Flacăra Iaşului, iunie 1953 (Anul 9, nr. 2109-2133)

1953-06-02 / nr. 2109

Nr. 2109 Vom lupta neobosiţi pentru înflorirea gospodăriei noastre colective Colectiviştii din Muncelul de Sus, raionul Paşcani, ţăranii muncitori în­tovărăşiţi, cât şi cei cu gospodării mici şi mijlocii, au urmărit cu mult interes desfigurarea lucrărilor Con­gresului fruntaşilor din gospodăriile agricole colective. Cuvântarea ţinută cu această oca­zie de către iubitul nostru conducător, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, constitue pentru noi, colectiviştii, cât şi pentru ţăranii muncitori cu gospo­dării individuale, un imbold în mun­ca pentru transformarea socialistă a agriculturii şi construirea socialismu­lui în patria noastră, după exemplul măreţ al poporului sovietic, construc­tor al comunismului. Studiind cu atenţie cele arătate de iubitul nostru conducător în cuvân­tarea sa, ne este limpede ce trebue să facem şi cum să muncim pentru întărirea şi înflorirea gospodăriei noastre colective. înfiinţată scurt timp după apariţia istoricei Rezoluţii a şe­dinţei plenare a C.C. al P.M.R. din 3—5 Martie 1919, în luna Septembrie a aceluiaşi an, gospodăria noastră co­lectivă s’a dezvoltat simţitor, arătând practic ţărănimii muncitoare superio­ritatea lucrării pământului în comun cu mijloace mecanizate, cât şi dez­voltarea diferitelor ramuri anexe, adu­cătoare de însemnate venituri. De la început intrasem in gospodă­rie 33 de familii de ţărani muncitori, iar ca avut obştesc am adus doar 48 hectare pământ, 5 cai, 2 boi şi o vacă. In permanenţă am simţit din plin ajutorul multilateral din partea par­tidului şi guvernului prin tractoare, maşini agricole, credite, seminţe de sol, precum şi ajutorul tehnicienilor cât şi al oamenilor de ştiinţă care au venit în mijlocul nostru pentru a ne învăţa cum să lucrăm pământul după metodele avansate sovietice. An de an, am obţinut recolte bogate, am dezvoltat diferite ramuri anexe pe lângă culturile de câmp, lucru ce a făcut ca gospodăria noastră colectivă să devină înfloritoare. Convinşi prin fapte de superioritatea agriculturii socialiste faţă de agricultura înapo­iată individuală, cât şi de traiul îm­belşugat al colectiviştilor, tot mai mulţi ţărani muncitori păşesc cu în­credere pe drumul nou arătat de partid. Astăzi, gospodăria noastră colectivă numără 108 familii de co­lectivişti, care depun în permanenţă eforturi susţinute pentru dobândirea de noi succese in muncă în scopul creşterii avutului obştesc, al ridicării nivelului de trai al colectiviştilor. Ur­mând exemplul măreţ al­ colhoznicilor sovietici, noi am dezvoltat diferite ramuri anexe. Astfel, pe lângă culti­varea celor 234 hectare de pământ, noi am creat o fermă cu 15 vaci de lapte şi 8 viţei, 175 oi şi 80 tineret, 29 scroafe de rasă York, o stupină cu 56 stupi sistematice, crescătorii cu sute de păsări şi iepuri de casă. Dacă la început aveam doar câţiva cai, astăzi avem 16 cai şi 2 boi, bani de muncă, cât şi diferite maşini agrico­le, ca 8 semănători, 6 prăşitoare, trior, maşini de bătut porumb, tocă­toare de furaj şi altele, care uşurea­ză mult munca noastră, permiţându­­ne să executăm lucrările agricole la timp şi în condiţii bune. Totodată am executat şi diferite construcţii gospo­dăreşti ca: magazie pentru cereale, un pătul pentru porumb, cocină pen­tru porci, coteţe pentru găini, un grajd în care încap peste 100 vite mari şi un saivan pentru oi. Numai anul tre­cut sectorul zootehnic ne-a adus un venit de peste 150.000 lei, aceasta a făcut ca fondul de bază să crească simţitor. Recoltele bogate obţinute in aceşti ani, au făcut ca şi veniturile colecti­viştilor să fie mari, permiţându-le să-şi construiască case şi să-şi cum­pere diferite