Flacăra Iaşului, iunie 1953 (Anul 9, nr. 2109-2133)
1953-06-02 / nr. 2109
Nr. 2109 Vom lupta neobosiţi pentru înflorirea gospodăriei noastre colective Colectiviştii din Muncelul de Sus, raionul Paşcani, ţăranii muncitori întovărăşiţi, cât şi cei cu gospodării mici şi mijlocii, au urmărit cu mult interes desfigurarea lucrărilor Congresului fruntaşilor din gospodăriile agricole colective. Cuvântarea ţinută cu această ocazie de către iubitul nostru conducător, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, constitue pentru noi, colectiviştii, cât şi pentru ţăranii muncitori cu gospodării individuale, un imbold în munca pentru transformarea socialistă a agriculturii şi construirea socialismului în patria noastră, după exemplul măreţ al poporului sovietic, constructor al comunismului. Studiind cu atenţie cele arătate de iubitul nostru conducător în cuvântarea sa, ne este limpede ce trebue să facem şi cum să muncim pentru întărirea şi înflorirea gospodăriei noastre colective. înfiinţată scurt timp după apariţia istoricei Rezoluţii a şedinţei plenare a C.C. al P.M.R. din 3—5 Martie 1919, în luna Septembrie a aceluiaşi an, gospodăria noastră colectivă s’a dezvoltat simţitor, arătând practic ţărănimii muncitoare superioritatea lucrării pământului în comun cu mijloace mecanizate, cât şi dezvoltarea diferitelor ramuri anexe, aducătoare de însemnate venituri. De la început intrasem in gospodărie 33 de familii de ţărani muncitori, iar ca avut obştesc am adus doar 48 hectare pământ, 5 cai, 2 boi şi o vacă. In permanenţă am simţit din plin ajutorul multilateral din partea partidului şi guvernului prin tractoare, maşini agricole, credite, seminţe de sol, precum şi ajutorul tehnicienilor cât şi al oamenilor de ştiinţă care au venit în mijlocul nostru pentru a ne învăţa cum să lucrăm pământul după metodele avansate sovietice. An de an, am obţinut recolte bogate, am dezvoltat diferite ramuri anexe pe lângă culturile de câmp, lucru ce a făcut ca gospodăria noastră colectivă să devină înfloritoare. Convinşi prin fapte de superioritatea agriculturii socialiste faţă de agricultura înapoiată individuală, cât şi de traiul îmbelşugat al colectiviştilor, tot mai mulţi ţărani muncitori păşesc cu încredere pe drumul nou arătat de partid. Astăzi, gospodăria noastră colectivă numără 108 familii de colectivişti, care depun în permanenţă eforturi susţinute pentru dobândirea de noi succese in muncă în scopul creşterii avutului obştesc, al ridicării nivelului de trai al colectiviştilor. Urmând exemplul măreţ al colhoznicilor sovietici, noi am dezvoltat diferite ramuri anexe. Astfel, pe lângă cultivarea celor 234 hectare de pământ, noi am creat o fermă cu 15 vaci de lapte şi 8 viţei, 175 oi şi 80 tineret, 29 scroafe de rasă York, o stupină cu 56 stupi sistematice, crescătorii cu sute de păsări şi iepuri de casă. Dacă la început aveam doar câţiva cai, astăzi avem 16 cai şi 2 boi, bani de muncă, cât şi diferite maşini agricole, ca 8 semănători, 6 prăşitoare, trior, maşini de bătut porumb, tocătoare de furaj şi altele, care uşurează mult munca noastră, permiţândune să executăm lucrările agricole la timp şi în condiţii bune. Totodată am executat şi diferite construcţii gospodăreşti ca: magazie pentru cereale, un pătul pentru porumb, cocină pentru porci, coteţe pentru găini, un grajd în care încap peste 100 vite mari şi un saivan pentru oi. Numai anul trecut sectorul zootehnic ne-a adus un venit de peste 150.000 lei, aceasta a făcut ca fondul de bază să crească simţitor. Recoltele bogate obţinute in aceşti ani, au făcut ca şi veniturile colectiviştilor să fie mari, permiţându-le să-şi construiască case şi să-şi cumpere