Federatiunea, septembrie 1874 (Anul 7, nr. 64-67)

1874-09-06 / nr. 64

% .4­ ­f Consistoriulu Metropolitanu din Sabiiu a convocatu congressulu baseri­­cescu metropolitanu gr. or. pre diusa de 27 Octomvrie, pentru a efectua allege­­rea ISoului­ Metropolitu, pentru care, pre cătu cunosceimu opiniunile actuale, es­­sistu 4 candidaţi: Episcopii Popasu si Romanu, archim. Popea si vicariulu Metianu. Buda-Pest’a Domineca, 24 Aug. 6 Sept. 1874. Annulu allu sieptele MDCCGLXXIV Redactiunea se affla in Strat’a lui Leopoldu Nr. 44. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspundintii re­gulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tra­­misi si nepublicati se voru arde si nu­mai la cerere espre sa se retorna. Diurnalu politicii, literarii!, commercial!! si economicii. Appare Joi-a si Dominec’a. Pretinla de Prenumeratiune : Pre trei lune................3 fl. v. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Romani’a : Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Inscrtiuni : 10 er. de linia, si 30 er. tacs’a timbrale pentru fiecse-care publicatiune sepa­rate In loculu deschisu "20 er. de linia. Unu essemplariu costa 10 er. R -Pact’« 24 Augustu 1874. 1 ,1 TsTpt­ierT' Nu trece o di, in care se nu pote­­mu nota vr’unu nou atacu, indreptatu contra nationalitatiloru. Pare ca cei ce conducu asta­ di destinele acestei tiere si-au luatu de sistema a nu da pace po­­poreloru; pare câ li téma, că fiindu tie­­r’a linistita, fia chiaru si pre unu mo­­mentu, va fi data de golu­l ch­ivernisi­­reafi loru, se voru destepta omenii si li voru trage larv’a diosu. Finantiele tierii s’au ruinatu, justi­­ti’a e de deplansu, poporulu garbovitu de greutatea sarcineloru publice, cu unu cuventu tier’a aștepta imbunetatiri, — si conducătorii ei, in locu de a cau­­ta si aplica medicin’a reclamata de atât­a rane, se punu si nutrescu una noua agitatiune inventata contra natio­­nalitatiloru, si inca unica intre multele inventiuni scose la lumina pana aci. Nu li-a fostu destulu terenulu politicu. După ce au golitu salele municipieloru de fiii patriei, cărora provedinti’a li-a denegatu fericirea de a fi unguri, se apuca acum si golescu salele de lumina, strigandu iu gur’a mare, că patri’a e in periclu. Ei bene, care e periclulu, ce ame­­nintia patri’a? Noi scimu din istori’a tierei nostre, că multi din cei ce si-au ver­­satu sângele pentru conservarea acestei patrie nu s’au bucuratu de cunoscinti’a idiomului magiam, reclamatu asta-di side la pietre. Se fia pre asta-di periclu pentru patria, ce atunci a fostu man­­tuinti’a ei? Numai ura neimpacata a produsu gon’a, ce s’a inceputu contra gimnaste­­loru slovace, si care, după cum bocescu dinam­ele mercenarie, are se se estinda si mai departe. Acum de vre-o trei dîle este adu­­natu aici in capitale conventulu gene­rale alu evangeliciloru de confessiunea augustana. Acesta adunare intre altele avu se desbata si cestiunea inchiderei definitive a gimnasiului din Nagy- Rőcze, precum si afacerea gimnasiului Turocz. Snt. Márton, închiderea gimnasiului d’antâiu s’a luatu la coaoscintia, er’ cu respectu la cestu din urma s’a ordinatu cer­cetare. Slovacii, cari de sî compunu ma­joritatea luteraniloru din Ungaria, au fostu in conventulu generale in mino­ritate, desî pucini aici, dar’ multi acasa, ei s’au luptatu cu barbatîa si inca intr’­­unu modu, ce insufla respectu. Li au spusu fratiloru magiari pre facia, că ei de dragulu limbei magiare nu su­­feru câ se fiu timbrati de inimi­ci ai patriei commune, pentru câ, disera ei, a uri limb’a magiara si a se insufletî pentru cea materna, nu este lucru „nepatrioticu,“ fiindu câ patri’a este collectivitatea toturoru poporeloru, care locuescu pre acestu teritoriu nu­­mitu Ungari­a. Salutamu pre fraţii slovaci pre acestu terenu de lupta pentru essisten­­tia. Desteptarea nationale a tuturoru nationalitatiloru de sub coron’a stului Stefanu si comuniunea interesseloru na­ţionali voru destepta si dovedi for­ti­a, la care voru trebui sa se inch­ine cu timpu si fratii de la potere. Ministrulu