lucruri necesare gospo­dăriei lor personale. Iată, de exemplu, colectiviştii Gh. Sârbu, Mihai Apos­tol, Dominte Ion şi alţii, şi-au refăcut complect casele, iar Vasile Pintinciuc şi-a cumpărat o vacă cu lapte, Vasile Lupu, Iuga Gh. şi alţii şi-au cumpă­rat câte 6-7 oi, majoritatea colecti­viştilor având acasă scroafe cu purcei. A . Luptând pentru aplicarea in viaţa a Hotărârii guvernului şi partidului din 9 Mai a.c., având în permanenţă îndrumarea organizaţiei de bază, desfăşurând larg întrecerea socialistă noi am reuşit până în prezent să terminăm plivitul întregii suprafeţe însămânţate cu păioase, cât şi praşila l­a la 10 hectare floarea soarelui, 16 hectare sfeclă de zahăr şi furajeră, 2 ha­­mac, 2 hectare fenicol, 2 hectare sfeclă de zahăr butaşi, continuând acum cu succes praşila la cartofi şi porumb. Am executat deasemeni lu­crări de întreţinere la grădina de le­gume şi zarzavaturi, unde am plantat zeci de mii de fire răsaduri de varză timpurie, roşii, ardei graşi, conopidă şi altele, care vor asigura respectarea întocmai a contractului ce l-am în­cheiat cu cooperativa din comună. O atenţie deosebită acordăm şi sec­torului pomi-viticol unde am executat stropirile necesare, lucru ce ne va asi­gura o recoltă sporită de struguri şi fructe. Aşa cum a subliniat tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej în cuvânta­rea sa: „Faptul că ţăranii muncitori nu au intrat de la început în gospodă­rii colective, nu trebue să ne facă să le întoarcem spatele, ci dimpotrivă, trebue să intensificăm munca politică în rândurile lor, să-i convingem cu noi dovezi că este în interesul lor să vină în gospodăria colectivă sau în­tovărăşire cu un ceas mai devreme“. învăţătura iubitului nostru condu­cător ne este o călăuză preţioasă în munca noastră de viitor. De aceea ne luăm angajamentul să desfăşurăm zi de zi, cu răbdare, munca politică în rândul ţăranilor muncitori din sat, pentru a-i convinge să intre în gospo­dăria colectivă. Pentru ca gospodăria noastră co­lectivă să devină şi mai înfloritoare, vom munci cu perseverenţă, dezvol­tând şi mai mult ramurile anexe, pe lângă, culturile de, cârm­p,. Astfel Vftm, mări ferma de vaci în cursul acestui an, până la 25 vaci de lapte, cât şi celelalte ramuri — crescătorii de porci, oi, păsări, stupină şi creşterea viermilor de mătase. Deasemeni, vom lupta pentru creşterea răspunderii personale a colectiviştilor faţă de a­­vutul obştesc, respectând întocmai noul statut al gospodăriei colective, adoptat de Congres. îndrumările date de conducătorul iubit al poporului nostru, constitue pentru noi un far călăuzitor în munca şi lupta pentru întărirea şi înflorirea continuă a gos­podăriei noastre colective. Noi ne luăm angajamentul să le respectăm întocmai ca să contribuim din plin la aprovizionarea clasei muncitoare, fă­­cându-ne totodată o viaţă tot mai frumoasă, îmbelşugată şi fericită, după exemplul colhoznicilor sovie­tici. GHEORGHE BUTNARU Preşedintele gospodăriei colec­tive „Victoria“ din Muncelul de Sus — raionul Paşcani. FLACARA IAŞULUI Realizările colectiviştilor din Horia-Roman Colectiviştii din satul Floria­n Roman, aplicând cu succese minimele agrotehnice prevăzute în Hotărârea din 9 Mai, au început cu intensitate muncile de întreţinere a culturilor, în scopul obţinerii unei recolte îmbelşu­gate pe anul 1953. Astfel, ei au termi­nat plivitul grâului de toamnă, însă­mânţat pe o suprafaţă de 73 ha., 7 ha. orăs, 8 ha. orz şi 9 ha. mazăre. Conco­mitent cu aceste lucrări, s-a început prăsila plantelor prăşitoare. Ei au pră­şit până la data de 25 Mai 7 ha. floarea soarelui, 10 ha. sfeclă de zahăr, 1 ha. mac, 1 ha. sfeclă furajeră, precum şi 2 ha. butaşi anul II şi 1 ha. anul I. Totodată, brigada de