diferite lucruri necesare gospodăriei lor personale. Iată, de exemplu, colectiviştii Gh. Sârbu, Mihai Apostol, Dominte Ion şi alţii, şi-au refăcut complect casele, iar Vasile Pintinciuc şi-a cumpărat o vacă cu lapte, Vasile Lupu, Iuga Gh. şi alţii şi-au cumpărat câte 6-7 oi, majoritatea colectiviştilor având acasă scroafe cu purcei. A . Luptând pentru aplicarea in viaţa a Hotărârii guvernului şi partidului din 9 Mai a.c., având în permanenţă îndrumarea organizaţiei de bază, desfăşurând larg întrecerea socialistă noi am reuşit până în prezent să terminăm plivitul întregii suprafeţe însămânţate cu păioase, cât şi praşila la la 10 hectare floarea soarelui, 16 hectare sfeclă de zahăr şi furajeră, 2 hamac, 2 hectare fenicol, 2 hectare sfeclă de zahăr butaşi, continuând acum cu succes praşila la cartofi şi porumb. Am executat deasemeni lucrări de întreţinere la grădina de legume şi zarzavaturi, unde am plantat zeci de mii de fire răsaduri de varză timpurie, roşii, ardei graşi, conopidă şi altele, care vor asigura respectarea întocmai a contractului ce l-am încheiat cu cooperativa din comună. O atenţie deosebită acordăm şi sectorului pomi-viticol unde am executat stropirile necesare, lucru ce ne va asigura o recoltă sporită de struguri şi fructe. Aşa cum a subliniat tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej în cuvântarea sa: „Faptul că ţăranii muncitori nu au intrat de la început în gospodării colective, nu trebue să ne facă să le întoarcem spatele, ci dimpotrivă, trebue să intensificăm munca politică în rândurile lor, să-i convingem cu noi dovezi că este în interesul lor să vină în gospodăria colectivă sau întovărăşire cu un ceas mai devreme“. învăţătura iubitului nostru conducător ne este o călăuză preţioasă în munca noastră de viitor. De aceea ne luăm angajamentul să desfăşurăm zi de zi, cu răbdare, munca politică în rândul ţăranilor muncitori din sat, pentru a-i convinge să intre în gospodăria colectivă. Pentru ca gospodăria noastră colectivă să devină şi mai înfloritoare, vom munci cu perseverenţă, dezvoltând şi mai mult ramurile anexe, pe lângă, culturile de, cârmp,. Astfel Vftm, mări ferma de vaci în cursul acestui an, până la 25 vaci de lapte, cât şi celelalte ramuri — crescătorii de porci, oi, păsări, stupină şi creşterea viermilor de mătase. Deasemeni, vom lupta pentru creşterea răspunderii personale a colectiviştilor faţă de avutul obştesc, respectând întocmai noul statut al gospodăriei colective, adoptat de Congres. îndrumările date de conducătorul iubit al poporului nostru, constitue pentru noi un far călăuzitor în munca şi lupta pentru întărirea şi înflorirea continuă a gospodăriei noastre colective. Noi ne luăm angajamentul să le respectăm întocmai ca să contribuim din plin la aprovizionarea clasei muncitoare, făcându-ne totodată o viaţă tot mai frumoasă, îmbelşugată şi fericită, după exemplul colhoznicilor sovietici. GHEORGHE BUTNARU Preşedintele gospodăriei colective „Victoria“ din Muncelul de Sus — raionul Paşcani. FLACARA IAŞULUI Realizările colectiviştilor din Horia-Roman Colectiviştii din satul Florian Roman, aplicând cu succese minimele agrotehnice prevăzute în Hotărârea din 9 Mai, au început cu intensitate muncile de întreţinere a culturilor, în scopul obţinerii unei recolte îmbelşugate pe anul 1953. Astfel, ei au terminat plivitul grâului de toamnă, însămânţat pe o suprafaţă de 73 ha., 7 ha. orăs, 8 ha. orz şi 9 ha. mazăre. Concomitent cu aceste lucrări, s-a început prăsila plantelor prăşitoare. Ei au prăşit până la data de 25 Mai 7 ha. floarea soarelui, 10 ha. sfeclă de zahăr, 1 ha. mac, 1 ha. sfeclă furajeră, precum şi 2 ha. butaşi anul II şi 1 ha. anul