Flacăra Iaşului, aprilie 1954 (Anul 10, nr. 2366-2391)

1954-04-01 / nr. 2366

Perg. 4 Dezvoltarea continua a industriei alimentare a U. R. S. S. La Alma-Ata, capitala Kazahsta­­nului, se construieşte un mare com­binat de carne care va fi pus în func­ţiune încă în anul acesta. Combina­tul va prelucra 115 tone de carne şi va produce 140.000 borcane de con­serve pe zi. Este pe punctul de a fi terminată montarea utilajului la combinatul de carne din Karaganda, care va avea o capacitate de producţie de 65 tone de carne şi 15 tone de mezeluri pe zi. Noi combinate de carne se constru­iesc la Guriev, Ust-Kamenogorsk şi Balhaş. Prin darea în exploatare a a­­cestor întreprinderi producţia de pre­parate din carne a R.S.S. Kazahe va depăşi de peste două ori nivelul anu­lui 1950. it in R.S.S. Moldovenească, ca şi în celelale republici sovietica, creşte în ritm rapid producţia de mărfuri de consum pentru satisfacerea nevoilor populaţiei. In ultimii ani, în republică au fost refăcute şi construite 250 de întreprinderi ale industriei alimentare, iar producţia de mărfuri alimentare a crescut cu aproape de şapte ori. Fabricile din R.S.S. Moldovenească produc în prezent mai multe conserve de legume şi fructe decit produceau înainte de revoluţie toate fabricile şi întreprinderile de conserve din Rusia, luate laolaltă In prezent, în republi­că se construiesc alte patru mari fa­brici de conserve. In R.S.S. Moldovenească ia fiinţă o puternică industrie a zahărului. Culturile de sfeclă de zahăr au cres­cut aici de 12 ori în comparaţie cu perioada dinainte de război. Pentru a se asigura prelucrarea întregii canti­tăţii de sfeclă pe locul de producţie în viitorii doi ani în republică vor intra în funcţiune alte patru noi fabrici de zahăr. Se dezvoltă şi industria de vinifi­­caţie. Această republică produce în prezent 25% din întreaga cantitate de vinuri din struguri obţinută în U.R.SS. Intre anii 1954-1956, în R.S.S. Mol­dovenească vor fi construite 119 fa­brici de produse alimentare. O mare parte din acestea vor intra în funcţiu­ne încă în anul acesta, ceea ce va permite să se sporească de patru ori producţia conservelor de legume şi fructe, producţia zahărului — aproa­pe de şase ori, a cărnii—aproape de 2,5 ori, a untului — aproape de trei ori, a produselor zaharoase de peste trei ori în comparaţie cu 1950. * Anul acesta, întreprinderile produ­cătoare de mărfuri alimentare din R.S.S. Armeană vor da o producţie cu 15% mai mare decît în 1953. Va creşte deosebit de rapid producţia de con­serve de calitate superioară, pateuri de ficat şi de limbă, conserve de car­ne de pasăre etc. Producţia de meze­luri de calitate superioară, care se bucură de o mare cerere din partea populaţiei, va creşte de zece ori. Industria alimentară a Armeniei Sovietice fabrică în prezent 270 de feluri de produse. In diferite regiuni ale republicii se construiesc noi în­treprinderi ale industriei alimentare, combinate de carne de mare capaci­tate — la Erevan şi Kafan, o fabrică de produse lactate — la Leninakan, fabrici de brînzeturi , în diferite oraşe. In comparaţie cu anul 1940, pro­ducţia de unt a crescut în Armenia de 2,5 ori, iar producţia de produse za­haroase — de aproape trei ori. A crescut considerabil producţia de vi­nuri din struguri şi de coniacuri de cele mai bune calităţi. In primele doua luni ale anului 1954 fabricile de produse zaharoase din U.R.S.S. au produs peste plan milioane de kilograme de bomboane şi articole de patiserie. Anul acesta in­dustria de produse zaharoase va fa­brica cu 600 milioane kg. mai multă ciocolată, torturi, prăjituri şi alte ar­ticole de cofetărie decît în 1950. In prezent, producţia de bomboane şi de patiserie este de 20 ori mai mare în comparaţie