grădină a ră­sădit 2 ha. roşii, 0,50 ha. varză tim­purie şi 1,05 ha. varză de toamnă. In cadrul întrecerii socialiste care s-a desfăşurat între brigăzi, echipe şi colectivişti, cele mai importante reali­zări le-a avut echipa 5­ a U. T. M. condusă de tov. Margareta Ipate, care prin munca bine organizată şi elanul tineresc cu care a muncit, a devenit fruntaşă pe gospodărie. Cu spor a muncit şi tov. Elena V. Anisei, care în cadrul întrecerii individuale s-a clasat fruntaşă pe brigadă. Realizări frumoase au obţinut şi Elvira Romaniuc, Vasile Păduraru­ la grădina de zarzavat, precum şi comu­nistul Oscar Graus, care deşi în vârstă depăşeşte zilnic normele, dând lucru de buno calitate. Colectiviştii din Floria sunt hotă­­rîţi să aplice învăţăturile ce se des­prind din. Cuvântarea tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej, rostită la Congresul fruntaşilor din gospodăriile agricole (o)etive pentru întăriea gospodăriei lor colective, singurul drum spre bel­şug şi fericire. — p.— Intovărăşiţii din Buşteni trebue să aplice întocmai agrovilmi Paul Pe ogoarele lor comasate, membrii întovărăşirilor agricole din raionul Paşcani, execută cu intensitate mun­cile agricole de întreţinere a culturi­lor. Ei se pregătesc în felul acesta de recoltarea în cele mai bune condiţi­­uni calitative şi cantitative a culturi­lor pe care le-au semănat agrotehnic cu multă grijă şi pricepere, având a­­jutorul brigăzilor S.M.T. La întovărăşirea Boşteni membrii întovărăşirii au trecut zilele acestea la plivitul sfeclei de zahăr. Primii care au început muncile sunt: Gh. T. Bârsan, Maria N. Perţu, V. Grigoraş, Anica Şt. Stavarache, Şt. Constantin, Paltin C. şi alţii. Desigur că iniţiativa de a se prăşi la timp sfecla de zahăr este foarte necesară. O lipsă însă a comitetului de conducere şi în general a tuturor membrilor întovărăşirii din Buşteni este faptul că s’a neglijat plivitul grâului de toamnă. Suprafaţa de 92 ha, in care grâul creşte văzând cu ochii, a fost plivită numai pe jumă­tate. Comitetul de conducere, în frunte cu tov. Perţu Cv preşedintele acestei mari întovărăşiri, având sprijinul or­ganizaţiei de bază, are datoria de a mobiliza întreaga massă a întovărăşi­­ţilor in această acţiune. îndrumaţi şi mobilizaţi puternic şi permanent, întovărăşiţii de la Buşteni, trebue să facă neîntârziat plivitul in­tegral al lanului lor de grâu, pentru a avea la treeriş o recoltă bună şi curată, fără corpuri străine produse de buruieni. . • Staţiunea experimentală agricolă Tg.­Frumos în slujba dezvoltării agriculturii socialiste Una dintre cele mai importante şi vitale ramuri ale economiei noastre naţionale, este agricultura. Ea furni­zează produse agricole pentru oame­nii muncii şi materii prime pentru ne­voile industriei. Dezvoltarea agriculturii este condi­ţionată de dezvoltarea industriei. O industrie puternică va fi capabilă să satisfacă nevoile agriculturii, punân­­du-i la dispoziţie tot felul de unelte şi maşini agricole, menite să asigure mărirea producţiei şi a productivită­ţii muncii în agricultură. Staţiunea experimentală agricolă din Tg. Frumos, a fost creată de parti­dul şi guvernul nostru, în scopul stu­dierii şi găsirii celor mai bune metode de lucrare a pământului şi de cultură a plantelor. Totodată, staţiunea trebue să expe­rimenteze şi să creeze cele mai bune soiuri de plante, adecvate regiunii noastre şi să aplice pe scară cât mai largă învăţămintele ştiinţei sovietice şi bogata experienţă a sovhozurilor şi colhozurilor din U.R.S.S. La baza cercetărilor şi activităţii staţiunii, stă învăţătura lui Miciurin, Docuceaev, Wiliams, Timiriazev, Lî­­senco şi a altor cercetători sovietici din dom­eniul agriculturii şi biologiei. Ad­itorii eminenţi