I. Totodată, brigada de grădină a răsădit 2 ha. roşii, 0,50 ha. varză timpurie şi 1,05 ha. varză de toamnă. In cadrul întrecerii socialiste care s-a desfăşurat între brigăzi, echipe şi colectivişti, cele mai importante realizări le-a avut echipa 5 a U. T. M. condusă de tov. Margareta Ipate, care prin munca bine organizată şi elanul tineresc cu care a muncit, a devenit fruntaşă pe gospodărie. Cu spor a muncit şi tov. Elena V. Anisei, care în cadrul întrecerii individuale s-a clasat fruntaşă pe brigadă. Realizări frumoase au obţinut şi Elvira Romaniuc, Vasile Păduraru la grădina de zarzavat, precum şi comunistul Oscar Graus, care deşi în vârstă depăşeşte zilnic normele, dând lucru de buno calitate. Colectiviştii din Floria sunt hotărîţi să aplice învăţăturile ce se desprind din. Cuvântarea tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej, rostită la Congresul fruntaşilor din gospodăriile agricole (o)etive pentru întăriea gospodăriei lor colective, singurul drum spre belşug şi fericire. — p.— Intovărăşiţii din Buşteni trebue să aplice întocmai agrovilmi Paul Pe ogoarele lor comasate, membrii întovărăşirilor agricole din raionul Paşcani, execută cu intensitate muncile agricole de întreţinere a culturilor. Ei se pregătesc în felul acesta de recoltarea în cele mai bune condiţiuni calitative şi cantitative a culturilor pe care le-au semănat agrotehnic cu multă grijă şi pricepere, având ajutorul brigăzilor S.M.T. La întovărăşirea Boşteni membrii întovărăşirii au trecut zilele acestea la plivitul sfeclei de zahăr. Primii care au început muncile sunt: Gh. T. Bârsan, Maria N. Perţu, V. Grigoraş, Anica Şt. Stavarache, Şt. Constantin, Paltin C. şi alţii. Desigur că iniţiativa de a se prăşi la timp sfecla de zahăr este foarte necesară. O lipsă însă a comitetului de conducere şi în general a tuturor membrilor întovărăşirii din Buşteni este faptul că s’a neglijat plivitul grâului de toamnă. Suprafaţa de 92 ha, in care grâul creşte văzând cu ochii, a fost plivită numai pe jumătate. Comitetul de conducere, în frunte cu tov. Perţu Cv preşedintele acestei mari întovărăşiri, având sprijinul organizaţiei de bază, are datoria de a mobiliza întreaga massă a întovărăşiţilor in această acţiune. îndrumaţi şi mobilizaţi puternic şi permanent, întovărăşiţii de la Buşteni, trebue să facă neîntârziat plivitul integral al lanului lor de grâu, pentru a avea la treeriş o recoltă bună şi curată, fără corpuri străine produse de buruieni. . • Staţiunea experimentală agricolă Tg.Frumos în slujba dezvoltării agriculturii socialiste Una dintre cele mai importante şi vitale ramuri ale economiei noastre naţionale, este agricultura. Ea furnizează produse agricole pentru oamenii muncii şi materii prime pentru nevoile industriei. Dezvoltarea agriculturii este condiţionată de dezvoltarea industriei. O industrie puternică va fi capabilă să satisfacă nevoile agriculturii, punându-i la dispoziţie tot felul de unelte şi maşini agricole, menite să asigure mărirea producţiei şi a productivităţii muncii în agricultură. Staţiunea experimentală agricolă din Tg. Frumos, a fost creată de partidul şi guvernul nostru, în scopul studierii şi găsirii celor mai bune metode de lucrare a pământului şi de cultură a plantelor. Totodată, staţiunea trebue să experimenteze şi să creeze cele mai bune soiuri de plante, adecvate regiunii noastre şi să aplice pe scară cât mai largă învăţămintele ştiinţei sovietice şi bogata experienţă a sovhozurilor şi colhozurilor din U.R.S.S. La baza cercetărilor şi activităţii staţiunii, stă învăţătura lui Miciurin, Docuceaev, Wiliams, Timiriazev, Lîsenco şi a altor cercetători sovietici din domeniul agriculturii şi