cu perioada dinainte de Revoluţie. Totuşi, cererea de pro­duse zaharoase continuă să crească. In cursul următorilor trei ani capaci­tatea industriei de produse zaharoase a U.R.S.S. se va dubla. Vor fi con­struite 19 noi mari fabrici în Ural, Siberia, Asia Centrală și alte regiuni, unde pînă în ultmul timp produsele zaharoase erau aduse din regiunile centrale ale ţării. O serie de noi între­prinderi vor fi puse în funcţiune peste cîteva luni. In Ucraina continuă anul acesta construirea unui mare număr de între­prinderi ale industriei alimentare. Pe malul Dunării, la Ismail, se con­struieşte un combinat de conserve, care va fi cea mai mare întreprindere a industriei alimentare din Ucraina. In regiunile Drogobîci, Odesa şi Pol­tava se construiesc noi fabrici de za­hăr. In viitorii 2—3 ani, în Ucraina vor intra în funcţiune şase noi fabrici de zahăr. In curînd în oraşul Stalino va fi dată în exploatare prima parte a combinatului de carne. Acesta va produce pînă la 50 de tone de meze­luri pe zi. (Agerpres). Noi întreprinderi ale industriei de pielărie şi încălţăminte In Uniunea Sovietică se construiesc şi se reconstruiesc în prezent 70 de mari întreprinderi ale industriei de pielărie şi de încălţăminte. Noile fa­brici se construiesc în Ucraina, Ka­­zahstan şi în alte regiuni und­e aces­tea sînt asigurate cu o puternică bază de materii prime. Fiecare din între­prinderile ce se construiesc va pro­duce anual 4.500.000 de perechi de încălţăminte. Anul acesta fabricile de încălţăminte îşi lărgesc considerabil sortimentul produselor. In anul cu­rent populaţia U.R.S.S. va primi cu 60 milioane mai multe perechi de în­călțăminte decît în 1953. (TASS)" PLACARA IAȘULUI Congresul Partidului Muncitoresc Progresist din Canada TORONTO 31 (Agerpres).— TASS: La 27 şi 28 martie, delegaţii la Congresul al 5-lea al Partidului Muncitoresc Progresist din Canada au discutat proiectul noului program al partidului. Raportul cu privire la proiectul noului program a fost prezentat de Leslie Morris, membru al Comitetu­lui naţional executiv al partidului. Congresul a adoptat proiectul no­ului program cu unele rectificări. Congresul a adoptat rezoluţii în următoarele probleme: O nouă po­litică naţională pentru Canada ; lupta împotriva ameninţării crizei economice ; unitatea poporului şi sarcinile Partidului Mun­citoresc Progresist; întărirea partidului, Fe­deraţiei naţionale a tineretului mun­citor şi a organelor de presă. Congresul a ales Comitetul naţio­nal al Partidului Muncitoresc Pro­gresist din Canada. Delegaţii la con­gres au ales în unanimitate pe Tim Buck,lider al partidului. La congres s-a dat citire în diferite şedinţe telegramelor de salut pri­mite din partea comitetelor centrale ale partidelor comuniste şi muncito­reşti frăţeşti din Uniunea Sovietică, Anglia, Statele Unite, Republica Populară Chineză, Franţa, Cehos­lovacia, Polonia, Romînia, Bulgaria, Republica Democrată Germană, Germania occidentală, Japonia, India, Mexic, Uruguay, Guatemala şi alte ţări. Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a adresat următoarea telegramă : „CONGRESULUI al 5-LEA AL PARTIDULUI MUNCITORESC PROGRESIST DIN CANADA Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice trimite un salut frăţesc Congresului al 5-lea al Partidului Muncitoresc Progresist din Canada. Urăm Partidului Muncitoresc Progresist succese în lupta pentru întărirea rîndurilor partidului, pentru independenţa naţională a Canadei, pentru interesele vitale ale oamenilor muncii din Canada, pentru pace. Trăiască Partidul Muncitoresc Progresist din Canada! Trăiască solidaritatea internaţio­nală a oamenilor muncii în lupta pentru pace, democraţie şi socialism! COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST AL UNIUNII SOVIETICE Participanţii la congres ridicîn­­du-se în picioare au întîmpinat cu ovaţii furtunoase salutul C.C. al P.C.U.S. In şedinţa de închidere a congre­sului Tim Buck a rostit cuvîntarea de închidere. Nouă premii obţinute de copiii sovietici în concursul internaţional de desene organizat în India DELHI 31 (Agerpres) _TASS a­nunţă: La Delhi s-au anunţat rezultatele concursului internaţional de desene executate de copii, organizat de săp­­tămînalul indian „Sankars Wekley“. La concurs au luat parte copii din 44 de țări care au prezentat 15.000 de desene. Copiii sovietici care au participat la concurs au primit nouă premii. De­senul elevei Larisa Davat din Mos­cova a fost distins cu premiul I al Primului Ministru al Indiei. Recent a avut loc la Delhi ceremo­nia înmînării premiilor. Primul Mi­nistru al Indiei, Nehru, a înmînat cele nouă premii obţinute de copiii sovie­tici ambasadorului U.R.S.S. în India, M. A. Meşnikov, pentru a fi predate copiilor sovietici. Mare miting al muncitorilor chilieni din industria cuprului BUENOS AIRES 31 (Agerpres)­­Potrivit relatărilor ziarului „El Siglo“, la Rankagua, unul din cele mai mari centre ale industriei extrac­tive din Chile (provinciaO’Higgins), a avut loc recent un mare miting or­ganizat de comitetul pentru apărarea drepturilor muncitorilor din industria cuprului. Participanţii la miting s-au pronunţat împotriva acordului militar cu Statele Unite, pentru dezvoltarea legăturilor economice cu ţările lagă­rului democratic. La miting au parti­cipat o serie de senatori şi deputaţi din congresul chilian. Deschizînd mitingul, U. Abarca, primarul oraşului Rankagua, a arătat că în condiţiile crizei tot mai accen­tuate în domeniul desfacerii cuprului chilian, populaţia din Chile doreşte ca arama chiliană să fie vîndută tuturor ţărilor lumii. Baltasar Castro, preşedintele Ca­merei deputaţilor din Chile, subliniind lărgirea mişcării pentru comerţul cu ţările lagărului socialismului a decla­rat: „Noi dăm un exemplu viu şi no­bil al unităţii în ceea ce priveşte apă­rarea bogăţiilor care aparţin statului Chile. Ne-am unit în lupta pentru o bucată de pîine pentru muncitorii noş­tri, în lupta pentru obţinerea suve­ranităţii patriei noastre...“ In opinia publică s-a creat impresia că în pro­blema cuplului guvernul acţionează cu duplicitate. In prezent guvernul a hotărît să studieze problema cu pri­vire la găsirea de noi pieţe, ca şi cum n-ar şti că singura ieşire din situaţie este ruperea încercuirii imperialiste şi începerea unui comerţ cu toate ţările. Efidacţia şi Administraţia: Iaşi Str. Gh. Dimitrov Nr. 1. Telefon: 1543—1806 Nr. 2366 intîlnirea tinerilor din R. P. Polonă, R. Cehoslovacă şi R. D. Germană VARŞOVIA 31 (Agerpres) — P.A.P. transmite: Cu prilejul încheierii Săptămînii mondiale a tineretului, la 28 martie, în oraşul Jelenia Gora din R.P. Po­lonă a avut loc o întîlnire a priete­niei la care au luat parte tineri din Polonia, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, precum şi de­legaţii de tineret din Belgia, Dane­marca, Germania occidentală şi Norvegia. Intîlnirea s-a transformat într-o vie demonstraţie a unităţii ti­neretului în lupta pentru rezolvarea paşnică a problemei germane şi pentru asigurarea securităţii colec­tive în Europa. In sala Teatrului Municipal din Jelenia Gora a avut loc o şedinţă festivă a participanţilor la întîlni­­rea prieteniei. Adunarea a fost des­chisă de T. Wegner, secretar al con­ducerii centrale a Uniunii tineretu­lui polonez. El a subliniat că tinere­tul polonez protestează cu hotărîre împotriva reînvierii militarismului german, care reprezintă cel mai mare pericol pentru cauza păcii în Eu­­ropa. Tinerii și tinerele din Polonia, a