Flacăra Iaşului, aprilie 1954 (Anul 10, nr. 2366-2391)
1954-04-01 / nr. 2366
Perg. 4 Dezvoltarea continua a industriei alimentare a U. R. S. S. La Alma-Ata, capitala Kazahstanului, se construieşte un mare combinat de carne care va fi pus în funcţiune încă în anul acesta. Combinatul va prelucra 115 tone de carne şi va produce 140.000 borcane de conserve pe zi. Este pe punctul de a fi terminată montarea utilajului la combinatul de carne din Karaganda, care va avea o capacitate de producţie de 65 tone de carne şi 15 tone de mezeluri pe zi. Noi combinate de carne se construiesc la Guriev, Ust-Kamenogorsk şi Balhaş. Prin darea în exploatare a acestor întreprinderi producţia de preparate din carne a R.S.S. Kazahe va depăşi de peste două ori nivelul anului 1950. it in R.S.S. Moldovenească, ca şi în celelale republici sovietica, creşte în ritm rapid producţia de mărfuri de consum pentru satisfacerea nevoilor populaţiei. In ultimii ani, în republică au fost refăcute şi construite 250 de întreprinderi ale industriei alimentare, iar producţia de mărfuri alimentare a crescut cu aproape de şapte ori. Fabricile din R.S.S. Moldovenească produc în prezent mai multe conserve de legume şi fructe decit produceau înainte de revoluţie toate fabricile şi întreprinderile de conserve din Rusia, luate laolaltă In prezent, în republică se construiesc alte patru mari fabrici de conserve. In R.S.S. Moldovenească ia fiinţă o puternică industrie a zahărului. Culturile de sfeclă de zahăr au crescut aici de 12 ori în comparaţie cu perioada dinainte de război. Pentru a se asigura prelucrarea întregii cantităţii de sfeclă pe locul de producţie în viitorii doi ani în republică vor intra în funcţiune alte patru noi fabrici de zahăr. Se dezvoltă şi industria de vinificaţie. Această republică produce în prezent 25% din întreaga cantitate de vinuri din struguri obţinută în U.R.SS. Intre anii 1954-1956, în R.S.S. Moldovenească vor fi construite 119 fabrici de produse alimentare. O mare parte din acestea vor intra în funcţiune încă în anul acesta, ceea ce va permite să se sporească de patru ori producţia conservelor de legume şi fructe, producţia zahărului — aproape de şase ori, a cărnii—aproape de 2,5 ori, a untului — aproape de trei ori, a produselor zaharoase de peste trei ori în comparaţie cu 1950. * Anul acesta, întreprinderile producătoare de mărfuri alimentare din R.S.S. Armeană vor da o producţie cu 15% mai mare decît în 1953. Va creşte deosebit de rapid producţia de conserve de calitate superioară, pateuri de ficat şi de limbă, conserve de carne de pasăre etc. Producţia de mezeluri de calitate superioară, care se bucură de o mare cerere din partea populaţiei, va creşte de zece ori. Industria alimentară a Armeniei Sovietice fabrică în prezent 270 de feluri de produse. In diferite regiuni ale republicii se construiesc noi întreprinderi ale industriei alimentare, combinate de carne de mare capacitate — la Erevan şi Kafan, o fabrică de produse lactate — la Leninakan, fabrici de brînzeturi , în diferite oraşe. In comparaţie cu anul 1940, producţia de unt a crescut în Armenia de 2,5 ori, iar producţia de produse zaharoase — de aproape trei ori. A crescut considerabil producţia de vinuri din struguri şi de coniacuri de cele mai bune calităţi. In primele doua luni ale anului 1954 fabricile de produse zaharoase din U.R.S.S. au produs peste plan milioane de kilograme de bomboane şi articole de patiserie. Anul acesta industria de produse zaharoase va fabrica cu 600 milioane kg. mai multă ciocolată, torturi, prăjituri şi alte articole de cofetărie decît în 1950. In prezent, producţia de bomboane şi de patiserie este de 20 ori mai mare în