biologiei. Aditorii eminenţi oameni de ştiinţă au deschis noi orizonturi în cercetarea vieţii plantelor, iar principiile elaborate de ei şi puse în practică de scvîpiuri şi colhozuri, au făcut ca în Ununea Sovietică producţiile agricole să obţină cifre record care nu se întâlnesc în agricultura ţărilor capitalize. Tehnicienii staţiunii desfăşoară o rodnică activitate de cercetare şi experimentare, folosind metodele de lucru ale instituţiilor similare din Uniunea Sovietică, cu aplicaţiuni la condiţiile agro-climaterice ale regiunii noastre. Pe baza acestor principii, încă din anul 1950 s’a trecut la organizarea terenului, stabilindu-se un asolament de câmp, un asolament furajer şi un asolament legumicol în toate introducându-se sistemul de cultură cu soia înerbată. Apoi s'a elaborat un plan de perdeluire reuşindu-se ca până în anul 1953 perdelele de protecţie să fie plantate. Tot în acest timp s’au introdus şi celelalte verigi ale agro-complexului: sămânţa selecţionată, folosirea îngrăşămintelor chimice şi naturale etc., asigurându-se aproape toate verigile necesare experimentării. In urma muncii stăruitoare depuse de tehnicienii staţiunii în câmpurile experimentale, staţiunea a obţinut unele rezultate importante, care pot f introduse în practica agricolă a regiunii noastre, cu scopul măririi producţiei la hectar. Astfel, prin dezmeriştirea efectuată cu discuitorul, la o adâncime de 5—7 cm., la maximum 3 zile după recoltarea plantei premergătoare, s’a mărit producţia la grâul de toamnă cu 13,4% iar la porumb cu 55,2%. Arătura de bază cu plugul cu anteirupita făcută la adâncimea de 20—22 cm., a dat cele mai bune rezultate, atât la culturile de toamnă cât și la cele de primăvară, atunci când terenul a început să înverzească. Natural, că după plantele care se recoltează târziu, această arătură se face toamna, după recoltare. Practica a dovedit că primăvara timpuriu, unealta cea mai indicată pentru lucrul ogoarelor cu însămânțări de toamnă este netezitoarea, iar înainte de semănat extirpatorul urmat de grapă. In nici un caz ogoarele de toamnă nu se vor mai ara primăvara. In muncile de întreţinere a semănatorilor de toamnă cea mai bună unealtă s’a dovedit a fi tăvălugul stelat, care a adus un spor de 5% faţă de acel obţinut prin folosirea grapei. Folosirea îngrăşămintelor organice şi minerale, în special cele organice, a dat rezultate admirabile la toate plantele. Gunoiul de grajd este unul dintre cele mai bune îngrăşăminte, cu acţiuni multiple şi la îndemâna oricui. Contrar presupunerilor unor ţărani muncitori din regiunea noastră care susţin că gunoiul de grajd arde culturile, experienţa acumulată de staţiune a dovedit că prin folosirea acestui îngrăşământ natural se pot obţine rezultate din cele mai bune la culturile de păioase. 20 tone de gunoi de grajd la ha., aplicate la cultura grâului de toamnă, au mărit producţia cu 760 kg. la ha. iar la porumb cu 450 kg. la ha. Rezultate bune au dat şi îngrăşămintele minerale, în special cele fosfatice şi azotate. Ele au dat rezultate bune şi când au fost folosite singure. Insă au dat un randament cu mult mai mare când au fost folosite împreună cu gunoiul de grajd. Eficacitatea îngrăşămintelor chimice se măreşte prin granulare. Rezultatele experienţelor făcute în acest sens la staţiuni sunt evidente. Efectul îngrăşării se menţine timp de 2-3 ani de la încorporarea îngrăşămintelor, însă cu acţiune din ce în ce mai mică. Deosebit de aceasta, tehnicienii îşi pun la contribuţie toate cunoştinţele şi priceperea lor pentru crearea de noi soiuri de plante, mai valoroase, cu un randament mai mare, care să ducă la ridicarea producţiei agricole din regiunea