spus el, sprijină cu căldură propu­nerile concrete făcute de Uniunea Sovietică, îndreptate spre reglemen­tarea paşnică a problemei germane şi asigurarea securităţii colective în Europa. La adunare au luat cuvîntul W. Welfe, secretar al Consiliului Cen­tral al Uniunii tineretului liber ger­man, M. Jakes, secretar al Comite­tului Central al Uniunii tineretului cehoslovac, V. Krause, reprezentan­tul tineretului din Germania occi­dentală şi L. Tebax, membru al de­legaţiei tineretului belgian. Vorbi­torii au subliniat primejdia pe care o reprezintă pentru popoarele Euro­pei aşa zisa „comunitate defensivă europeană“ şi au sprijinit p­anul de asigurare a securităţii colective în Europa, propus de către delegaţia sovietică la conferinţa de la Berlin. Intr-o atmosferă de nestăvilit en­tuziasm, participanţii la adunare au adoptat o rezoluţie în care se spune:­ „Considerăm că singura cale jus­tă pentru asigurarea păcii în Euro­pa o constituie proiectul „tratatului general european cu privire la secu­ritatea colectivă în Europa“ prezen­tat de către delegaţia sovietică la conferinţa de la Berlin, proiectul u­­nificării Germaniei pe baze paşnice şi democratice. In numele fericirii şi al prosperităţii popoarelor noastre tinerii şi tinerele din R.D. Germană, Germania occidentală, Polonia şi Cehoslovacia vor lupta din toate pu­terile pentru realizarea acestui pro­gram. In numele tineretului din ţările lor, participanţii la întîlnirea priete­niei, sprijină cu căldură iniţiativa prietenilor germani şi francezi cu privire la convocarea la Berlin, în luna aprilie, a unei conferinţe a tineretului în vederea discutării me­todelor de luptă comună împotriva „comunităţii defensive­­europene“, pentru pace şi securitatea Europei. Participanţii la întîlnire cheamă întregul tineret din Europa, indife­rent de convingeri politice, credinţe religioase şi origină socială, să par­ticipe activ la pregătirea şi la lucră­rile acestei conferinţe. Fie ca la în­tîlnirea de la Berlin a tineretului din Europa să se întrunească reprezen­tanţi ai tuturor oamenilor iubitori de pace“. __ *• In după amiaza zilei de 28 mar­tie, în Piaţa centrală din Jelenia Gora, a avut loc un mare miting al locuitorilor oraşului, la care au luat cuvîntul participanţi la întîlnirea prieteniei. Tratativele dintre S. U. A., Anglia şi Franţa în problema comerţului dintre Est şi Vest LONDRA 31 (Agerpres) . Zia­rele din 30 martie comentează trata­tivele care au loc la Londra între re­prezentanţii Angliei, Statelor Unite şi Franţei, în problema comerţului din­tre Est şi Vest. Ziarele subliniază contradicţiile gra­ve între Statele Unite pe de o parte, şi Anglia şi F­ranţa, pe de altă parte Observatorul diplomatic al ziarului „Times“ scrie că spre deosebire de Statele Unite care nu vor să accepte o revizuire serioasă a restricţiilor co­merciale actuale, „guvernele englez şi francez sunt dispuse să modifice ra­dical actualele liste de mărfuri inter­zise şi semiinterzise pentru a extinde comerţul între Răsărit şi Apus“. Ob­servatorul politic al ziarului „Daily Mail“ constată de asemenea ascuţirea contradicţiilor anglo-americane şi a­­rată că americanii se străduiesc să re­ducă la jumătate lista de mărfuri pro­pusă de Anglia pentru comerţul cu Uniunea Sovietică şi ţările de demo­craţie populară. Comentînd în articolele lor redac­ţionale desfăşurarea tratativelor de la Londra, cîteva ziare critică cu vehe­menţă politica de discriminare a Sta­telor Unite şi cer guvernului englez să apere cu hotărîre interesele naţio­nale ale Angliei. Ziarul „Daily Herald“ scrie: „Nu trebuie făcută nici o concesie în ceea ce priveşte dreptul Angliei de a face comerţ c­e toţi acei cu care vrem să facem comerţ. Tre­buie să se declare răspicat că aste­­ricanii nu au nici un drept să caute să îngrădească comerţul nostru...