comparaţie cu perioada dinainte de Revoluţie. Totuşi, cererea de produse zaharoase continuă să crească. In cursul următorilor trei ani capacitatea industriei de produse zaharoase a U.R.S.S. se va dubla. Vor fi construite 19 noi mari fabrici în Ural, Siberia, Asia Centrală și alte regiuni, unde pînă în ultmul timp produsele zaharoase erau aduse din regiunile centrale ale ţării. O serie de noi întreprinderi vor fi puse în funcţiune peste cîteva luni. In Ucraina continuă anul acesta construirea unui mare număr de întreprinderi ale industriei alimentare. Pe malul Dunării, la Ismail, se construieşte un combinat de conserve, care va fi cea mai mare întreprindere a industriei alimentare din Ucraina. In regiunile Drogobîci, Odesa şi Poltava se construiesc noi fabrici de zahăr. In viitorii 2—3 ani, în Ucraina vor intra în funcţiune şase noi fabrici de zahăr. In curînd în oraşul Stalino va fi dată în exploatare prima parte a combinatului de carne. Acesta va produce pînă la 50 de tone de mezeluri pe zi. (Agerpres). Noi întreprinderi ale industriei de pielărie şi încălţăminte In Uniunea Sovietică se construiesc şi se reconstruiesc în prezent 70 de mari întreprinderi ale industriei de pielărie şi de încălţăminte. Noile fabrici se construiesc în Ucraina, Kazahstan şi în alte regiuni unde acestea sînt asigurate cu o puternică bază de materii prime. Fiecare din întreprinderile ce se construiesc va produce anual 4.500.000 de perechi de încălţăminte. Anul acesta fabricile de încălţăminte îşi lărgesc considerabil sortimentul produselor. In anul curent populaţia U.R.S.S. va primi cu 60 milioane mai multe perechi de încălțăminte decît în 1953. (TASS)" PLACARA IAȘULUI Congresul Partidului Muncitoresc Progresist din Canada TORONTO 31 (Agerpres).— TASS: La 27 şi 28 martie, delegaţii la Congresul al 5-lea al Partidului Muncitoresc Progresist din Canada au discutat proiectul noului program al partidului. Raportul cu privire la proiectul noului program a fost prezentat de Leslie Morris, membru al Comitetului naţional executiv al partidului. Congresul a adoptat proiectul noului program cu unele rectificări. Congresul a adoptat rezoluţii în următoarele probleme: O nouă politică naţională pentru Canada ; lupta împotriva ameninţării crizei economice ; unitatea poporului şi sarcinile Partidului Muncitoresc Progresist; întărirea partidului, Federaţiei naţionale a tineretului muncitor şi a organelor de presă. Congresul a ales Comitetul naţional al Partidului Muncitoresc Progresist din Canada. Delegaţii la congres au ales în unanimitate pe Tim Buck,lider al partidului. La congres s-a dat citire în diferite şedinţe telegramelor de salut primite din partea comitetelor centrale ale partidelor comuniste şi muncitoreşti frăţeşti din Uniunea Sovietică, Anglia, Statele Unite, Republica Populară Chineză, Franţa, Cehoslovacia, Polonia, Romînia, Bulgaria, Republica Democrată Germană, Germania occidentală, Japonia, India, Mexic, Uruguay, Guatemala şi alte ţări. Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a adresat următoarea telegramă : „CONGRESULUI al 5-LEA AL PARTIDULUI MUNCITORESC PROGRESIST DIN CANADA Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice trimite un salut frăţesc Congresului al 5-lea al Partidului Muncitoresc Progresist din Canada. Urăm Partidului Muncitoresc Progresist succese în lupta pentru întărirea rîndurilor partidului, pentru independenţa naţională a Canadei, pentru interesele vitale ale oamenilor muncii din Canada, pentru pace. Trăiască Partidul Muncitoresc Progresist din Canada! Trăiască solidaritatea internaţională a oamenilor muncii în lupta pentru pace, democraţie şi