Femeia, 1965 (Anul 18, nr. 1-12)

1965-01-01 / nr. 1

* Proletari din toate farile, uniţi-vă! în primăvara aceasta, la 14 martie, Li­via Dobre din Lugoj va împlini un secol şi un an. Vizitînd-o, am găsi-o citind «Tinereţea lui Henri al IV-lea» de Heinrich Mann. La Paris a avut loc o inte­resanta expoziţie interna­ţionala care a prezentat une­le dintre cele mai noi arti­cole de menaj pentru uşu­rarea muncii casnice. Prin­tre acestea a fost şi «pila de tăiat ceapa», formata dintr-o plăcuţa de material plastic transparent fixată pe un cuţit. Ea împiedică transmiterea directă a mi­rosului şi deci opreşte lacri­­marea. 1 . * * * * COPERTA I . MARIANA GEORGESCU tehnician proiectant la I.P.I.A. Foto: S. TOMESCU Oameni în halate albe, cu figuri preocupate, transportă cu grijă spre camera de gardă a maternităţii o femeie. Medicul de serviciu o consultă. Pe faţa doctoriţei Silvia Aioniţei neliniştea se conturează. Enunţă răspicat diagnosticul: — O «extrauterină». Hemoragia s-a produs. Trebuie intervenit aici. Pe loc, imediat. Cei din jur se pregătesc să-i pună la îndemînă totul. Inter­venţia este dificilă. Medicul observă că paloarea pacientei se accentuează. Dincolo de marea suferinţă, ea prevesteşte că inima nu mai vrea să lucreze, inima, nu mai vrea să bată. Și a fost TANIA TUDOSE­I COTIDIENE nimic deosebit Cu acelaşi calm Silvia cere: — Oxigen. — Să aducem de la «sală», i se răspunde. — Aduceţi! — Dar... durează... — Aduceţi-l urgent... cît mai urgent! Silvia calculează timpul... Va dura cel puţin cinci minute şi pulsul scade, scade vertiginos. Nu mai e timp de aşteptat. Cu mînă sigură taie o bucată de tifon. Se apropie cu ea de faţa paci­entei. Respiraţia abia se mai sesizează. Aşază tifonul pe buzele ei calde. Secundele trec... Doctoriţa transmite oxigenul din pro­priul ei corp în trupul inert al pacientei. îi dă viaţă din propria ei viaţă. Vag aude paşi pe scări. Apoi o uşă şi un glas: — Am sosit prea tîrziu? Silvia îşi îndreaptă corpul, priveşte tensiometrul. Acul se opreşte o fracţiune de secundă în dreptul cifrei 5. Oscilează, apoi începe să urce. Urmărind această ascensiune îşi înlătură broboanele de transpi­raţie de pe faţă, urmele efortului, mai ales ale efortului ner se înlătură şi pe cele de pe fruntea pacientei. Sînt semnele şi Silvia zîmbeşte: — Eh... începem intervenţia? A doua zi cineva o întreba: — Am auzit că azi-noapte... Silvia își întrerupse interlocutorul: — N-a fost nimic deosebit, era normal să procedez așa!

Next