instructiunei publice din Ro­mani­a, d. T. L. Maiorescu, in timpulu abié de doue luni, de candu si-occupa fotoliulu, prin mai multe dispositiuni salutarie, a datu probe poternice de­spre eminent’a sa capacitate. Deci bucu­­rosu ne insocimu dinam­eloru din Ro­mani­a­, cari fara osebire de partidu, aducu laude meritate d-lui Maio­­rescu. Soirile mai noue ne spunu, că on. Ministru, inspiratu negresitu degeniulu cellu bunu a­lu viitoriului nostru natio­­nalu, a dispusu, cu art­a militarii iu vii­­toriu să se propună ca studiu obliga­toriu in tote scolele de invetiamentu se­­cundariu. Elevii de la etatea de 13 pana la 17 anni voru invetia art’a militară numai in modu teoreticu fara arma, or’ după aceea voru fi provediuti cu arme. Uniform’a militară va fi numai faculta­tiva. La finea semestreloru elevii voru avé sa depună essamenu si din studiulu artei militare , trecandu se notele in atestatu. — Preste totu acesta disposi­­tiune este un­a din cele mai geniale si merita recunoscintia romaniloru. Dina­­ltele străine si deosebitu cele magiare tote de-a rendulu au luatu notitia de­spre acesta insemnata reforma intro­dusa in invetiamentulu României, ob­­servandu c’unu feliu de sarcasmu , că Romani’a cea mica voiesce numai de cătu a se transformă in unu statu mili­­tariu poternicu. O alta dispositiune, a cărei lipsa era forte viu sentîta in Romani­a, este instituirea comitetului pentru censura­­rea cărtiloru didactice, care sperămu, că va pune odata capetu acellui incon­­venientu ce se observasse pana acumu, propunendu-se mai la fia­care scolatotu după alte si alte manuale, care de care mai pocite, fara nici unu sistemu si — adesea-ori fara neci o rațiune. Nu mai putienu importanta este intrelept’a mesura luata de d. ministru pentru sterpirea anarchiei, ce se incui­­base de căti­va anni in teatrulu natio­­nala din Bucuresci si care facusse, ca aceasta nobile institutiune se devină odiosa pentru romani si ridicula pentru străini. ■— Dar de cătu tote mai buna impre­­siune a facutu patriotic’a dispositiune, pe care d. ministru a luatu-o in interesulu conservărei monumenteloru nationale, cari de câti­va ani in coce deveniseră amenintiate cu totale esterminatiune, prin negligenti’a predecesorelui seu si mai alesu prin pecatos’a admistratiune din judetiele impodobite cu atari tesaure nationale, menite a vorbi secoleloru despre glori’a trecutului nostru na­tionale. In fine scimu, ca d. Maiorescu, de­odată cu intrarea sa in ministeriu, a desfiintiatu ortografi’a caraghiosa com­pusa si impusa de d. Tell. Acestu­a a redu unu pasu intieleptu. Nu scimu in­se, care va fi ortografi’a, ce d. Maiorescu a gasitu de cuviintia se introducă prin scole, inloculu celei desfiintiate. Parerea nostra inse ar fi, ca d. Maiorescu să in­troducă ortografi’a Academiei romane, care« correspunde mai multu atâtu for­mei fonetice cătu și etimologice a limbei nostre; asceptâmu aste ce­va de la d. Maiorescu, cu atâtu mai alesu, că prin acest’a ar’ da Academiei — pre langa concursulu moralu meritatu— si-o nobi­le satisfactiune, pentru acelle loviture nemeritate si ’n totu casulu dorerose, cu cari d-sa de-atătea ori deja a isbitu in acesta institutiune de cultura, de-atunci de candu aabandonatu-o si’n care atâtu de multu m­-aru placé si lu­ vedemu reintrandu! . n­r. 64-868. 2. Septembre. (d) Una idea sublima are lipsa de timpu indelungatu, ca sa pota fi reali­­sata; trebue sa invinga pericule gro­­save; ea de multe ori devine ucisa, dar’ er­in­ia si la urma totu secera triumfu. Ideea libertatiei ivindu se pre priso­­nulu poporeloru la annulu 1784 si­ afla in Carpati adoratori, dar’ află la annulu 1789 legiuni intregi pre maluiile Seinei si de atunci scimu câte pericule avu­ sa suporte, de câte ori fu immormentata. — Despotii veghiau cu ochi de Argos si folosiau totu momentulu, dar’ustené­­lele loru fura zadarnice, cu­ ce subli­­mulu e atotu­ patente. La annulu 1870 se iviră neintielegeri intre Franci’a si Germani’a, pentru candidatur’a prus­­siana la tronulu Ispaniei. Dreptu aceea Germani’a