socialism! COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST AL UNIUNII SOVIETICE Participanţii la congres ridicîndu-se în picioare au întîmpinat cu ovaţii furtunoase salutul C.C. al P.C.U.S. In şedinţa de închidere a congresului Tim Buck a rostit cuvîntarea de închidere. Nouă premii obţinute de copiii sovietici în concursul internaţional de desene organizat în India DELHI 31 (Agerpres) _TASS anunţă: La Delhi s-au anunţat rezultatele concursului internaţional de desene executate de copii, organizat de săptămînalul indian „Sankars Wekley“. La concurs au luat parte copii din 44 de țări care au prezentat 15.000 de desene. Copiii sovietici care au participat la concurs au primit nouă premii. Desenul elevei Larisa Davat din Moscova a fost distins cu premiul I al Primului Ministru al Indiei. Recent a avut loc la Delhi ceremonia înmînării premiilor. Primul Ministru al Indiei, Nehru, a înmînat cele nouă premii obţinute de copiii sovietici ambasadorului U.R.S.S. în India, M. A. Meşnikov, pentru a fi predate copiilor sovietici. Mare miting al muncitorilor chilieni din industria cuprului BUENOS AIRES 31 (Agerpres)Potrivit relatărilor ziarului „El Siglo“, la Rankagua, unul din cele mai mari centre ale industriei extractive din Chile (provinciaO’Higgins), a avut loc recent un mare miting organizat de comitetul pentru apărarea drepturilor muncitorilor din industria cuprului. Participanţii la miting s-au pronunţat împotriva acordului militar cu Statele Unite, pentru dezvoltarea legăturilor economice cu ţările lagărului democratic. La miting au participat o serie de senatori şi deputaţi din congresul chilian. Deschizînd mitingul, U. Abarca, primarul oraşului Rankagua, a arătat că în condiţiile crizei tot mai accentuate în domeniul desfacerii cuprului chilian, populaţia din Chile doreşte ca arama chiliană să fie vîndută tuturor ţărilor lumii. Baltasar Castro, preşedintele Camerei deputaţilor din Chile, subliniind lărgirea mişcării pentru comerţul cu ţările lagărului socialismului a declarat: „Noi dăm un exemplu viu şi nobil al unităţii în ceea ce priveşte apărarea bogăţiilor care aparţin statului Chile. Ne-am unit în lupta pentru o bucată de pîine pentru muncitorii noştri, în lupta pentru obţinerea suveranităţii patriei noastre...“ In opinia publică s-a creat impresia că în problema cuplului guvernul acţionează cu duplicitate. In prezent guvernul a hotărît să studieze problema cu privire la găsirea de noi pieţe, ca şi cum n-ar şti că singura ieşire din situaţie este ruperea încercuirii imperialiste şi începerea unui comerţ cu toate ţările. Efidacţia şi Administraţia: Iaşi Str. Gh. Dimitrov Nr. 1. Telefon: 1543—1806 Nr. 2366 intîlnirea tinerilor din R. P. Polonă, R. Cehoslovacă şi R. D. Germană VARŞOVIA 31 (Agerpres) — P.A.P. transmite: Cu prilejul încheierii Săptămînii mondiale a tineretului, la 28 martie, în oraşul Jelenia Gora din R.P. Polonă a avut loc o întîlnire a prieteniei la care au luat parte tineri din Polonia, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, precum şi delegaţii de tineret din Belgia, Danemarca, Germania occidentală şi Norvegia. Intîlnirea s-a transformat într-o vie demonstraţie a unităţii tineretului în lupta pentru rezolvarea paşnică a problemei germane şi pentru asigurarea securităţii colective în Europa. In sala Teatrului Municipal din Jelenia Gora a avut loc o şedinţă festivă a participanţilor la întîlnirea prieteniei. Adunarea a fost deschisă de T. Wegner, secretar al conducerii centrale a Uniunii tineretului polonez. El a subliniat că tineretul polonez protestează cu hotărîre împotriva reînvierii militarismului german, care reprezintă cel mai mare pericol pentru cauza păcii în Europa. Tinerii