oameni de ştiinţă au deschis noi orizonturi în cercetarea vieţii plantelor, iar principiile elabo­rate de ei şi puse în practică de scv­­îpiuri şi colhozuri, au făcut ca în U­­nunea Sovietică producţiile agricole să obţină cifre record care nu se în­tâlnesc în agricultura ţărilor capita­lize. Tehnicienii staţiunii desfăşoară o rodnică activitate de cercetare şi ex­perimentare, folosind metodele de lu­cru ale instituţiilor similare din Uni­unea Sovietică, cu aplicaţiuni la con­diţiile agro-climaterice ale regiunii noastre. Pe baza acestor principii, încă din anul 1950 s’a trecut la organizarea terenului, stabilindu-se un asolament de câmp, un asolament furajer şi un asolament legumicol în toate intro­­ducându-se sistemul de cultură cu soia înerbată. Apoi s'a elaborat un plan de perdeluire reuşindu-se ca pâ­nă în anul 1953 perdelele de protec­ţie să fie plantate. Tot în acest timp s’au introdus şi celelalte verigi ale agro-complexului: sămânţa selecţio­nată, folosirea îngrăşămintelor chi­mice şi naturale etc., asigurându-se aproape toate verigile necesare expe­rimentării. In urma muncii stăruitoare depuse de tehnicienii staţiunii în câmpurile experimentale, staţiunea a obţinut u­­nele rezultate importante, care pot f introduse în practica agricolă a regiu­nii noastre, cu scopul măririi produc­ţiei la hectar. Astfel, prin dezmeriş­­tirea efectuată cu discuitorul, la o adâncime de 5—7 cm., la maximum 3 zile după recoltarea plantei premer­gătoare, s’a mărit producţia la grâul de toamnă cu 13,4% iar la porumb cu 55,2%. Arătura de bază cu plugul cu anteirupita făcută la adâncimea de 20—22 cm., a dat cele mai bune rezul­­tate, atât la culturile de toamnă cât și la cele de primăvară, atunci când terenul a început să înverzească. Na­tural, că după plantele care se recol­tează târziu, această arătură se face toamna, după recoltare. Practica a dovedit că primăvara timpuriu, unealta cea mai indicată pentru lucrul ogoarelor cu însăm­ân­­țări de toamnă este netezitoarea, iar înainte de semănat extirpatorul ur­mat de grapă. In nici un caz ogoarele de toamnă nu se vor mai ara primă­vara. In muncile de întreţinere a semăna­­torilor de toamnă cea mai bună uneal­tă s’a dovedit a fi tăvălugul stelat, care a adus un spor de 5% faţă de acel obţinut prin folosirea grapei. Folosirea îngrăşămintelor organice şi minerale, în special cele organice, a dat rezultate admirabile la toate plantele. Gunoiul de grajd este unul dintre cele mai bune îngrăşăminte, cu acţiuni multiple şi la îndemâna oricui. Contrar presupunerilor unor ţărani muncitori din regiunea noas­tră care susţin că gunoiul de grajd arde culturile, experienţa acumulată de staţiune a dovedit că prin folosi­rea acestui îngrăşământ natural se pot obţine rezultate din cele mai bu­ne la culturile de păioase. 20 tone de gunoi de grajd la ha., aplicate la cul­­tura grâului de toamnă, au mărit pro­ducţia cu 760 kg. la ha. iar la porumb cu 450 kg. la ha. Rezultate bune au dat şi îngrăşă­­mintele minerale, în special cele fos­­fatice şi azotate. Ele au dat rezultate bune şi când au fost folosite singure. Insă au dat un randament cu mult mai mare când au fost folosite împre­ună cu gunoiul de grajd. Eficacitatea îngrăşămintelor chimice se măreşte prin granulare. Rezultatele experien­ţelor făcute în acest sens la staţiuni sunt evidente. Efectul îngrăşării se menţine timp de 2-3 ani de la încor­porarea îngrăşămintelor, însă cu ac­ţiune din ce în ce mai mică. Deosebit de aceasta, tehnicienii îşi pun la contribuţie toate cunoştinţele şi priceperea lor pentru crearea de noi soiuri de plante, mai valoroase, cu un randament mai mare, care să ducă la ridicarea producţiei agricole din regiunea noastră. Ca rezultat al