plecă ca si unu noru glia­­ciosu ca să infrunte cutesarea Franciei, si in adeveru i si succede, câ­ ce Napo­­leonu alu III erâ orbitu si nu sciu ce are si cumu stă cu armat’a sa Asta-di suntu patru anni, de candu multimea teutoniloru constrinse pre Napoleon si armat’a sa să-si plece capulu la Seden; asta-di suntu patru anni, de candu Bis­­mark si cei­alalti teutoni si­ saturara poft’a, umilindu pre Franci’a, carea dicta la o lume. Tota Germani’a ser­­beza asta­ di memori’a lui 2 Septembre 1870, cu cea mai mare serbatore. Tote institutele publice suntu inchise; totu sufletulu germanu intimpina cu entu­­siasmu pre 2 Septembre, in carea dî acuiul’a germana triumfă, mai multu fa­vorita de norocu de câtu de art’a bel­lica. Ambitiunea deci e saturata. Fran­ci’a a cadiutu, s’a umilitu — si­ dîce Germani’a, — dar’ nu vede iu orbi’a sa, câ aici triumfulu nu e alu Germa­niei, altu cine­ v’a, alta idea a triumfatu? ide’a de la 1789, ide’a libertâtiei, ega­­litâtiei si fratietâtiei, „Republic’a.“ Ace­sta idea divina a trebuitu sa plece frun­tea Franciei inaintea Teutoniloru, nu­mai ca se triumfeze. Napoleon alu III a cadiutu, dar’ republic’a a invinsu, repu­­blic’a a triumfatu, după ce a implutu te­­saurulu Germaniei cu 5 milliarde de franci, si a lasatu preda furiei pagane cetati si sate infloritorie, palestre splen­dide si câte alte institute salutarie. Nu face nemicu! Vedemu, ca acestea in timpu de 4 anii ér’ s’au restaurat,u , Franci’a cea batjocurita ér’ infloresce; scientiele si artile ér’ si-au luatu sbo­­rulu celu de vulturu; industri’a provede lumea cu articulii sei; comerciulu inflo­resce ca nicaiurea si Franci’a nu mai e supusa despotismului, Franci’a e li­bera, e mam’a adeverata toturoru fili­­loru sei, ea e republica. Pre langa ata­­ti’a tesauri, ce a rapitu furi’a teutona, Germani’a cea falnica se afla totu in stadiulu din­ainte de 1870, ea geme si acumu sub despotismu. Poporele ei suntu nemultiemite si luptele interne o amenintia amaru. Idee a libertatiei, carea acumu incepe se infloresca in Franci’a, si­ estinde parfumii departe preste confi­­nie, si poporele ardu de dorinti’a de a avé si in tier’a loru una planta, carea se imprascia atari parfume. Ispani’a ce’a vecina acumu se prepara, dar’ cu sacri­fice nespuse, sa celebreze diu’a multu dorita, sa guste dia fruptulu libertatiei. In fati’a acestor’a, deca Germani’a, ca­rea asta­ di serbeza pre 2 Septembre 1870 cu atâta pompa, n’ar fi imbetata de triumfu, deca ea ar’judeca obiectivu, ar’ avé mai multa causa, sa planga pre acellu 2 Septembre, ca­ ce veritoriulu ei e plinu de lupte grele interne, atmos­­fer’a­­ e ingrecata de aburi pestiferi, pre candu Frandi’a cea umilita in dîu’a amintita pasiesce pre calea cea fericito­­ria, staruindu a face sb dispara din at­­mosfer’a ei totu ce impiedeea triumfulu genului umanu. 8 i­­ n a t i n n e a. (d.) Monarchulu nostru caletoresce in 7 Septembre in Boemi’a, ca sb par­ticipe la manevrele de la Brandeis. Cu occasiunea ast’a va merge si in Prag’a, unde i­ se prepara primire splendida. — B­oernii se fo­­sescu de ocasiune si voru sa misice tota pietr’a, ca sa induplice pre monarehu sa le multiumesca si pretensiunile loru. Diaristic’a jidano­­germana d’in Vienn’a, poreclita si libe­rala, timbreza pre Boemi cu totu soiulu de caracteristice, cu­ ce mai cuteza sa bata la monarchulu pentru caus’a loru justa. Dealtumentrea vomu reveni la ca­­letori’a Maiestatiei Sale si la caus­a Boemiloru. Ceea ce occupa inca atentiunea publica, e recunoscerea republicei, re­spective a guvernului actualu d’in Ma­­dridu. După cumu vediurâmu, Russi­a n’a voitu să recunosca pre Serano. De atunci se fecera mai multe cortesiri la Petrupole, dar tote suntu desierte, câ­ci colossulu nordului nu voiesce să-i di­cteze nimene. Diu de Bismark, trium­­­fandu cu proiectulu seu preste totu lo­culu, afara de Petrupole, in adeveru se bucura; dar’ i-ar fi mai placutu, deca Franci’a sau Austro Ungari’a i-ar fi fa­cutu opositiune; aici i-era asta di mai usioru, inse la Petrupole stau lucrurile

Next