“ Ziarul aminteşte în legătură cu aceas­ta tarifele vamale ridicate fixate de Statele Unite asupra exportului en­glez. Spectacolele zilei TEATRE: TEATRUL NAŢIONAL: „ O scri­soare pierdută“ CINEMATOGRAFE Maxim Gorki: Sub vech­ea monar­hie ; Timpuri Noi : Actele secrete Solvay ; Puşkin : China primeşte An­samblul Armatei din R.P.R. ZONA CRITICA (Spicuiri din presa străină) Primul număr pe martie al săptă­­mînalului francez „Paris-Match“ în­cepe cu un articol surprinzător pentru această revistă proamericană care are un tiraj de milioane de exemplare. Articolul poartă titlurile alarmante: 4.000 de economişti sunt de aceeaşi părere: America este în criză. Spec­trul anului 1929 urmăreşte Wall Street-ul. Fiecare american din 20 este şomer. Articolul este scris de coresponden­tul permanent din S.U.A. al revistei „Faus-Match­, Raymond Cartier, care este cunoscut in cercurile zia­ristice franceze ca unul ai cei mai fervenţi admiratori ai regimului ame­rican. Lui î se poate reproşa orice, dar nu lipsa de dorinţa de a prezenta ci­titorilor pe S.U.A. în culori tranda­firii. Este cu atît mai demn de reţinut faptul că tocmai un asemenea ziarist într-o asemenea revistă a considerat necesar să publice un articol cu o asemenea temă. Dezvoltarea fenome­nelor de criză în economia S.U.A. nu mai poate fi ascunsă şi piuă şi presa proamericană este nevoită să vor­bească despre ele. Fireşte că revista „Paris-Match“ călită un fel şi chip să micşoreze ..a­­lele care­ caracterizează fenomenele re­­cuză din S.U.A. şi să prezinte lu­crurile ca şi cum monopolurile ame­ricane ar putea găsi o ieşire din im­pasul în care au ajuns. Or, Cartier este foarte nesigur cînd afirmă acest lucru şi este nevoit, în ultimă instan­ţă, să recunoască că „simptomele“ pe care trebuie să le constate în SUA, „reînvie teama permanentă şi puterni­­că pe care i-a lăsat-o în inima Ame­rica catastrofa economică din 1929“. „Acesta este un semnal de alarmă — scrie Cartier. Detroit şi uriaşa sa centură industrială — Ford, Chrysler, de M. POLIKANOV. Plymouth, Dodge, Cadillac etc. — au proclamat o „eră critică..." Detroitul şi giganţii lui industriali formează de acum înainte o „zonă critică“, ceea ce înseamnă că peste 6% din braţele de muncă existente nu au de lucru. In realitate, şomajul cu­prinde 120.000 de muncitori, adică aproximativ 8 la sută din braţele de muncă existente. Există şi alte „zone critice“ care devin din ce în ce mai numeroase pe harta SUA. Ele încep să acopere din nou o parte din Pennsylvania, zona cărbunelui şi oţelului, punctînd cu vopsea roşie vechile teritorii negre din Willes, Scranton, și Johnstown. Ele se întind asupra Noii Anglii unde, de altfel, declinul industrial durează de multă vreme și este acut. Ele au apărut deasemeni și în noile regiuni industriale din sud, în roditorul Ten­nessee datorită hidrocentralelor sale, sau în Caroline, ale căror uzine noi lucrează zi şi noapte.*) O cercetare amănunţită. .. arată aproape pretutin­deni slăbirea activităţii, concedierea personalului, marasmul (declinul) în cartierele comerciale, neliniştea cres­­cîndă în cartierele de locuit, aglome­rarea magazinelor cu mărfuri care nu au căutare, declinul în ce priveşte fi­nanţarea achiziţiilor de autocamioane, instalaţii frigo-tehnice de către socie­*) Autorul trece sub tăcere numă­rul acestor „zone critice’ din S.U.A. Pînă şi potrivit datelor statistice ale Ministerului Muncii din S.U.A., date vădit inferioare realităţii, în S.U.A. au existat la 24 februarie un număr de 59 de zone cu un şomaj „conside­­rabil” (intre 6-11%). In prezent, nu nu­mărul ,,zonelor critice” a crescut şi mai mult p­lăţite comerciale... Actuala fază economică este numi­tă deocamdată în mod oficial numai „declin“; oare ea se va transforma intr-o depresiune, într-o criză ? lata în ce constă problema“. Cum reacţionează însă la toate a­­ceste simptome — se exprimă cu pre­cauţie Cartier — guvernul S.U.A.