și tinerele din Polonia, a spus el, sprijină cu căldură propunerile concrete făcute de Uniunea Sovietică, îndreptate spre reglementarea paşnică a problemei germane şi asigurarea securităţii colective în Europa. La adunare au luat cuvîntul W. Welfe, secretar al Consiliului Central al Uniunii tineretului liber german, M. Jakes, secretar al Comitetului Central al Uniunii tineretului cehoslovac, V. Krause, reprezentantul tineretului din Germania occidentală şi L. Tebax, membru al delegaţiei tineretului belgian. Vorbitorii au subliniat primejdia pe care o reprezintă pentru popoarele Europei aşa zisa „comunitate defensivă europeană“ şi au sprijinit panul de asigurare a securităţii colective în Europa, propus de către delegaţia sovietică la conferinţa de la Berlin. Intr-o atmosferă de nestăvilit entuziasm, participanţii la adunare au adoptat o rezoluţie în care se spune: „Considerăm că singura cale justă pentru asigurarea păcii în Europa o constituie proiectul „tratatului general european cu privire la securitatea colectivă în Europa“ prezentat de către delegaţia sovietică la conferinţa de la Berlin, proiectul unificării Germaniei pe baze paşnice şi democratice. In numele fericirii şi al prosperităţii popoarelor noastre tinerii şi tinerele din R.D. Germană, Germania occidentală, Polonia şi Cehoslovacia vor lupta din toate puterile pentru realizarea acestui program. In numele tineretului din ţările lor, participanţii la întîlnirea prieteniei, sprijină cu căldură iniţiativa prietenilor germani şi francezi cu privire la convocarea la Berlin, în luna aprilie, a unei conferinţe a tineretului în vederea discutării metodelor de luptă comună împotriva „comunităţii defensiveeuropene“, pentru pace şi securitatea Europei. Participanţii la întîlnire cheamă întregul tineret din Europa, indiferent de convingeri politice, credinţe religioase şi origină socială, să participe activ la pregătirea şi la lucrările acestei conferinţe. Fie ca la întîlnirea de la Berlin a tineretului din Europa să se întrunească reprezentanţi ai tuturor oamenilor iubitori de pace“. __ *• In după amiaza zilei de 28 martie, în Piaţa centrală din Jelenia Gora, a avut loc un mare miting al locuitorilor oraşului, la care au luat cuvîntul participanţi la întîlnirea prieteniei. Tratativele dintre S. U. A., Anglia şi Franţa în problema comerţului dintre Est şi Vest LONDRA 31 (Agerpres) . Ziarele din 30 martie comentează tratativele care au loc la Londra între reprezentanţii Angliei, Statelor Unite şi Franţei, în problema comerţului dintre Est şi Vest. Ziarele subliniază contradicţiile grave între Statele Unite pe de o parte, şi Anglia şi Franţa, pe de altă parte Observatorul diplomatic al ziarului „Times“ scrie că spre deosebire de Statele Unite care nu vor să accepte o revizuire serioasă a restricţiilor comerciale actuale, „guvernele englez şi francez sunt dispuse să modifice radical actualele liste de mărfuri interzise şi semiinterzise pentru a extinde comerţul între Răsărit şi Apus“. Observatorul politic al ziarului „Daily Mail“ constată de asemenea ascuţirea contradicţiilor anglo-americane şi arată că americanii se străduiesc să reducă la jumătate lista de mărfuri propusă de Anglia pentru comerţul cu Uniunea Sovietică şi ţările de democraţie populară. Comentînd în articolele lor redacţionale desfăşurarea tratativelor de la Londra, cîteva ziare critică cu vehemenţă politica de discriminare a Statelor Unite şi cer guvernului englez să apere cu hotărîre interesele naţionale ale Angliei. Ziarul „Daily Herald“ scrie: „Nu trebuie făcută nici o concesie în ceea ce priveşte dreptul Angliei de a face comerţ ce toţi acei cu care vrem să facem comerţ. Trebuie să se declare răspicat că astericanii nu au nici un drept să caute să îngrădească comerţul nostru...