceptata de guvernulu Italianu, spre a veni in ajutorulu unei întreprinderi de unu interessu communu ambeloru tierre, nu scie cum se faca se parvină la destinatiunea loru aceste summe cu celleritatea necessaria. Principele ar fi forte recunnoscatoru Escellentiei Vóstre daca ea ar face să se platesca avansulu diumetatii cuvenite Prusiei prin Tesaurulu Italianu, si sum autorisatu in acestu casu, a da promissiune officiale de reambursare prin guvernulu meu. Si fiindu că sunt, in cadrilater atâtea regimente croate, credu că ar fi de cea mai mare importantia daca am pote se reusîmu se isbucnesca o miscare de cealalta parte a Adriaticei. Usedom. Asia dar, daca asiu fi fostu eu promotorulu insurrectiunei ungare, cornitele de Bismark nu s’ar fi plânsu de mine Comitelui Barral, ceea ce resulta din pasagiulu urmatorei telegrame din 13 Juniu: „Pre de alta parte, nu-ți ascundu, asiu fi doritu să vedu pre generalu Lamarmora acceptandu combinatiunea care, cu ajutorulu catoruva millione date de ambele părţi, ne ar „fi procurata o poternica insurectiune in Ungari’a.“ La ceea ce respundea in aceeasi dî: „Câtu despre Unguri, se pare că cei de la Berlin nu sciu că in Ungari’a nu sunt mai nici de cum trupe, si că, prin urmare ea ar potea pre bine să se recole daca ar fi dispusa.“ Si daca asiu fi favorisata insurectiunea in Ungari’a m’ar fi scutitu de singuru de Not’a lui Usedom din 17 Juniu, care avea de scopu să-mi impună unu planu de campniea dictatu de ungurii emigraţi si fondatu pe insurrectiune, pi care eu am combatutu-o in totu de un’a, după cum este cunoscutu de toti. Si fiindu-ca acum in urma, daca trebue să credu comunicatulu Monitorului prusianu. Germani’a ar fi intrebatu pe guvernulu nostru daca documentele ce am publicatu se gasescu in casulu acestua să se proceda la confruntarea testului originalu cu presupusa mea contrafacere, trebue să declaru: 1. Că documentele in cestiune nefiindu hirthie de Statu, ci scrissori, avendu unu caracteru privatu si confidential, nu potu să se affle in ministerulu affac riloru străine. 2. Că dorindu, totu-de-odata, se făcu possibile confruntarea la care „Monitorulu prussianu“ pare că face apellu, la notarulu D. Pierre Frattocchi, la biuroulu seu din Rom’a strad’a Muratte 20, unde voru fi visibile pentru acei ce le voru cere, originalele celloru doue documente in cestiune, adica: 1 Scrissarea particolara a comitelui de Usedom, cu dat’a din 12 Juniu 1866. 2. Raportulu particularu allu generalului Govone din 3 Juniu 1866. Făcu acesta depunere spre a respunde unei accusatiuni publice totu atâtu de grava câtu si ne-asceptata, pentru că am necessitate a me justifică naintea tierrei melle,unde toti, amici ca si adversari politici au avutu încredere in loialitatea mea, totu astfelu precum voru avă speru toti străinii cari cunoscu vieti’a mea politica. Primiţi Domnule directoru, espresiunea profundei melle stime si a consideratiunei melle. „Trorap. Carp.“ Alphonse Lamarmora. Camer’a deputatilorn Ungariei. Siedinti'a de la li Februariu 1874. — Presiedintele deschide siedinti’a la 10 ore din dî si după aceea annuncia urmatoriele petitiuni alle comitateloru Bihari’a, Zal’a, Borsiodu si a urbei Zolau in caus’a arrondarii municipieloru; petitiunea comit. Turd’a pentru schimbarea procidurei la incassarea dariloru; apoi a comit. Borsiodu pentru lărgirea autonomiei municipieloru; a comit. Vesprimu pentru infiintiarea unei bance natonali independinte; mai departe petitiunea cont. Haller jun, care roga camera, să faca attentui pre ministulu de justitia, ca să se ingrijesca mai bine de securitatea averii; in fine petitiunea tribunalului reg. din Tergulu-Muresiului pentru estradarea deputatului Aut. Becze. Petitiuni presentate prin deputaţi: Br. P. Sennyey (relativa la intrebuintiarea fondului scol.allu israelitiloru); Alb. Sachsenheim si Ant. Boer (contr’a arrondarii proiectate a municipieloru); Ant. Zichi (pentru infiintiarea unui seminariu de rabbini, etc. * lui, să nu se pota scola pana nu voiu vré eu. Aminu!dîsse Mantuitoriulu, si lassandu-i diu’a buna se dusse cu apostolii. N’apucasse bine cellu de pre urma apostulu se passiesca pragulu si Toderica vrendu să cerce poterea cărtiloru, chiamă pre vatafulu si se puse la jocatu stos. I bătu tote cărțile de-a rendulu. Deci ne mai remanendu-i indoiela, se sui intr’o cartutia de posta si ajungandu la Iassi trasse la cellu mai bunu birtu unde nămu celle mai frumose odăi. Indata ce veste sosirei lui s’a imprasciatu