noastră. Ca rezultat al acestei munci s-a putut crea aici soiul de grâu de toamnă T.F. 14, soiul de ovăz T.F. 9, soiul de orzoaică T.F. 240, grâul de primăvară T.F. 48, porumbul portocaliu de Tg. Frumos, etc. Aceste culturi sunt mult superioare tuturor soiurilor de culturi provenite din alte regiuni, precum şi plantelor locale. Ele se înmulţesc şi se răspândesc în toate gospodăriile agricole de stat din regiunea noastră şi alte regiuni. Colectivul de tehnicieni de aici caută în permanenţă, folosind noi metode de cultură, să obţină noi soiuri de plante şi să le răspândească în agricultura noastră socialistă. Deasemeni se experimentează introducerea de noi plante care până în prezent nu s-au cultivat în regiunea noastră, în scopul satisfacerii industriei noastre şi a cerinţelor mereu crescânde ale oamenilor muncii. Astfel se experimentează cultivarea abutilomului (plantă textilă), a cocoscozului (plantă caucicoferă), a alunelor de pământ, a susanului, bumbacului, orezului şi altele. Rezultatele cercetărilor experimentale întreprinse la staţiune îşi găsesc aplicare cu mult succes într-o agricultură socialistă, pe suprafeţe mari de teren. Aci se pot folosi cu succes mijloacele de lucru mecanizate care au de scop să mărească producţia şi productivitatea muncii. Deasemeni se pot aplica asolamente raţionale şi plantare de perdele de protecţie. Punerea în practică a tuturor metodelor ştiinţifice de cultură a plantelor la staţiunea agricolă de experimentare Tg. Frumos, va contribui la mărirea continuă a producţiei agricole şi la îmbunătăţirea şi ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc din patria noastră. - 1 ‘ ___ ^ Pag. 3 Să predăm la timp cotele de lână Lâna constitue o materie primă preţioasă pentru industria prelucrătoare şi este un factor important în economia noastră naţională. Predarea in termen a cotelor obligatorii de lână asigură funcţionarea nestingherită a industriei şi contribue la sporirea producţiei bunurilor de larg consum, la realizarea sarcinilor planului cinci nai în patru ani. Regimul predărilor de lână este stabilit pe bază de cote obligatorii progresive, în funcţie de starea materială a producătorilor. Astfel producătorii care au pământ puţin şi un număr mic de oi, predau statului cote minime Prisosul de lână ce rămâne producătorilor după predarea cotelor obligatorii poate fi prelucrat în fiecare gospodărie. Organele de colectare ale statului cumpără deasemeni şi prisosul de lână, plătind insă pentru aceasta, preţuri mai mari şi punând la dispoziţia producătorilor mărfuri de schimb gloden şi postavuri ţărăneşti, diferite ţesături de bumbac, fire de bumbac şi materiale de construcţie. Vânzarea prisosului de lână către organele statului în condiţiunile de mai sus are o importanţă deosebită pentru economia naţională, deoarece prin aprovizionarea mai bună a fabricilor prelucrătoare, acestea pot spori producerea articolelor de îmbrăcăminte destinate oamenilor muncii, contribuind astfel la desvoltarea schimbului de produse între oraş şi sat. Predarea la timp a cotelor obligatorii de lână este o datorie patriotică a fiecărui cetăţean, întrucât realizarea şi depăşirea planului de producţie de către fabricile prelucrătoare înlesneşte satisfacerea într-o măsură şi mai mare a nevoilor oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Numeroşi cetăţeni din regiunea noastră, printre care Dumitru Slăbuţu, Gheorghe Budacă din comuna Hârlău, Constantin Baltac, Leslu Dumitru din comuna Holboca, raionul Iaşi şi alţii, au predat printre primii cotele de lână statului, ei constituind un exemplu viu pentru ceilalţi ţărani muncitori. V "Să predăm la timp, în termenele stabilite de