acestei munci s-a putut crea aici soiul de grâu de toamnă T.F. 14, soiul de ovăz T.F. 9, soiul de orzoaică T.F. 240, grâul de primăvară T.F. 48, po­rumbul portocaliu de Tg. Frumos, etc. Aceste culturi sunt mult superi­oare tuturor soiurilor de culturi pro­venite din alte regiuni, precum şi plantelor locale. Ele se înmulţesc şi se răspândesc în toate gospodăriile agricole de stat din regiunea noastră şi alte regiuni. Colectivul de tehnici­eni de aici caută în permanenţă, fo­losind noi metode de cultură, să ob­­ţină noi soiuri de plante şi să le răs­­pândească în agricultura noastră so­cialistă. Deasemeni se experimentea­ză introducerea de noi plante care până în prezent nu s-au cultivat în regiunea noastră, în scopul satisface­rii industriei noastre şi a cerinţelor mereu crescânde ale oamenilor mun­cii. Astfel se experimentează cultiva­rea abutilomului (plantă textilă), a coc­oscozului (plantă caucicoferă), a alunelor de pământ, a susanului, bumbacului, orezului şi altele. Rezultatele cercetărilor experi­mentale întreprinse la staţiune îşi gă­sesc aplicare cu mult succes într-o a­­gricultură socialistă, pe suprafeţe mari de teren. Aci se pot folosi cu succes mijloa­cele de lucru mecanizate care au de scop să mărească producţia şi pro­ductivitatea muncii. Deasemeni se pot aplica asolamente raţionale şi plantare de perdele de protecţie. Pu­nerea în practică a tuturor metodelor ştiinţifice de cultură a plantelor la staţiunea agricolă de experimentare Tg. Frumos, va contribui la mărirea continuă a producţiei agricole şi la îmbunătăţirea şi ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc din patria noastră. - 1 ‘ ___ ^ Pag. 3 Să predăm la timp cotele de lână Lâna constitue o materie primă preţioasă pentru industria prelucră­toare şi este un factor important în economia noastră naţională. Predarea in termen a cotelor obligatorii de lână asigură funcţionarea nestingherită a industriei şi contribue la sporirea pro­ducţiei bunurilor de larg consum, la realizarea sarcinilor planului cinci nai în patru ani.­­ Regimul predărilor de lână este sta­­bilit pe bază de cote obligatorii pro­gresive, în funcţie de starea materială a producătorilor. Astfel producătorii care au pământ puţin şi un număr mic de oi, predau statului cote minime­ Prisosul de lână ce rămâne producă­­torilor după predarea cotelor obliga­­torii poate fi prelucrat în fiecare gos­podărie.­­ Organele de colectare ale statului cumpără deasemeni şi prisosul de lână, plătind insă pentru aceasta, pre­ţuri mai mari şi punând la dispoziţia producătorilor mărfuri de schimb g­loden şi postavuri ţărăneşti, diferite ţesături de bumbac, fire de bumbac şi materiale de construcţie. Vânzarea prisosului de lână către organele statului în condiţiunile de mai sus are o importanţă deosebită pentru economia naţională, deoarece prin aprovizionarea mai bună a fabri­cilor prelucrătoare, acestea pot spori producerea articolelor de îmbrăcămin­te destinate oamenilor muncii, contri­buind astfel la desvoltarea schimbului de produse între oraş şi sat. Predarea la timp a cotelor obliga­torii de lână este o datorie patriotică a fiecărui cetăţean, întrucât realizarea şi depăşirea planului de producţie de către fabricile prelucrătoare înlesneşte satisfacerea într-o măsură şi mai mare a nevoilor oamenilor muncii de la ora­­şe şi sate. Numeroşi cetăţeni din regiunea noastră, printre care Dumitru Slăbuţu, Gheorghe Budacă din comuna Hârlău, Constantin Baltac, Leslu Dumitru din comuna Holboca, raionul Iaşi şi alţii, au predat printre primii cotele de lână statului, ei constituind un e­­xemplu viu pentru ceilalţi ţărani muncitori. V "­­Să predăm la timp, în termenele stabilite de sfatul popular, cotele de lână către organele de colectare ale­ Ministerului Industriei Uşoare ■»*» C.C.A., contribuind astfel la îmbuna­­tăţirea condiţiilor de trai ale oame­nilor muncii, la realizarea planului cincinal in 4 ani-/ "------­"-PI ’ 'ADRIANA DIACONESCU. Director al întreprinderii D.C.A. lași —— Caravană sanitară la sate Comitetul raional de Cruce Roşiei şi secţia sanitară a sfatului popular raional Roman au organizat o cara-­ vană sanitară care se deplasează i­î zilele de Duminică în satele raionu-­ lui pentru a da consultaţii gratuite ţăranilor muncitori.