“ Ziarul aminteşte în legătură cu aceasta tarifele vamale ridicate fixate de Statele Unite asupra exportului englez. Spectacolele zilei TEATRE: TEATRUL NAŢIONAL: „ O scrisoare pierdută“ CINEMATOGRAFE Maxim Gorki: Sub vechea monarhie ; Timpuri Noi : Actele secrete Solvay ; Puşkin : China primeşte Ansamblul Armatei din R.P.R. ZONA CRITICA (Spicuiri din presa străină) Primul număr pe martie al săptămînalului francez „Paris-Match“ începe cu un articol surprinzător pentru această revistă proamericană care are un tiraj de milioane de exemplare. Articolul poartă titlurile alarmante: 4.000 de economişti sunt de aceeaşi părere: America este în criză. Spectrul anului 1929 urmăreşte Wall Street-ul. Fiecare american din 20 este şomer. Articolul este scris de corespondentul permanent din S.U.A. al revistei „Faus-Match, Raymond Cartier, care este cunoscut in cercurile ziaristice franceze ca unul ai cei mai fervenţi admiratori ai regimului american. Lui î se poate reproşa orice, dar nu lipsa de dorinţa de a prezenta cititorilor pe S.U.A. în culori trandafirii. Este cu atît mai demn de reţinut faptul că tocmai un asemenea ziarist într-o asemenea revistă a considerat necesar să publice un articol cu o asemenea temă. Dezvoltarea fenomenelor de criză în economia S.U.A. nu mai poate fi ascunsă şi piuă şi presa proamericană este nevoită să vorbească despre ele. Fireşte că revista „Paris-Match“ călită un fel şi chip să micşoreze ..alele care caracterizează fenomenele recuză din S.U.A. şi să prezinte lucrurile ca şi cum monopolurile americane ar putea găsi o ieşire din impasul în care au ajuns. Or, Cartier este foarte nesigur cînd afirmă acest lucru şi este nevoit, în ultimă instanţă, să recunoască că „simptomele“ pe care trebuie să le constate în SUA, „reînvie teama permanentă şi puternică pe care i-a lăsat-o în inima America catastrofa economică din 1929“. „Acesta este un semnal de alarmă — scrie Cartier. Detroit şi uriaşa sa centură industrială — Ford, Chrysler, de M. POLIKANOV. Plymouth, Dodge, Cadillac etc. — au proclamat o „eră critică..." Detroitul şi giganţii lui industriali formează de acum înainte o „zonă critică“, ceea ce înseamnă că peste 6% din braţele de muncă existente nu au de lucru. In realitate, şomajul cuprinde 120.000 de muncitori, adică aproximativ 8 la sută din braţele de muncă existente. Există şi alte „zone critice“ care devin din ce în ce mai numeroase pe harta SUA. Ele încep să acopere din nou o parte din Pennsylvania, zona cărbunelui şi oţelului, punctînd cu vopsea roşie vechile teritorii negre din Willes, Scranton, și Johnstown. Ele se întind asupra Noii Anglii unde, de altfel, declinul industrial durează de multă vreme și este acut. Ele au apărut deasemeni și în noile regiuni industriale din sud, în roditorul Tennessee datorită hidrocentralelor sale, sau în Caroline, ale căror uzine noi lucrează zi şi noapte.*) O cercetare amănunţită. .. arată aproape pretutindeni slăbirea activităţii, concedierea personalului, marasmul (declinul) în cartierele comerciale, neliniştea crescîndă în cartierele de locuit, aglomerarea magazinelor cu mărfuri care nu au căutare, declinul în ce priveşte finanţarea achiziţiilor de autocamioane, instalaţii frigo-tehnice de către socie*) Autorul trece sub tăcere numărul acestor „zone critice’ din S.U.A. Pînă şi potrivit datelor statistice ale Ministerului Muncii din S.U.A., date vădit inferioare realităţii, în S.U.A. au existat la 24 februarie un număr de 59 de zone cu un şomaj „considerabil” (intre 6-11%). In prezent, nu numărul ,,zonelor critice” a crescut şi