­­ La această întrebare rezonabilă, co­respondentul săptămînalului „Paris- Match“ răspunde în felul următor: „Guvernul este optimist întrucît a­cesta este meşteşugul unui guvern brav. Săptămîna aceasta el a pierdut însă bătălia şi a recunoscut acest lucru“. S-a întîmplat că Reuter, preşedin­tele Congresului Sindicatelor Indus­triale (CIO) a declarat că statis­tica oficială asupra şomajului a fost fal­sificată şi că „Biroul de recensă­­mînt“ a înşelat naţiunea în privinţa gravităţii acestei nenorociri. A fost ne­voie să se facă noi calcule şi să se recunoască minciuna, s-a anunţat că statistica oficială „a omis“ un nu­măr de 738.000 de şomeri, neînglo­­bîndu-i în cifra indicată anterior. La aceasta trebuie adăugat că ni­căieri în statistica oficială nu este o­­glindit deloc şomajul parţial, rămas ascuns, cînd sute de mii de aşa zişi muncitori „angajaţi” în nenumărate întreprinderi americane, în special în industria de automobile, lucrează doar cîte 3-4 zile pe săptămînă. Consideraţiunile sale despre natura şi despre dezvoltarea crizei economi­ce, Cartier le opune concluziilor unor economişti de seamă sovietici, englezi şi americani. Nivelul la care ei duce această polemică îl dovedeşte, de pildă, următorul pasaj : „...Proorocul care prezice catastro­fa este economistul Colin Clark din Oxford. El afirmă că pînă la sfârşitul anului (în S.U.A.) vor fi 7.000.000 şomeri, industria americană va fi complet distrusă şi vor veni zile tot atît de sumbre cum au fost cele din 1929. In realitate, analiza lui Clark te surprinde prin superficialitatea sa (?) și probabil este influenţată, fără vrerea autorului, de împrejurarea ca la Oxford, America abia dacă este mai populară decît la Moscova. Analogia pe care a făcut-o între a­­nul 1929 şi anul 1954, este artificială sau provocată de necesitatea de a da cifre. In anul 1929, Wall Street-ul re­prezenta un tricou pentru speculă, a cărui prăbuşire, produsă într-o sin­gură zi, a atras după sine falimentul, în timp ce astăzi Wall Street-ul este chibzuit ca o puşculiţă”. Dar ce să spunem despre conclu­ziile la care au ajuns cei 4.000 de e­conomişti care s-au întrunit cu cîteva săptămîni în urmă într-un congres ţi­nut în hotelul „Statler” din Washing­ton? Despre dânşii doar nu se mai poate spune că s-au lăsat influenţaţi de sentimente „antiamericane” ! La lucrările acestui congres au participat după cum anunţă Cartier, economişti făcînd parte din rîndurile Congresului şi ale guvernului, ale sindicatelor şi ale unor societăţi particulare, la con­gres a asistat consilierul principal al lui Eisenhower, dr. Howdge, şi sena­torul Paul Douglas, „care este cea mai mare somitate a partidului demo­crat”. Dar cum au decurs oare şedin­ţele la hotelul „Statler” şi la ce con­cluzii au ajuns participanţii la aceste şedinţe ? „Toate spiritele — observă cores­pondentul săptămînalului „Paris- Match” — au fost stăpînite de ideea obsedantă a apropierii „declinului”... Pentru Douglas, care oglindeşte punc­tul de vedere al democraţilor, declinul a atins pronunţiile depresiunii. Numă­rul automobilelor fabricate a scăzut cu 10%, ceea ce nu împiedică pe co­mercianţi să avertizeze pe industriaş» că în magazinele lor zac 1 milion de m­aşînî ce mi pot fî vîndute. Princina­­lul indice — indicele producţiei oţelu­lui — oglindeşte de asemenea o sim­ţitoare reducere a activităţii. La în­ceputul lui 1953 oţelăriile americane au produs oţel în proporţie de 103% din