­ ...■■ . •#. . -i ■-) Zilele trecute o caravană formata din 8 medici, însoţiţi de 30 de eleve ale şcolii de surori medicale şi de nu­meroşi activişti sanitari, s-a deplasat în satele comunei Doljeşti. Aici, echi­pe formate din activiştii voluntari şi surorile medicale au vizitat casele ţă­ranilor muncitori, depistând cazurile de boală şi îndemnând pe cei bolnavi să se prezinte la consultul gratuit al medicilor.­­ Grupul de medici a efectuat îr­ a­­cea zi zeci de consultaţii, dând sfa­turi medicale ţăranilor muncitori.­­ Femeile — o la Copenhaga —­ capitala Dane­marcei — se va deschide la 5 iunie cel de al IlI-lea Congres mondial al femeilor, convocat de Federaţia Demo­crată Internaţională a Femeilor.­­ Femeile de pe întregul glob în­tâmpină cu bucurie şi speranţă Con­gresul lor mondial, căci ceea ce le u­­neşte, ceea ce este pentru toate de un interes vital, este mult mai puter­nic şi mai important decât tot ceea ce le poate despărţi. Intâlnindu-se la Copenhaga, ele vor discuta pro­bleme arzătoare, care frământă pro­fund milioane de oameni, cum sunt: drepturile femeilor, apărarea căminelor şi a copiilor, lupta pentru pace şi independenţă naţio­nală. Scopul Congresului, care va fi cea mai largă şi mai reprezentativă adunare din istoria mişcării femeilor, este de a uni toate femeile şi de a găsi, pe baza unui schimb liber de păreri, căi juste pentru rezolvarea pro­blemelor care le frământă. Congresul mondial va întări prietenia dintre fe­meile din toate ţările şi va contribui la intensificarea luptei pentru dreptu­rile femeilor şi ale copiilor, pentru pace şi prietenie între popoare. Ordinea de zi a Congresului, nobi­lele lui ţeluri au găsit cel mai căldu­ros şi mai larg răsunet în toate ţările. Fiecare fem­ee simplă, aflând de a­­propiatul congres, nu putea să nu-şi spună : „Acesta este şi congresul meu“. Ca răspuns la apelul prin care Federaţia Democrată Internaţională a Femeilor ch­iamă femeile din lumea întreagă să-şi întindă mâinile peste toate graniţele, pentru a bara drumul războiului, asupririi şi mizeriei, *— în peste 80 de ţări se desfăşoară pregă­tiri active în vederea congresului. 1% forţă mare în lupta aceste pregătiri participă femei din di­ferite pături sociale, de diferite con­vingeri şi credinţe, indiferent de cu­loarea pielei lor şi de naţionalitate, femei care fac parte din organizaţii sindicale, cooperatiste, culturale, reli­gioase şi alte organizaţii, precum şi femei care nu fac parte din niciun fel de organizaţii. Pretutindeni au luat naştere comitete de pregătire şi de patronaj, se ţin conferinţe naţio­nale ale muncitoarelor, ţărancelor, gos­podinelor, congrese naţionale la care se aleg delegate la Congresul mon­dial. ■ ■ . ' Masse tot mai largi 'de femei se pătrund de conştiinţa că condiţia prin­cipală, hotărîtoare a succesului luptei lor pentru o viaţă mai bună şi pentru viitorul fericit al copiilor, este o pace trainică şi îndelungată. Adunările şi meetingurile, conferinţele şi congre­sele pregătitoare ale femeilor se des­făşoară sub lozinca intensificării luptei pentru pace, împotriva primej­diei unui nou război. In Uniunea So­vietică, în Republica Populară Chine­ză şi în