sfatul popular, cotele de lână către organele de colectare ale Ministerului Industriei Uşoare ■»*» C.C.A., contribuind astfel la îmbunatăţirea condiţiilor de trai ale oamenilor muncii, la realizarea planului cincinal in 4 ani-/ "------"-PI ’ 'ADRIANA DIACONESCU. Director al întreprinderii D.C.A. lași —— Caravană sanitară la sate Comitetul raional de Cruce Roşiei şi secţia sanitară a sfatului popular raional Roman au organizat o cara- vană sanitară care se deplasează iî zilele de Duminică în satele raionu- lui pentru a da consultaţii gratuite ţăranilor muncitori. ...■■ . •#. . -i ■-) Zilele trecute o caravană formata din 8 medici, însoţiţi de 30 de eleve ale şcolii de surori medicale şi de numeroşi activişti sanitari, s-a deplasat în satele comunei Doljeşti. Aici, echipe formate din activiştii voluntari şi surorile medicale au vizitat casele ţăranilor muncitori, depistând cazurile de boală şi îndemnând pe cei bolnavi să se prezinte la consultul gratuit al medicilor. Grupul de medici a efectuat îr acea zi zeci de consultaţii, dând sfaturi medicale ţăranilor muncitori. Femeile — o la Copenhaga — capitala Danemarcei — se va deschide la 5 iunie cel de al IlI-lea Congres mondial al femeilor, convocat de Federaţia Democrată Internaţională a Femeilor. Femeile de pe întregul glob întâmpină cu bucurie şi speranţă Congresul lor mondial, căci ceea ce le uneşte, ceea ce este pentru toate de un interes vital, este mult mai puternic şi mai important decât tot ceea ce le poate despărţi. Intâlnindu-se la Copenhaga, ele vor discuta probleme arzătoare, care frământă profund milioane de oameni, cum sunt: drepturile femeilor, apărarea căminelor şi a copiilor, lupta pentru pace şi independenţă naţională. Scopul Congresului, care va fi cea mai largă şi mai reprezentativă adunare din istoria mişcării femeilor, este de a uni toate femeile şi de a găsi, pe baza unui schimb liber de păreri, căi juste pentru rezolvarea problemelor care le frământă. Congresul mondial va întări prietenia dintre femeile din toate ţările şi va contribui la intensificarea luptei pentru drepturile femeilor şi ale copiilor, pentru pace şi prietenie între popoare. Ordinea de zi a Congresului, nobilele lui ţeluri au găsit cel mai călduros şi mai larg răsunet în toate ţările. Fiecare femee simplă, aflând de apropiatul congres, nu putea să nu-şi spună : „Acesta este şi congresul meu“. Ca răspuns la apelul prin care Federaţia Democrată Internaţională a Femeilor chiamă femeile din lumea întreagă să-şi întindă mâinile peste toate graniţele, pentru a bara drumul războiului, asupririi şi mizeriei, *— în peste 80 de ţări se desfăşoară pregătiri active în vederea congresului. 1% forţă mare în lupta aceste pregătiri participă femei din diferite pături sociale, de diferite convingeri şi credinţe, indiferent de culoarea pielei lor şi de naţionalitate, femei care fac parte din organizaţii sindicale, cooperatiste, culturale, religioase şi alte organizaţii, precum şi femei care nu fac parte din niciun fel de organizaţii. Pretutindeni au luat naştere comitete de pregătire şi de patronaj, se ţin conferinţe naţionale ale muncitoarelor, ţărancelor, gospodinelor, congrese naţionale la care se aleg delegate la Congresul mondial. ■ ■ . ' Masse tot mai largi 'de femei se pătrund de conştiinţa că condiţia principală, hotărîtoare a succesului luptei lor pentru o viaţă mai bună şi pentru viitorul fericit al copiilor, este o pace trainică şi îndelungată. Adunările şi meetingurile, conferinţele şi congresele pregătitoare ale femeilor se desfăşoară sub lozinca intensificării luptei pentru pace, împotriva primejdiei unui nou război. In Uniunea Sovietică, în Republica Populară