mai mult plăţite comerciale... Actuala fază economică este numită deocamdată în mod oficial numai „declin“; oare ea se va transforma intr-o depresiune, într-o criză ? lata în ce constă problema“. Cum reacţionează însă la toate aceste simptome — se exprimă cu precauţie Cartier — guvernul S.U.A. La această întrebare rezonabilă, corespondentul săptămînalului „Paris- Match“ răspunde în felul următor: „Guvernul este optimist întrucît acesta este meşteşugul unui guvern brav. Săptămîna aceasta el a pierdut însă bătălia şi a recunoscut acest lucru“. S-a întîmplat că Reuter, preşedintele Congresului Sindicatelor Industriale (CIO) a declarat că statistica oficială asupra şomajului a fost falsificată şi că „Biroul de recensămînt“ a înşelat naţiunea în privinţa gravităţii acestei nenorociri. A fost nevoie să se facă noi calcule şi să se recunoască minciuna, s-a anunţat că statistica oficială „a omis“ un număr de 738.000 de şomeri, neînglobîndu-i în cifra indicată anterior. La aceasta trebuie adăugat că nicăieri în statistica oficială nu este oglindit deloc şomajul parţial, rămas ascuns, cînd sute de mii de aşa zişi muncitori „angajaţi” în nenumărate întreprinderi americane, în special în industria de automobile, lucrează doar cîte 3-4 zile pe săptămînă. Consideraţiunile sale despre natura şi despre dezvoltarea crizei economice, Cartier le opune concluziilor unor economişti de seamă sovietici, englezi şi americani. Nivelul la care ei duce această polemică îl dovedeşte, de pildă, următorul pasaj : „...Proorocul care prezice catastrofa este economistul Colin Clark din Oxford. El afirmă că pînă la sfârşitul anului (în S.U.A.) vor fi 7.000.000 şomeri, industria americană va fi complet distrusă şi vor veni zile tot atît de sumbre cum au fost cele din 1929. In realitate, analiza lui Clark te surprinde prin superficialitatea sa (?) și probabil este influenţată, fără vrerea autorului, de împrejurarea ca la Oxford, America abia dacă este mai populară decît la Moscova. Analogia pe care a făcut-o între anul 1929 şi anul 1954, este artificială sau provocată de necesitatea de a da cifre. In anul 1929, Wall Street-ul reprezenta un tricou pentru speculă, a cărui prăbuşire, produsă într-o singură zi, a atras după sine falimentul, în timp ce astăzi Wall Street-ul este chibzuit ca o puşculiţă”. Dar ce să spunem despre concluziile la care au ajuns cei 4.000 de economişti care s-au întrunit cu cîteva săptămîni în urmă într-un congres ţinut în hotelul „Statler” din Washington? Despre dânşii doar nu se mai poate spune că s-au lăsat influenţaţi de sentimente „antiamericane” ! La lucrările acestui congres au participat după cum anunţă Cartier, economişti făcînd parte din rîndurile Congresului şi ale guvernului, ale sindicatelor şi ale unor societăţi particulare, la congres a asistat consilierul principal al lui Eisenhower, dr. Howdge, şi senatorul Paul Douglas, „care este cea mai mare somitate a partidului democrat”. Dar cum au decurs oare şedinţele la hotelul „Statler” şi la ce concluzii au ajuns participanţii la aceste şedinţe ? „Toate spiritele — observă corespondentul săptămînalului „Paris- Match” — au fost stăpînite de ideea obsedantă a apropierii „declinului”... Pentru Douglas, care oglindeşte punctul de vedere al democraţilor, declinul a atins pronunţiile depresiunii. Numărul automobilelor fabricate a scăzut cu 10%, ceea ce nu împiedică pe comercianţi să avertizeze pe industriaş» că în magazinele lor zac 1 milion de maşînî ce mi pot fî vîndute. Princinalul indice — indicele producţiei oţelului — oglindeşte de asemenea o simţitoare reducere a activităţii. La începutul lui 1953 oţelăriile americane au produs oţel în proporţie