celelalte ţări de democraţie populară, în ţările din Europa occi­dentală şi America, Asia, Africa şi în Australia femeile cer cu hotărîre să se pună capăt războaielor barbare îm­potriva popoarelor din Coreea, Viet­nam şi Malaya, acţionează pentru re­ducerea înarmărilor şi încheierea u­­nui Pact al Păcii între cele cinci mari puteri, pentru rezolvarea problemelor internaţionale litigioase sau nerezol­vate pe baza înţelegerii reciproce în­tre ţările cointeresate. Mişcarea demo­crată internaţională a femeilor se contopeşte tot mai mult cu măreaţa luptă generală a­ popoarelor; pentru pentru pace Congresul de la Copenhaga va arăta în mod concret lumii întregi ce puter­nică energie se trezeşte în massele de femei şi ce puternică forţă reprezintă ele încă de pe acum în lupta pentru progres şi pace, împotriva primejdiei unui nou război luptă în front unit nu­­meroase organizaţii de femei, organi­zaţii pentru apărarea familiei şi a co­piilor, asociaţii de părinţi etc. Fede­raţia Democrată Internaţională a Fe­meilor, care numără în rândurile sale 135.000.000 de femei din 65 de ţări, duce o luptă neobosită şi mereu cres­cândă pentru pace şi colaborare între popoare. Neînfricatele, dârzele luptă­toare pentru pace — Eugenie Cotton, Sun Tzin-lin, Pak Den Ai, Monica Felton, Anna Seghers, Elisa Branco, Raymonde Dieu, Lilly Wächter, Ma­­ria-Maddalena Rossi se bucură de profunda stimă a întregii opinii publi­ce democrate internaţionale, a tuturor oamenilor cinstiţi de pe glob. In avangarda mişcării democrate internaţionale a femeilor păşesc feme­ile din Uniunea Sovietică, din Re­publica Populară Chineză, din ţările de democraţie populară. Constituţia U.R.S.S. a acordat femeilor sovietice drepturi egale cu ale bărbaţilor în toate domeniile vieţii de stat, econo­mice, culturale şi social-politice. Po­sibilitatea realizării acestor drepturi este asigurata în Uniunea Sovietică prin consfinţirea pe cale de lege a dreptului la muncă, egal cu al bărba­tului, a dreptului la retribuirea e­­gală a muncii, la odihnă, învăţătură, asigurare socială, precum şi prin o­­crotirea de către stat a intereselor mamei şi ale copilului, ajutor de stat­­pentru mamele cu mulţi copii şi pen­­tru­ mamele singure, printr-o larga reţea de maternităţi, creşe şi grădi­niţe de copii. Partidul Comunist şi Guvernul U.R.S.S. întotdeauna au manifestat şi manifestă o grijă neo­bosită pentru ridicarea nivelului de trai material şi cultural al femeilor. Numai în 1952, Statul Sovietic a dat mamelor cu mulţi copii şi mamelor singure, precum şi pentru copiii nou născuţi ajutoare în sumă de 6.355.000.000 ruble. Datorită reţelei largi de instituţii social-culturale, fe­meia sovietică poate să-şi îndeplineas­că efectiv îndatoririle de mamă, fe­meie muncitoare şi cetăţeană. Femeile muncitoare din lumea întreagă văd in femeile sovietice pe prietenele lor credincioase, luptătoare active pentru pace, pentru viitorul fericit al popoa­relor. 1 I (W Urmând exemplul femeilor­­din U­­niunea Sovietică, femeile din Repu­blica Populară Chineză, din ţările de democraţie populară din Europa şi Asia participa activ la construirea vieţii noi. Noua orânduire socială şi de stat a salvat pentru totdeauna fe­meile ca şi pe toţi oamenii muncii din aceste ţări, de grozăviile asupririi ca­pitaliste, ale pauperizării, şomajului, le-a deschis perspective pentru creş­terea necontenită a bunei stări şi a culturii. Egalitatea în drepturi a fe­meilor este consfinţită prin legile fundamentale ale ţărilor de democra­ţie populară şi este asigurată în fapt pe scara cea mai largă. Măreţul e­­xemplu al Uniunii Sovietice şi al ţă­rilor de democraţie populară, creşte­rea fără precedent a nivelului politic şi cultural al femeilor şi