Chineză şi în celelalte ţări de democraţie populară, în ţările din Europa occidentală şi America, Asia, Africa şi în Australia femeile cer cu hotărîre să se pună capăt războaielor barbare împotriva popoarelor din Coreea, Vietnam şi Malaya, acţionează pentru reducerea înarmărilor şi încheierea unui Pact al Păcii între cele cinci mari puteri, pentru rezolvarea problemelor internaţionale litigioase sau nerezolvate pe baza înţelegerii reciproce între ţările cointeresate. Mişcarea democrată internaţională a femeilor se contopeşte tot mai mult cu măreaţa luptă generală a popoarelor; pentru pentru pace Congresul de la Copenhaga va arăta în mod concret lumii întregi ce puternică energie se trezeşte în massele de femei şi ce puternică forţă reprezintă ele încă de pe acum în lupta pentru progres şi pace, împotriva primejdiei unui nou război luptă în front unit numeroase organizaţii de femei, organizaţii pentru apărarea familiei şi a copiilor, asociaţii de părinţi etc. Federaţia Democrată Internaţională a Femeilor, care numără în rândurile sale 135.000.000 de femei din 65 de ţări, duce o luptă neobosită şi mereu crescândă pentru pace şi colaborare între popoare. Neînfricatele, dârzele luptătoare pentru pace — Eugenie Cotton, Sun Tzin-lin, Pak Den Ai, Monica Felton, Anna Seghers, Elisa Branco, Raymonde Dieu, Lilly Wächter, Maria-Maddalena Rossi se bucură de profunda stimă a întregii opinii publice democrate internaţionale, a tuturor oamenilor cinstiţi de pe glob. In avangarda mişcării democrate internaţionale a femeilor păşesc femeile din Uniunea Sovietică, din Republica Populară Chineză, din ţările de democraţie populară. Constituţia U.R.S.S. a acordat femeilor sovietice drepturi egale cu ale bărbaţilor în toate domeniile vieţii de stat, economice, culturale şi social-politice. Posibilitatea realizării acestor drepturi este asigurata în Uniunea Sovietică prin consfinţirea pe cale de lege a dreptului la muncă, egal cu al bărbatului, a dreptului la retribuirea egală a muncii, la odihnă, învăţătură, asigurare socială, precum şi prin ocrotirea de către stat a intereselor mamei şi ale copilului, ajutor de statpentru mamele cu mulţi copii şi pentru mamele singure, printr-o larga reţea de maternităţi, creşe şi grădiniţe de copii. Partidul Comunist şi Guvernul U.R.S.S. întotdeauna au manifestat şi manifestă o grijă neobosită pentru ridicarea nivelului de trai material şi cultural al femeilor. Numai în 1952, Statul Sovietic a dat mamelor cu mulţi copii şi mamelor singure, precum şi pentru copiii nou născuţi ajutoare în sumă de 6.355.000.000 ruble. Datorită reţelei largi de instituţii social-culturale, femeia sovietică poate să-şi îndeplinească efectiv îndatoririle de mamă, femeie muncitoare şi cetăţeană. Femeile muncitoare din lumea întreagă văd in femeile sovietice pe prietenele lor credincioase, luptătoare active pentru pace, pentru viitorul fericit al popoarelor. 1 I (W Urmând exemplul femeilordin Uniunea Sovietică, femeile din Republica Populară Chineză, din ţările de democraţie populară din Europa şi Asia participa activ la construirea vieţii noi. Noua orânduire socială şi de stat a salvat pentru totdeauna femeile ca şi pe toţi oamenii muncii din aceste ţări, de grozăviile asupririi capitaliste, ale pauperizării, şomajului, le-a deschis perspective pentru creşterea necontenită a bunei stări şi a culturii. Egalitatea în drepturi a femeilor este consfinţită prin legile fundamentale ale ţărilor de democraţie populară şi este asigurată în fapt pe scara cea mai largă. Măreţul exemplu al Uniunii Sovietice şi al ţărilor de democraţie populară, creşterea fără precedent a nivelului politic şi cultural al