toti tovaresii birbanterieloru lui au alergatu să-lu vedia. Gandeam că te-ai prapaditu, i-a dîesu Andronache Zimbolici, audîssem că te ai facutu sehastru. Astă este, respunse Toderica. Ce dracu ai facutu de trei anii de candu nu te vedi ? Am petrecutu cu postulu si cu rogatiunea, fratiloru si ecca molitfele melle, adausse, scotiendu din pusmariu cărţile. Toti au bufnitu de risu de respunsulu acestua, si toti au remasu cu ideea că Toderica si-a indreptatu starea in tierri străine unde, cum se vede, gasisse niscaiva jocatori mai prosti de câtu acei cari veniseră să-lu veda sî cari se uscau de doru să-lu pungesca ca mai înainte. Unii acum e si assiediau la o mesa de jocu, dar Tode- rica pott antâiu să guste ceva si asiă trecură in sala unde din porunc’a lui se gatisse unu ospetiu minunatu. Mes’a acest’a au fostu mai vesela de câtu cin’a Apostoliloru, macaru că vina străina avea numai Tocai si de Rinu care se jură Regensburg pre suffletulu repausatei salle socie*) că vinea chiaru din viniele principelui Meternich, era de locu eră nisce Odobescu vechiu de dîlle si nisce Cotnaru uitatu de vre-o duzina de anii intr’unu polobocu din privintia. Pana a nu sosi ospetii sei Toderica se ingrigisse de a mai ave unu jocu de cârti assemene cu celle blagoslovite, pentru ca să pota luă in loculu cellorulalta candu va cere trebuinti’a si dandu doue trei cârti după ce va bate optu noue, să departe die totu prepusulu de la pontatorii sei. Pusesse unele in drept’a si altele in stang’a. După ce au mancatu, toti s’au pusu impregiurulu unei mese, si Toderica scose antaiu cărțile celle proste; dar vediendu că hojma perde, porunci să aduca vutca, si in vreme ce ceilalti bea in sanetatea Elenceloru si a Catinceloru, Toderica ascunse cărțile *) Nu se va pare unu paradossu, daca va judecă cineva că Regensburg de atunci a potutu fi totu acestu de asta di după vestitulu sistemu allu metempsicosei lui Pitagoria, celle proste si pue in loculu loru pre celle blagoslovite. Ne mai cautandu la joculu seu fiindu securu că va să câștige, incepu a luă seam’a pontatoriloru sei, si i vedih că umblau cu furatu si eu su ferie. Potea deci să li scurgă in cugetu curatu tote paralele, pentru că ei lu saracissera pre dinsulu, si acum vedea că i-au fostu luatu banii prin instelatiune si talharia, era nu dora că sciau jocă mai bine seu avussera norocu! Sciinduse pre sine cinstita si fiindu incredintiatu că are se câștige si să si resbune, semtî nu puciua bucuria, aducandu-si in e aminte de vremea trecuta si de cei duci spre diece coconasi pre carii saracisse, si gandindu că pote numai aceia au jocatu cinstitu, s’a câitu că ellu a fostu pricin’a peririi loru ; una cétia i-a aceoperitu radiele de voia buna ce i se vedeau in facia si a oftatu batendu tote cărţile pontatoriloru sei In scurtu, in ser’a d’antâia Toderica a potrivitu să câştige numai atât’a câtu să platesca mes’a si chiri’a adâiloru pre una luna. Tovaresii sei cu buzele imflate, au fagaduitu să vina a dou a dî. A dou’a dî si in dîilele urmatorie Toderica a castigatu una avere Strașnica. Indata s’a mutatu de la tracuiru intr’unu palatu mare, unde din vreme in vreme da baluri strălucite. Celle mai de soiu cocone se sfadiau pentru o singura ochire a lui, la mesa avea totu-de-un’a celle mai bune vinatie, si casa lui eră capistea desfatariloru. După ce a petrecutu unu annu de dîlle, jocandu cu chipzuela lor servindu-se candu cu cărţile celle blagoslovite, candu cu cellelalte, a otaritu să-şi resbune cum se cade, pungindu pre cei mai mari boeri. Pentru acestu sfersîtu, prefacundu in giuvaeruri cea mai mare parte din banii sei, i-a poftitu a dou’a dî după santulu George la unu baiu mare, care avea să se finesca cu unu bancu de cellu mai zarire. Acei ce n’aveau bani, au luatu cu dobanda de la jidani; ceialalti au adussu câștigurile mesîeloru ce le primiseră de cu sera, si totu ce mai aveau. Toderica i-a rasu pre toti si preste nopte s’a facutu nevediutu cu aurulu si cu giuvaerurile. De atunci a otaritu să nu joce cu cărțile celle blagoslovite, decâtu cu jocatorii cari jocau necinstitu, semtîndu-se in destuliu de tare ca să dee peptu cu ceilalti. A umblatu prin tote prasiele pamentului, castigandu pre totindeni si cheltuindu pre orice gastă pre placulu seu. Cu tote aceste, aducerea-aminte a celloru duci-spre-dice coconasi lu-superă neincetatu si invenină tote plăcerile. Intr’un’a din dîile otari să-i scape din munca, ori să se perda si ellu cu ei. (Finea va urmă.)