capacitatea lor de producţie, în timp ce anul acesta acest procent a scăzut pînă la 67%. A încetat avîntul întregii economii americane şi, potri­vit unei mecanici bine cunoscute, cri­za se dezvoltă tot mai mult şi se ex­tinde progresiv. Cele mai slabe între­prinderi depun armele încă de pe a­­cum, astfel încît numărul falimente­lor a crescut cu 50%... Cei 4.000 de economişti din Washington au recu­noscut în unanimitate că „America se află într-o stare de declin”. Economia ei se nivelează (?!) în urma încetinir­i activităţii, unul din motivele căreia este... încheierea armistiţiului din Co­reea. Prin urmare, perspectivele anu­lui 1954 sunt mai puţin strălucite de­cît în 1953. Venitul naţional se va reduce cu aproape 30 miliarde dolari... Societăţile nu vor putea să se aştep­te la profiturile record pe care le-au înregistrat anul trecut. Pare posibil ca şomajul să crească pînă la propor­ţiile înregistrate în timpul scurtului „declin” din 1948 (de la 4 la 5 mili­oane de şomeri)”. Economiştii americani se tem ca de foc de cuvîntul „criză”. Acest cuvînt li se opreşte în gît. In loc să recu­noască pe faţă existenţa fenomenelor de criză, ei preferă să folosească cu­vinte vagi : „declin”, „nivelare“ etc. Dar numeşte-o cum vrei — criza tot criză rămîne, iar comentatorul săptă­mînalului „Paris-Match” nu este în stare să disimuleze esenţa chestiunii. Totuşi Cartier, aflat în derută în faţa „erei critice” americane se agaţă pînă şi de un fir de pai, pentru a pre­zenta în culori trandafirii situaţia e­­conomică precară a S.U.A., pentru a camufla şi cocoloşi fenomenele de cri­ză, care subminează­„falsa prosperi­tate” americană. Totodată Cartier ex­plică cu o mutră serioasă că în S.U.A. există o „oarecare şcoală de optimişti” numiţi ,­,teoreticieni ai farfurioarei”... care prezic că ,„Curba economică va urma o linie ascendentă tot mai pro­nunţată, ca traiectoria unei farfurioa­re zburătoare”. Cartier se pronunţă în favoarea „teoreticienilor farfurioarei”, decla­red că în cele mai întunecate vre­muri ale crizei din 1929, au existat oa­meni care repetau zi de zi cu încăpă­­ţînare că mai devreme sau mai tîrziu criza va lua sfârşit şi atunci evoluţia economiei S.U.A. va urma din nou o linie ascendentă. El aminteşte că u­­nul din aceşti înfocaţi optimiştii „te­oreticieni ai farfurioarei” a fost un altul decît republicanul Herbert Hoo­ver, fost preşedinte al S.U.A., care în zilele crahului economic din 1929 nu a fost decît un spectator neputincios al dramei. Totuşi însuşi adeptul lui Hoover a fost silit să recunoască : „Nimic în istorie nu a sunat atît de deprimant ca chemările periodice ale lui Hoover şi promisiunile lui repe­­tate,că prosperitatea se află „după colţ”, făcute într-un moment cînd po­porul trecea printr-o perioadă de de­clin, bancherii se aruncau pe ferestrele Wall Street-ului, şomerii cădeau de foame pe străzi, iar fermierii albeau pîraiele cu laptele pe care nimeni nu-l cumpăra”. După cum aminteşte Cartier, Hoo­ver a fost republican, precursor di­rect al lui Eisenhower, şi de aceea pe „oameni îi chinuie analogia inevita­bilă”. „In zilele noastre, încheie observa­torul revistei „Paris-Match”. America se află în situaţia unui vas pe care oamenii la primele rafale ale vîntului, se prind cu putere de odgoane şi în­tăresc capacele supiratelor. Măsurile de precauţiune au fost luate... Totuşi imaginea taifunului este încă prea vie în memoria echipajului şi a călători­lor... şi neliniştea este foarte pro­fundă”. Deruta observatorului francez aflat pe teritoriul american dovedeşte cât de mare este în Statele Unite ale A­­mericii neliniştea pe care o inspiră criza economică. („Pravda”) Tiparul, întreprinderea Poligrafică Iași, Telefon: 1210—1805

Next