femeilor şi a activităţii lor obşteşti în condiţiile noii orânduiri dovedesc nemărginitele posibilităţi acordate femeilor de către puterea pop U1 dX%4 ,**^^***H&a» t4 Ir’ alte condiţii Trăiesc, muncesc, îşi cresc copiii femeile muncitoare din ţările capitaliste, coloniale şi dependente. Situaţia lor în aceste ţări se caracterizează printr’o flagrantă inegalitate, iar adesea şi printr’o totală lipsă de drepturi în societate şi în familie. In mai mult de 15 din ţările lumii şi în zeci de colonii şi teritorii aflate sub tutelă, femeile sunt lipsite de orice drepturi omeneşti. Chiar şi în acele ţări capitaliste în care femeilor li se recunoaşte egalitatea în drepturi pe tărâmul politic ele sunt supuse unor măsuri discriminatorii în domeniul economic, îndeosebi atunci când e vorba de retribuirea muncii şi de obţinerea unei calificări. In Suedia, Norvegia, Danemarca, Italia, de pildă, diferenţa în retribuirea muncii bărbaţilor şi a femeilor ajunge la 30—40%. In Marea Britanie, unde de 30 de ani guvernul recunoaşte principiul retribuirii egale a muncii, în Aprilie 1952 salariul femeii reprezenta numai 53% din salariul bărbatului. In Germania occidentată 64% din numărul total al femeilor în vârstă de peste 35 de ani sunt condamnate la şomaj permanent. In Statele Unite ale Americii, salariul mediu al femeii reprezintă 55% din salariul bărbatului. Or, adesea femeia este unicul susţinător al familiei. In Franţa, de pildă, dintre cele 7 milioane de femei care lucrează circa 3 milioane sunt văduve şi 2,3 milioane de femei sunt susţinătoare ale familiei; în Germania occidentală 75% din totalul femeilor care muncesc sunt unicele susţinătoarele familiei. Situaţia femeilor muncitoare s-a înrăutăţit în mod deosebit ca urmare a militarizării economiei,, a umflării bugetelor militare, a creşterii impozitelor, a urcării preţurilor la mărfurile industriale şi alimentare, a scăderii salariului real, a creşterii şomajului, ~ - r '■•* Cu adevărat monstruoasă este asuprirea la care sunt supuse femeile — muncitoare şi ţărance — în ţările coloniale şi dependente. In articolul 10 din codul legilor iraniene, de pildă, se spune că la alegeri nu au dreptul să participe alienaţii mintali, criminalii, hoţii... şi femeile. In majoritatea ţărilor din Asia şi Africa nu există nici ajutor de şomaj, nici asigurări sociale, nici ajutor familial. In goana după profituri maxime, capitaliştii exploatează în modul cel mai crâncen femeile şi copiii. Congresul mondial al femeilor constitue o etapă importantă în lupta popoarelor pentru pace. El va contribui la o largă popularizare a mişcării femeilor ; el va constitui cea mai bună tribună de unde femeile vor putea să arate cum sunt călcate în mod barbar în picioare interesele şi drepturile lor cele mai elementare, la ce monstruoasă exploatare şi barbară asuprire sunt ele supuse în ţările capitaliste, coloniale şi dependente. La Congres, prin reprezentantele ţărilor din lagărul păcii, democraţiei şi socialismului femeile din lumea întreagă vor găsi o confirmare vie că femeile, care constitue jumătate din omenire, pot şi trebue să aibă drepturi egale, că copiii pot fi fericiţi. In istoria omenirii, nicio mişcare mare nu a avut loc fără participarea femeilor muncitoare. Este obligaţia şi datoria partidelor comuniste şi muncitoreşti să antreneze şi mai larg femeile muncitoare în viaţa politică şi socială, în mişcarea partizanilor păcii, să sprijine pe toate căile şi să îndrume lupta lor pentru drepturile lor vitale, pentru independenţă naţională, pentru prietenie între popoare, pentru pace în lumea întreagă. Din »Pentru pace trainică pentru demo* Craţie populară 1* Nr. 22(238) dintriMali?53.