a activi­tăţii lor obşteşti în condiţiile noii orându­iri dovedesc nemărginitele posibilităţi acordate femeilor de către puterea p­op U1 dX%4 ,**^^***H&a» t4 Ir’ alte condiţii Trăiesc, muncesc, îşi cresc copiii femeile muncitoare din ţă­rile capitaliste, coloniale şi depen­dente. Situaţia lor în aceste ţări se caracterizează printr’o flagrantă ine­galitate, iar adesea şi printr’o totală lipsă de drepturi în societate şi în familie. In mai mult de 15 din ţările lumii şi în zeci de colonii şi te­ritorii aflate sub tutelă, femeile sunt lipsite de orice drepturi omeneşti. Chiar şi în acele ţări capitaliste în care femeilor li se recunoaşte egali­tatea în drepturi pe tărâmul politic ele sunt supuse unor măsuri discri­minatorii în domeniul economic, în­­deosebi atunci când e vorba de retri­buirea muncii şi de obţinerea unei ca­lificări. In Suedia, Norvegia, Dane­marca, Italia, de pildă, diferenţa în retribuirea muncii bărbaţilor şi a fe­meilor ajunge la 30—40%. In Marea Britanie, unde de 30 de ani guvernul recunoaşte principiul retribuirii egale a muncii, în Aprilie 1952 salariul fe­meii reprezenta numai 53% din sala­riul bărbatului. In Germania occiden­­tată 64% din numărul total al feme­ilor în vârstă de peste 35 de ani sunt condamnate la şomaj permanent. In Statele Unite ale Americii, salariul mediu al femeii reprezintă 55% din salariul bărbatului. Or, adesea femeia este unicul sus­ţinător al familiei. In Franţa, de pildă, dintre cele 7 milioane de femei care lucrează circa 3 milioane sunt văduve şi 2,3 milioane de femei sunt susţină­toare ale familiei; în Germania occi­dentală 75% din totalul femeilor care muncesc sunt unicele susţinătoare­le familiei. Situaţia femeilor muncitoare s-a înrăutăţit în mod deosebit ca ur­mare a militarizării economiei,, a umflării bugetelor militare, a creşterii impozitelor, a urcării preţurilor la mărfurile industriale şi alimentare, a scăderii salariului real, a creşterii şo­majului, ~ - r '■•* Cu adevărat monstruoasă este asu­prirea la care sunt supuse femeile — muncitoare şi ţărance — în ţările co­loniale şi dependente. In articolul 10 din codul legilor iraniene, de pildă, se spune că la alegeri nu au dreptul să participe alienaţii mintali, criminalii, hoţii... şi femeile. In majoritatea ţă­rilor din Asia şi Africa nu există nici ajutor de şomaj, nici asigurări so­ciale, nici ajutor familial. In goana după profituri maxime, capitaliştii ex­ploatează în modul cel mai crâncen femeile şi copiii.­­ Congresul mondial al femeilor con­stitue o etapă importantă în lupta popoarelor pentru pace. El va contri­bui la o largă popularizare a mişcării femeilor ; el va constitui cea mai bună tribună de unde femeile vor putea să arate cum sunt călcate în mod barbar în picioare interesele şi drepturile lor cele mai elementare, la ce monstru­oasă exploatare şi barbară asuprire sunt ele supuse în ţările capitaliste, coloniale şi dependente. La Congres, prin reprezentantele ţărilor din lagărul păcii, democraţiei şi socialismului femeile din lumea în­­trea­gă vor găsi o confirmare vie că femeile, care constitue jumătate din o­­menire, pot şi trebue să aibă drepturi egale, că copiii pot fi fericiţi. In istoria omenirii, nicio mişcare mare nu a avut loc fără participarea femeilor muncitoare. Este obligaţia şi datoria partidelor comuniste şi mun­citoreşti să antreneze şi mai larg fe­meile muncitoare în viaţa politică şi socială, în mişcarea partizanilor păcii, să sprijine pe toate căile şi să în­drume lupta lor pentru drepturile lor vitale, pentru independenţă naţională, pentru prietenie între popoare, pentru pace în lumea întreagă. Din »Pentru pace trainică p­entru demo* Craţie populară 1* Nr. 22(238) dintriMal­i?53.

Next