Femeia, 1994 (Anul 47, nr. 1-3)
1994-01-01 / nr. 1
DE Eft OMUNA MI ADTA DOINA ROTARUNEMTEANU In circuitul valorilor componistice internaţionale actuale, numele compozitoarei Doina Rotaru-Nemţeanu are o rezonanţa aparte. Muzica sa poartă pecetea unui har cu care Dumnezeu a înzestrat-o şi fiecare creaţie a doamnei Rotaru este o ofrandă adusă Divinităţii. Un sfânt părinte mărturisea: „Clipa este un atom de Eternitate". Acesta este sentimentul care se degajă în fiinţa noastră când avem privilegiul de a fi în intimitatea sonorităţilor Doinei Rotaru. Meditaţie şi transfigurare. Proiecţia sufletului şi a spiritului către Divinitate, către Absolut. Studiile riguroase efectuate la Academia de Muzică din Bucureşti, (1970—1975), cursurile de muzică nouă de la Darmstadt (1984, 1990, 1992) şi participarea la „INTERNATIONAL COMPOSER’S WORKSHOP-GAUDEAMUS“ AMSTERDAM 1990 i-au permis să pătrundă în elita componisticii actuale. A primit de 4 ori premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, pentru profunzimea lucrărilor sale, iar Academia Română i-a decernat titlul de „laureat" în 1986. Numele Doinei Rotaru-Nemţeanu a atras atenţia criticii muzicale internaţionale prin concertele susţinute, din creaţiile sale, în mari oraşe ale lumii, ca Paris, Londra, Berlin, Hiroşima, Amsterdam, Zürich, Sydney, şi în Canada Lucrarea sa „Concerto no. 1, For Flute (S), strings and percussion" a primit Marele Premiu la al treilea Festival al muzicii noi de la Paris — 1988 și a fost interpretată de Orchestra Simfonică din Rhin-Mulhouse, sub bagheta prestigioasă a lui F.Y. Artaud. O altă lucrare a sa, „Lights from a Rainbow“ pentru Ansamblu Cameral — 1993, a fost apreciată drept „evenimentul anului“ la „Graz Muzic Protokoll Festival" în interpretarea Ansamblului „Secolului XX“ din Viena, condus de P. Bourwik. Casa de Discuri „Attaca Records Amsterdam“ a inclus, recent, în cataloagele sale, compoziţia „Troiţe“ a distinsei muziciene române. Suportul moral al acestei fiinţe pline de spirit şi vivacitate îl constituie familia, soţul, Mihai, şi fiica sa, Diana, fără de care ascensiunea în carieră şi inspiraţia n-ar fi putut fi împlinite, intre pasiunile sale, alături de muzică, mai sunt literatura şi filozofia (Eliade, Cioran, Noica). Două premii prestigioase Întemeiată în memoria uneia dintre figurile proeminente ale culturii muzicale româneşti, Fundaţia „Dinu Lipatti" a acordat, la începutul acestui an, doua prestigioase premii: „Premiul de pian" maestrului Valentin Gheorghiu, pentru întreaga sa activitate artistică, de o jumătate de veac, şi „Premiul de discografie, muzicologie", cunoscutului pianist italian Marco Vincenzi, atât pentru discul compact cu lucrări de Dinu Lipatti, cât şi pentru teza sa de doctorat dedicată acestuia şi susţinută în Italia. Festivitatea specială de decernare a premiilor, organizata la sediul BANKCOOP, sponsorul Fundaţiei, a fost prilejul unui alt deosebit eveniment cultural: debutul unei noi orchestre de cameră, ce poartă numele marelui Dinu Lipatti, fondată şi condusă de maestrul Iosif Conta. LUMINIŢA CARMEN GHEORGHE ★ ★★★★★★★★★★•fr*********************** ETERNUL EMINESCU Nici nu s-au deschis bine porţile anului şi o dată stă înscrisă în calendar cu slove de aur, dăltuite pe catapeteasma literaturii române: 15 ianuarie — aniversarea naşterii lui Eminescu: Crăciunul literelor noastre, tot aşa cum 15 iunie — ziua trecerii Poetului în nemurire — este Paştele scrisului românesc. Pământul a mai dat un ocol soarelui, dar anii se adaugă în van la scara vremii, căci Eminescu rămâne acelaşi: veşnic tânăr şi visător, „cu ochii mari cât roata istoriei", scrutând tainele, universului şi ale omului. Nu ne mai întrebăm câţi ani a împlinit Eminescu , pentru că vârsta lui e... nevârstă, pentru că etatea lui se măsoară cu etalonul Eternităţii. Timpul poate cuantifica anii, pe care îi adună trupurile şi fiinţele, şi lucrurile trecătoare, poate înlănţui generaţii, poate rotunji cercuri proaspete în trunchiul arborilor, poate perpetua formele vieţii , lăsându-le pe cele vechi să se stingă, spre a face loc celor noi... Numai zămislirile nepieritoare ale spiritului, paradoxal, scurgerea clipelor nu le veştejeşte, ci le sporeşte puterea de dăinuire, peste toate zăgazurile şi opreliştile vremurilor. Omul-Eminescu se identifică, astăzi, total cu Opera-Eminescu. Ne este aproape imposibil să ne imaginăm destinul lui ca o existenţă fizică, uluitor de concretă, îi vizităm casa şi ograda de la Ipoteşti, îi privim fotografiile, îi pipăim manuscrisele, visăm ninsori de flori şi miresme sub crengile teiului său de pe Copou, ne închinăm cu pietate la mormântul lui. Facem toate acestea dintr-o acută nevoie de reculegere — întruchipându-l între hotarele fiinţei noastre ca pe o stare a graţiei divine. Trăim în patria-Eminescu, vorbim limba-Eminescu, gândim în chipul-Eminescu, ne aşezăm sentimentele în matricea simţirii sale. Fibra operei lui sălăşluieşte în fiecare dintre noi, ne marchează irevocabil destinul, modul de simţire şi de percepţie a lumii şi a vieţii, felul în care comunicăm şi ne exprimăm... Iubim iubirea-Eminescu numărând însinguraţi aceiaşi plopi mereu „fără soţ“, suntem melancolici o dată cu trecerea anilor „ca norii lungi pe şesuri“, mai avem mereu „un singur dor“, ne întrebăm unde ne este copilăria „cu pădurea ei cu tot" — indiferent că îi știm sau nu pe de rost. Cel mai adesea mai degrabă intuit decât înțeles, nimic din el nu ne este străin. Ni-l asumăm în totalitate, nu ne dezicem de nici o silabă a sa — detractori vor fi cât e lumea!... —, suntem ai săi. Suntem poporul Eminescu!... GEORGE IANCU magazin Director: VASILE TINCU Coperta I: PAULA MITRACHE, solistă de muzică uşoară li AIC din sumarEMANCIPAREA, ÎNCOTRO? — Mănuşa de catifea Minunile de la Meteora 1 Jurământ de credinţă ORIZONT CULTURAL — „Sexul dracilor“ — Lumea visului • Jos tranziţia! • OMUL ÎN OGLINDA CONŞTIINŢEI - Trei mame pentru o fetiţă • întâlniri cu spiritul • Bărbatul cu puteri miraculoase • Dosar „cazuri reale“ •Femeia şi căminul • Mireasa şi... banii • Confidenta dumneavoastră * _________________________________ - 3