de 103% din capacitatea lor de producţie, în timp ce anul acesta acest procent a scăzut pînă la 67%. A încetat avîntul întregii economii americane şi, potrivit unei mecanici bine cunoscute, criza se dezvoltă tot mai mult şi se extinde progresiv. Cele mai slabe întreprinderi depun armele încă de pe acum, astfel încît numărul falimentelor a crescut cu 50%... Cei 4.000 de economişti din Washington au recunoscut în unanimitate că „America se află într-o stare de declin”. Economia ei se nivelează (?!) în urma încetiniri activităţii, unul din motivele căreia este... încheierea armistiţiului din Coreea. Prin urmare, perspectivele anului 1954 sunt mai puţin strălucite decît în 1953. Venitul naţional se va reduce cu aproape 30 miliarde dolari... Societăţile nu vor putea să se aştepte la profiturile record pe care le-au înregistrat anul trecut. Pare posibil ca şomajul să crească pînă la proporţiile înregistrate în timpul scurtului „declin” din 1948 (de la 4 la 5 milioane de şomeri)”. Economiştii americani se tem ca de foc de cuvîntul „criză”. Acest cuvînt li se opreşte în gît. In loc să recunoască pe faţă existenţa fenomenelor de criză, ei preferă să folosească cuvinte vagi : „declin”, „nivelare“ etc. Dar numeşte-o cum vrei — criza tot criză rămîne, iar comentatorul săptămînalului „Paris-Match” nu este în stare să disimuleze esenţa chestiunii. Totuşi Cartier, aflat în derută în faţa „erei critice” americane se agaţă pînă şi de un fir de pai, pentru a prezenta în culori trandafirii situaţia economică precară a S.U.A., pentru a camufla şi cocoloşi fenomenele de criză, care subminează„falsa prosperitate” americană. Totodată Cartier explică cu o mutră serioasă că în S.U.A. există o „oarecare şcoală de optimişti” numiţi ,,teoreticieni ai farfurioarei”... care prezic că ,„Curba economică va urma o linie ascendentă tot mai pronunţată, ca traiectoria unei farfurioare zburătoare”. Cartier se pronunţă în favoarea „teoreticienilor farfurioarei”, declared că în cele mai întunecate vremuri ale crizei din 1929, au existat oameni care repetau zi de zi cu încăpăţînare că mai devreme sau mai tîrziu criza va lua sfârşit şi atunci evoluţia economiei S.U.A. va urma din nou o linie ascendentă. El aminteşte că unul din aceşti înfocaţi optimiştii „teoreticieni ai farfurioarei” a fost un altul decît republicanul Herbert Hoover, fost preşedinte al S.U.A., care în zilele crahului economic din 1929 nu a fost decît un spectator neputincios al dramei. Totuşi însuşi adeptul lui Hoover a fost silit să recunoască : „Nimic în istorie nu a sunat atît de deprimant ca chemările periodice ale lui Hoover şi promisiunile lui repetate,că prosperitatea se află „după colţ”, făcute într-un moment cînd poporul trecea printr-o perioadă de declin, bancherii se aruncau pe ferestrele Wall Street-ului, şomerii cădeau de foame pe străzi, iar fermierii albeau pîraiele cu laptele pe care nimeni nu-l cumpăra”. După cum aminteşte Cartier, Hoover a fost republican, precursor direct al lui Eisenhower, şi de aceea pe „oameni îi chinuie analogia inevitabilă”. „In zilele noastre, încheie observatorul revistei „Paris-Match”. America se află în situaţia unui vas pe care oamenii la primele rafale ale vîntului, se prind cu putere de odgoane şi întăresc capacele supiratelor. Măsurile de precauţiune au fost luate... Totuşi imaginea taifunului este încă prea vie în memoria echipajului şi a călătorilor... şi neliniştea este foarte profundă”. Deruta observatorului francez aflat pe teritoriul american dovedeşte cât de mare este în Statele Unite ale Americii neliniştea pe care o inspiră criza economică. („Pravda”) Tiparul, întreprinderea Poligrafică Iași, Telefon: 1210—1805